Scoala Elementara din Calcedon si Scoala Marasleion din Fanar, inchise

A trecut deja mai mult de o lună de când guvernul turc a luat decizia istorică de restabilire a proprietăţilor confiscate de la fundaţiile minorităţilor, printr-o lege dubioasă – 1936. Această schimbare impresionantă în modul de abordare oficial al statului turc, care influenţează în principal minorităţile greceşti, armene, evreieşti şi siriace, a fost salutată ca fiind un pas major, de către membrii minorităţilor religioase din Turcia, care se simt parteneri egali cu restul societăţii, se arata intr-un articol publicat de revista Hurriyet, informeaza serviciul de presa Lăcașuri Ortodoxe al Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe, printr-o traducere si interpretare asigurate de contributor Ing. Catalin Ion. Acest nou decret, care în mod corespunzător a fost salutat ca fiind un pas "revoluţionar", a fost anunţat de premierul turc, pe 28 august 2011, în prezenţa liderilor religioşi ai tuturor minorităţilor istorice existente în Turcia.

Acesta a fost un pas bine-planificat al diplomaţiei publice, care a câştigat o mulţime de laude atât pe plan intern cât şi internaţional, folosit ca un contraargument la criticile dure formulate de Bruxelles, privind situaţia drepturilor omului în Turcia.

Cu toate acestea, deşi îmbunătăţirea statutului lor juridic şi financiar, precum şi sentimentul că sunt trataţi în mod egal, sunt de mare importanţă, totuşi minorităţile religioase din Turcia rămân să se confrunte cu dificultăţi suplimentare, care ar trebui luate în considerare dacă se invoca asigurarea prosperităţii şi viitorului acestora în Turcia.

Septembrie a marcat sfârşitul verii şi începutul anului şcolar. Şi, în timp ce pentru Turcia, de obicei, aceasta înseamnă o creştere a populaţiei şcolare, lansarea anului şcolar 2011 a readus din nou în imagine starea deprimantă a şcolilor grec-ortodoxe din Istanbul. Ca urmare a reducerii constante a numărului comunităţilor grec-ortodoxe, două şcoli istorice greceşti a trebuit să îşi închidă porţile în acest an: Şcoala Elementară din Calcedon (Kadikoy) şi Şcoala Marasleion din zona istorică Fanar. Ambele şcoli s-au închis fiindcă nu au înregistrat nici măcar un elev. De fapt, Şcoala din Calcedon a atras atenţia unei mulţimi de publicaţii media în Grecia, prin ultimul său student, un băiat cu numele de Hrisovalantys, care a trebuit să participe la cursuri singur, într-o şcoală care până cu doar câţiva ani în urmă era una populată de ortodocşi şi prosperă, a comunităţii greceşti din Calcedon.

Liderii comunităţii ortodoxe elene au reţineri atunci când sunt întrebaţi despre mărimea comunităţii lor, astăzi. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I spune că puterea grecilor, în Istanbul, este una spirituală, mai degrabă decât una numerică şi că acesta ar fi şi modul prin care comunitatea a si supravieţuit de-a lungul secolelor.

Totuşi, numerele contează: în acest an, numărul total de elevi din cele 3 şcoli elementare ale grecilor din Istanbul este de doar 78. Dar, dintre aceştia, numai 23 provin din familii de limbă greacă. Aproximativ 32 dintre ei sunt vorbitori de limbă arabă-ortodoxă – în principal din Antiohia (Antakya) – iar 20 provin din căsătorii mixte. De asemenea, doar 112 elevi sunt înregistraţi în acest an să participe la cele trei licee greceşti care au mai rămas în Istanbul. Dar, dintre cei 112 liceeni care vor participa la cursuri în liceele istorice greceşti Zappeion, Zografeion şi "Şcoala Mare", jumătate sunt creştini-ortodocşi vorbitori de limbă arabă.

Imaginea de astăzi, a decimatei comunităţi elene existente în şcoala ortodoxă, devine şi mai dramatică, dacă o comparăm cu anul şcolar 1955-1956 (anul pogromurilor împotriva minorităţii greceşti din Istanbul), atunci când numărul total de elvi de şcoală se apropia de 7.000!

Guvernul turc actual încearcă să-i convingă atât pe critici, cât, de asemenea, şi pe membrii comunităţii greceşti locale, că ei reprezintă o valoare pentru acest ţinut. Vorbesc adesea despre "mozaicul cultural", care reprezintă "bogăţia" acestei societăţi. Cu toate acestea, numai copiii de cetăţenie turcă pot participa la şcolile minorităţilor greceşti din Istanbul, cu excepţia copiilor din familiile care slujesc în misiunile diplomatice şi consulare sau în calitate de educatori transferaţi din Grecia. Copiii cetăţenilor greci, care şi-au stabilit reşedinţa în Turcia, din diferite motive – şi există o tendinţă in creştere – nu-şi pot continua studiile în şcolile minorităţilor greceşti din Istanbul. Guvernul turc a indicat deja că este posibili să i se permită unui număr de cetăţeni armeni care trăiesc în Turcia să-şi trimită copiii la şcolile din comunitatea armeană din Istanbul.

"Nu ar fi aceasta o oportunitate bună pentru ca guvernul turc să îşi extindă această dispoziţie şi asupra copiilor cetăţenilor greci rezidenţi în Turcia?", se întreabă publicatia Hurriyet într-unul dintre articolele sale, informează pentru Serviciul de presă LONews, Ing. Catalin Ion.