Donaţia Dragoslavele s-a făcut pentru Patriarhul României, nu pentru rudele acestuia
În legătură cu articolul „O urmaşă a Patriarhului Miron Cristea vrea o reşedinţă a P.F. Daniel” apărut în cotidianul „Gardianul” din data de 6 martie 2009, sub semnătura domnului Sorin Simion, pentru o corectă informare a opiniei publice, Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor face următoarele precizări:
Arhiepiscopia Bucureştilor deţine în comuna Dragoslavele, jud. Argeş, un imobil-teren şi construcţii în baza a două acte, respectiv „ordonanţa de adjudecare nr. 4328/16.11.1927” prin care s-a cumpărat o vilă împreună cu terenul înconjurător pe numele patriarhului Miron Cristea din bani obţinuţi prin colecte publice de la preoţii şi locuitorii judeţului, banii fiind depuşi la Banca Muscelului din Câmpulung, şi un act de donaţie făcut de obştea din Dragoslavele, transcris la nr. 3040/27 iulie 1927, Protopopul de Muscel fiind împuternicit să accepte donaţia în numele Patriarhului.
În baza unui aşa-zis proces verbal, încheiat exact în ziua morţii Patriarhului Miron Cristea – 6 martie 1939, care poartă rezoluţia „Se aprobă. Miron” şi care, însă, nu întruneşte condiţiile de fond şi formă ale unui testament, rude ale acestuia, sprijiniţi de clasa politică a acelor vremuri, au obţinut un drept de proprietate prin emiterea Decretului Lege nr. 2037/1939, cu încălcarea evidentă a articolului 13 din „Legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925”, lege organică care stabileşte că „Prin derogare de la codul civil, întreaga avere lăsată de arhierei la moartea lor, dacă nu au moştenitori rezervatari (părinţi sau copii) sau nu lasă testament, trece ca succesiune de drept Eparhiei unde ei funcţionau”.
Prin acest Decret Lege, „imobilul situat în com. Dragoslavele, jud. Muscel, dobândit de IPSS Patriarh Miron prin actul de Donaţiune transcris la Tribunalul Muscel, secţia I, sub nr. 3040 din 1927 şi prin ordonanţa de adjudecare a aceluiaşi tribunal nr. 4328 din 1927 cu toate clădirile aflate pe el şi mobilierul acolo aflat, trec în proprietatea doamnei Emilia Milutza Antal”.
Prin Decretul nr. 95 din 17 iunie 1948 s-a repus în legalitate situaţia succesiunii Patriarhului Miron Cristea, averea acestuia atribuindu-se succesoarei legale, în conformitate cu prevederile Legii din 1925 şi ca un act reparatoriu, anume Arhiepiscopiei Bucureştilor. Donaţia fiind făcută către Biserică, aceasta trebuie să respecte dorinţa donatorilor.
De îndată ce a redobândit imobilul, Arhiepiscopia Bucureştilor a efectuat pe cheltuială proprie ample lucrări de reparaţii, a adus aici o veche biserică de lemn, monument istoric şi a înfiinţat schitul Dragoslavele, pentru care a mai cumpărat de la vecini şi alte terenuri decât cel iniţial. Deci, ansamblul proprietăţii este al Bisericii.
Prin hotărârea Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor de pe temei nr. 9997/2007, Schitul Dragoslavele, Judeţul Argeş a trecut cu întregul patrimoniu, întreaga activitate administrativ-bisericească şi cu toată schema de funcţii şi personal sub jurisdicţia canonică şi administrativă a Patriarhiei Române, începând cu data de 1 ianuarie 2008, funcţionând ca stavropighie patriarhală în Eparhia Argeşului şi Muscelului.
În concluzie, donaţia Dragoslavele s-a făcut pentru Patriarhul Miron, fiind în funcţie ca Patriarh al României, deci pentru Patriarhie, nu pentru rudele Patriarhului. Ca atare, Biserica trebuie să respecte dorinţa donatorilor ca bunurile oferite de ei Bisericii să fie păstrate şi folosite de către Biserică.
Sursa: Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor
