Benedict al XVI-lea vorbeşte despre Patriarhul Germanus (Gherman) al Constantinopolului

29 aprilie 2009

Cerem lui Dumnezeu „să ne înveţe să descoperim în Biserică frumuseţea şi speranţa”, să învăţăm să iubim Biserica, pentru că în ea, dincolo de păcatele omeneşti, este prezentă lumina divină. Este locul în care „Dumnezeu vorbeşte cu noi”, unde „primim iertarea lui Dumnezeu şi învăţăm să iertăm”.

Acesta este îndemnul pe care Benedict al XVI-lea l-a adresat ieri, celor 35 000 de credincioşi prezenţi în piaţa Sfântului Petru, dar şi pentru publicul larg. Continuând cu evidenţierea unor personalităţi din Biserica de început, el a vorbit despre Germanus (Gherman) de Constantinopol, care, „deşi nu e cea mai reprezentativă figură a Creştinătăţii Răsăritului”, a fost, totuşi, foarte important la momentul controversei asupra iconoclasmului şi pentru modul său de gândire despre Mariologie.

Născut în 635 şi ales patriarh al Constantinopolului în 715, în acel an capitala Imperiului Bizantin suferind „un extrem de periculos asediu” din partea sarazinilor, patriarhul Germanus (Gherman) a condus o procesiune cu numeroase Icoane, invocând ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfinţilor în apărarea oraşului. Practic Constantinopolul a fost scăpat de asediu. „Recunoştinţa pentru ajutorul divin a fost extrem de mare în rândul poporului”, iar Germanus (Gherman) „şi-a întărit convingerea că ajutorul s-a datorat evlaviei poporului, arătată prin intermediul Sfintele Icoane”.

Împăratul Leon III a fost însă de o altă părere, „convins că o consolidare a Imperiului trebuie să înceapă cu o ajustare a credinţei”, care trebuia protejată de riscul idolatriei, tocmai din cauza cinstirii exagerate a Icoanelor.

Opoziţia lui Germanus (Gherman) nu a fost de niciun folos, iar în 730 împăratul a avut o atitudine hotarata impotriva cultului Icoanelor. Patriarhul nu a vrut să se supună ordinelor împăratului. Ca rezultat, el a fost forţat să renunţe la patriarhat, retrăgându-se singur într-o mânăstire, unde a murit în 733.

„La final, rămâne întrebarea despre ce ne-a lăsat nouă acest Sfânt”. Papa a indicat trei elemente.

Primul este că „există o anumită transparenţă a lui Dumnezeu în lume şi în Biserică, pe care trebuie să învăţăm să o remarcăm”. „Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu”, dar acest fapt „este acoperit cu atât de mult noroi, încât aproape că nu mai pare adevarat”. „Hristos ne invită să devenim ca El, aşa încât în fiecare om să poată străluci din nou chipul lui Dumnezeu”.

Al doilea este „frumuseţea şi solemnitatea Liturghiei”, care trebuie săvârşită „cu conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu.”

Al treilea element indicat de papă este „să iubim Biserica”. „Suntem obisnuiti”, a explicat el, „să vedem mai mult păcatul omului şi răul, dar cu ajutorul luminii credinţei putem fi capabili să întrezărim binele; astăzi, ca întotdeauna, încă putem descoperi în Biserică frumuseţea divină. Dumnezeu vorbeşte cu noi în Biserică, El ne călăuzeşte paşii, după cum scrie Germanus (Gherman). În Biserică Dumnezeu Se arată prezent şi rămâne prezent în cinstire; în Biserică primim iertarea lui Dumnezeu, dar învăţăm şi să iertăm.” „Să ne rugăm lui Dumnezeu”, a încheiat el, „ca să ne înveţe să vedem în Biserică frumuseţea Sa şi speranţa Sa în lume, ca să ne ajute să fim transparenţi pentru lumina Sa.”