Cercetarea celui mai timpuriu material crestin descoperit la Roma, sugereaza o epoca flexibila a identitatii crestine

Descoperirea unei gravuri creştine străvechi a scos la lumină viaţa unei vechi secte şi relaţia sa cu religia ortodoxă.

Cercetătorii din Capitaline Museums din Roma consideră că au reuşit într-un final să traducă gravura, datând-o undeva în anul 156 d.Hr. – o inscripţie sculptată în piatră, în limba greacă.

În prezent se crede că piatra, gazduită la Capitaline, datează din a doua jumătate a secolului al doilea, atunci când Imperiul Roman era avansat, iar învăţăturile păgâne aparent erau amestecate cu doctrina creştină.

Grigorie Snyder, un cercetător care a studiat la Colegiul Davidson din Carolina de Nord, a dezvăluit mai multe detalii cu privire la activitatea sa, în ultima ediţie a Jurnalului de Studii Creştine Timpurii.

"În cazul în care aceasta este de fapt o inscripţie din secolul al doilea, după cum cred că este şi posibil să fie, atunci este vorba despre cel mai timpuriu material creştin de care dispunem", a spus Snyder pentru LiveScience, informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.

Cercetarea lui Snyder a însemnat 50 de ani de muncă, alături de o echipă de experţi, fiecare dintre aceştia căutând surse, datând şi traducând vechiul verset, pe care ei îl consideră a fi o scriere funerară.

Misterioasa inscripţie a fost publicată iniţial într-un jurnal italian arheologic în 1953, de Luigi Moretti.

Lucrarea sa este deci prima descoperire din suburbiile Romei, aflata în apropierea unui turn medieval numit Tor Fiscale unde, în vremuri străvechi, s-ar fi aflat în apropiere un drum istoric numit Via Latina.

Munca acestuia s-a bazat pe lucrările epigraferului italian Margherita Guarducci, care a invocat pentru prima dată secolul al doilea pentru înscriere, cu mai mult de 40 de ani în urmă. Argumentaţia acesteia avea la bază stilul-clasic al literelor greceşti al inscripţiei.

Descoperirea lui Snyder s-a mai bazat şi pe experienţa studierii a mai mult de 1.700 de inscriptii romane, din care a avut de a face cu doar 53 de cazuri de inscripţii greceşti în stil-clasic.

Analiza inscripţiilor din Napoli a mai scos la lumină două exemple similare care ar putea data din secolul al treilea.

Autorul original al scrierii este considerat a fi un ucenic al unui profesor şi gânditor gnostic timpuriu, numit Valentinus, care a trăit în Roma aproximativ 20 de ani, dar care a fost declarat, mai târziu, un eretic, de Biserica Creştină.

Locul de amplasare a descoperirii iniţiale sugerează că exista o comunitate de adepţi ai acestuia, pe Via Latina, în secolul al doilea.

Snyder a mai menţionat, de asemenea, că inscripţia prezintă în plus asemănări cu înscrisuri funerare non-creştine, imaginând nunta ca pe o metaforă pentru moarte.

Având la activ şi mai multe studii efectuate asupra unor picturi, descoperite de asemenea pe Latina, Snyder spune că existau în mod regulat imixtiuni între sistemele de credinţă, şi chiar între figurile religioase, ca de exemplu Samson înfrăţit cu figuri mitice, cum ar fi Hercule.

"Aceste stări de fapt mi se par deosebit de interesante, deoarece ele par să sugereze o perioadă de timp în care identitatea creştină părea să fie una flexibilă", spune Snyder.

"Exista doar un simplu ori-ori între un păgân şi un creştin? Sau era ceva care exista într-un sens mai larg, ca un "spectrum"? Sau exista un fel de respect în anumite privinţe?” se mai întreabă cercetătorul, informează Serviciul de presă LONews.