CONVERSATII (2): “Sa pastram Ortodoxia curata!” – despre marturisirea Ortodoxiei, astazi (KSLCatalin / contributor)

Cristian Ionescu: Astazi, 21 octombrie 2011, ii sarbatorim pe Sfintii Marturisitori romani ardeleni Visarion, Sofronie si Oprea, Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel. Auzim mai multe voci care spun ca "Ortodoxia a platit pret de sange pentru a ajunge curata si neschimbata pana la noi" si ca, chiar si astazi, "trebuie sa ducem aceasta lupta", ca Ortodoxia sa nu se schimbe, sa ramana curata, si asa sa o transmitem si urmasilor urmasilor nostri. Cum intelegeti acest lucru?

KSLCatalin: In ceea ce spuneti, sesizez o greseala strecurata intentionat, o anumita nuanta vehiculata astazi de grupurile care chiar ele insele se considera "mai dure", "mai luptatoare" sau "mai ortodoxe". De fapt, este vorba despre o greseala chiar importanta, aici. Este o eroare sa credeti ca Ortodoxia poate exista si intr-o forma "murdara". Ortodoxia este, prin natura si dogma ei, Orto-Doxie, adica dreapta, deci curata. Unii au tendinta, intr-adevar, sa se laude ca fac ceva, si de fapt sa nu faca nimic, cum este si acest exemplu pe care l-ati dat, doar vehiculand sloganul: "mentinem Ortodoxia curata". In realitate, nu exista o astfel de actiune. Este, ca atunci cand as spune ca ma lupt ca randuiala Sfintei Liturghii sa fie una corecta, curata, sau ca savarsirea Tainei Sfantului Botez sa fie una curata, deci practic, daca te gandesti, nu faci nimic, insa te minti ca faci ceva, mai ales intr-o perioada in care practicarea credintei este libera si cand se definitiveaza chiar lucrari si traduceri noi, cu mari experti teologi si lingvisti (vedeti numai activitatea extrem de laborioasa a vrednicului de pomenire Bartolomeu Anania, alaturi de alte noi cercetari in domeniu si apropieri mai mari de originile Ortodoxiei, cum este si traducerea Pr. Dumitru Staniloae, editarea si mai nou punerea pe note a Liturghiei Sfantului Apostol Iacob – prima Liturghie savarasita in istoria Crestinismului, de catre Pr. prof. Constantin Dragusin, o Liturghie care se intampla sa fie savarasita, conform randuielii Bisericesti, chiar in aceasta duminica, in Biserica Podeanu Bucuresti). Omul are mereu tendinta de a se absolvi de adevaratele sale indatoriri de credincios, de lupta cu propriile pacate, prin "gasirea" unor astfel de "căi" false. Cauta o mantuire prin asteptare si nu prin fapta, de multe ori spunandu-si: "port un costum national, ma mai alatur si unei grupari de credinciosi care mi se pare mie ca ar face ceva mai special pentru Ortodoxie, si apoi astept ca altii sa atace cumva alegerea mea, iar eu, astfel, sa ma mantuiesc prin mucenicie. Este gresit sa tintesti direct mucenicia, chiar si in forma ei corecta (desi aici nu era cazul), sarind exact peste practicarea credintei, caracteristica sfintilor care au ajuns adevarati mucenici. Asta demonstreaza, pe langa o cunoastere superficiala a ceea ce inseamna jertfa muceniceasca, o sustragere de la indatoririle care ti se par a fi si cele mai grele, printre care lupta cu propriile patimi si pacate. Ortodoxia are constitutia ei, de peste 2000 de ani, si ea nu poate fi alterata, murdarita, schimbata, fiindca ea nu are o Constitutie laica, supusa votului momentan al unei generatii. Prin urmare, tu, personal, nu te poti mentine decat pe tine ca om, curat, si in niciun caz Ortodoxia generala, asa incat totul se rezuma la un simplu slogan, fara nicio actiune. Daca nu te mentii pe tine curat, adica Ortodoxia ta personala curata, daca o interpretezi si mai ales o aplici sub o alta forma decat este ea, atunci ceea ce practici nu mai este Ortodoxie, iar tu doar traiesti cu impresia ca ai fi ortodox.

Deci, Ortodoxia este prin natura si definitia ei curata, dreapta, si nu va putea exista niciodata in vreo alta forma, asa cum lasati Dvs sa se inteleaga, "murdara". Forma sugerata poate insemna chiar o nota de lipsa de respect fata de ea. Deci, ca sa intelegeti, poti sa fii ori ortodox, ori sa alegi sa fii de alta religie sau de alta confesiune, dar in niciun caz un ortodox al unei Ortodoxii "murdare".

Asa incat, sa spuneti ca trebuie sa ne luptam ca Ortodoxia sa ramana curata, este un non-sens si nu ar insemna decat sa ne minţim ca facem ceva. Ba, mai mult, unii au tendinta sa se si creada deja "mucenici" vehiculand acest slogan, si nefacand, de fapt, din cate se vede, nimic. Ori esti ortodox, ori nu esti, totul e simplu. Respecti dogmele si invatatura Ortodoxiei, ai Arhierei si pastori de la Dumnezeu care te conduc, atunci esti ortodox si astfel tu o vei marturisi si prin fapta. Abia aceasta se poate numi, in sfarsit, o actiune. In mod asemanator, marturisirea prin viu grai, recunoasterea fara teama (atunci cand a fost cazul in istorie, in perioadele mai putin tolerante) a faptului ca esti ortodox, este si ea o marturisire importanta, si inseamna si presupune o actiune. Uitati, acum este perioada recensamnatului populatiei la nivel national. Patriarhia Romana a facut apel la "recunoasterea in scris a credintei tale, de crestin-ortodox", iar asta inseamna "marturisirea Ortodoxiei" noastre. Este un prilej in care se impune marturisirea Ortodoxiei tale, a unitatii, o ocazie in care a nu recunoaste botezul tau, credinta ta, ar insemna, desigur, o lepadare prin vorba sau chiar prin scris, o ne-marturisire, daca vreti.

Revenind, marturisirea intr-adevar si in sfarsit este o actiune! Sfintii marturisitori, dupa cum le spuneti, si le spunem toti, chiar si prin numele de "marturisitori", asta au facut. Ei nu s-au luptat, cum fals sugerati, pentru ca Ortodoxia sa ramana curata (atentie la nuanta pe care incercati sa i-o dati – oricum problemele dogmatice, pentru ca Ortodoxia sa fie Ortodoxie, revin si au revenit dintotdeauna Sfintelor Sinoade), ci s-au luptat cu convertirea fortata la o alta confesiune sau religie. Este o mare diferenta! Nu trebuie confundate confesiunile una cu cealalata, sau mai exact nu trebuie puse si apoi amestecate la un loc. Odata ce alte confesiuni s-au separat (cum poti vedea mare schisma) sau au luat nastere independent de Ortodoxie, ele nu sunt in niciun caz o Ortodoxie murdara, ci sunt o alta confesiune, o alta credinta. Ceea ce sugerati Dvs, se aseamana cu cazul in care turcii ar fi incercat sa "modifice" sau sa "murdareasca", la randul lor, in istorie, Ortodoxia, dar in realitate toti stiu ca ei urmareau convertirea la Islam.

Deci, trebuie mare atentie la acest aspect, care are tendinte sectare. Are tendinte sectare, fiindca imparte Ortodoxia in mai multe tipuri, o tendinta care se repeta si este probabil inspirata, vehiculata sau oricum foarte asemanatoare divizarii de tip "Ortodoxie ecumenista" – "Ortodoxie antiecumenista". Intr-adevar, astazi se folosesc cativa insi de numele unor sfinti marturisitori, sau ale unor sfinti parinti, cu care se certifica si incearca sa isi gireze cumva propriile actiuni, dar de fapt nu fac altceva decat sa imparta in mai multe "secte" – grupari – Ortodoxia. Deci, paradoxal, exact o gandire si o formulare ca aceasta pe care o propuneti Dvs. ar schimba natura Ortodoxiei in fata lumii (dar nicidecum in esenta ei) – adica natura Ortodoxiei-Una ("una, soborniceasca si apostoleasca Biserica" – vezi crezul ortodox, adica marturisirea de credinta, cum se mai numeste), unitara, intr-o altfel de Ortodoxie, divizata. Chiar si asa fiind, ea ramane Ortodoxie deci, in esenta ei, dogmatic si traditional, doar că divizată dupa imaginatia unora care incearca sa slabeasca puterea Bisericii, punand in discutie unitatea ei. Eeei, cu aceasta ar trebui sa ne luptam noi, daca tot sutinem ca "pastram" Ortodoxia "curata", cu aceste idei care au tendinte sectare si care, in mod fals si prin nuante subtile dar inselatoare, cum atrageam atentia, incearca si vor incerca permanent sa o destrame, sa o slabeasca. Aceasta este marturisirea de astazi: mentinerea si marturisirea – dupa cum ne invata Crezul ortodox – a unitatii.

Marturisirea prin vorba dar mai ales prin fapta, mentinerea unitatii, iubirea, rugaciunea – sunt, in sfarsit, actiuni. Iar ele tin de tine, de mine, de fiecare in parte. Sa nu mai incercam sa ne mai minţim ca facem ceva, de fapt nefacand nimic. Ortodoxia exista intr-o singura forma: curata. Treaba mea este sa imi vad de actiunile pe care ea le presupune, si care tin doar de mine, cu care ma va gasi Hristos la Judecata, fiindca vin doar din partea mea, si asta las eu urmasilor mei: marturisirea, fapta, unitatea, iubirea, traditia, rugaciunea s.a. …

KSLCatalin / Interviu acordat in data de 21 octombrie 2011