Un pic mai altfel despre Rugaciune… cu Pr. Daniel Ivan
Dupa mai bine de 2000 de ani de Crestinism, am ajuns sa traim vremuri tulburi, vremuri in care omul s-a alienat, atat social, cat mai cu seama religios. Lucrul care lipseste cel mai mult acum, Bisericii Lui Hristos, este Rugaciunea. Rugaciunea vie, Rugaciunea lucratoare, Rugaciunea de multumire, Rugaciunea in intregul ei.
Marii barbati ai Bisericii au scris sute si mii de tomuri despre acest mod de manifestare a religiozitatii la om. Au indemnat la practicarea Rugacinii si au aratat cu totii beneficiile ei. Din nefericire insa, omul, ca si fiinta ce a imbracat haina noua a vietii crestinesti, a uitat sa mai practice Rugaciunea.
Ne rugam in Biserici si la marile manifestari religioase, din spirit de turma. Suntem partasi unui fel de evlavie colectiva. O evlavie neconstructiva si mai degraba paguboasa. In biserici, ne place sa cantam impreuna cu strana sau corul, sa spunem impreuna cu ceilalti Crezul sau Rugaciunea Domneasca, in schimb, la noi acasa, uitam sa mai multumim Lui Dumnezeu prin Rugaciune.
Dupa putina mea pricepere, cred ca, inainte de toate, Rugaciunea inseamna a cere si a primi; este o stare de vorbire cu Dumnezeu. Inseamna a-I face, Lui, cunoscute, in lumina credintei tale curate, nevoile reale din viata ta – nevoi care nu trebuie sa pagubeasca aproapele, ci mai mult sa il zideasca. Vazand astfel ravna si evlavia ta, aproapele se va rusina de viata lui pacatoasa si chiar il vei putea aduce si pe el la rugaciune.
In Evanghelia Sfantului Apostol Matei, Hristos spune:
“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El? Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.” (Mat. 7/7-12)
Iata, deci, cat este de simplu! Tragic si trist este ca noi o facem cat mai complicat cu putinta.
Cerem Lui Dumnezeu, in Rugaciune, orice, mai putin ce trebuie. Cerem casa, masina, sot sau sotie, bani, noroc, sanatate, videcare de boli ale trupului, reusita in afaceri etc.. Uitam sa spunem, macar odata: “Doamne Iisuse Hristose, mantuiese sufletul meu, apara mintea mea de ispita, pune paza gurii mele pacatoase si intorce la ascultare trupul meu netrebnic!” Macar atat! Este prea mult?
Cautam sa memoram pe de rost rugaciuni din diverse carti ortodoxe de cult, dar niciodata nu am avut curiozitatea sa cadem in genunchi in camaruta nostra, doar noi si mainile impreunate, doar noi si ochii spre cer si sa VORBIM cu Dumnezeu prin cuvintele noastre.
Cand eram student, un tanar a intrebat pe vrednicul de pomenire parinte Cleopa, daca este bine ca a invatat pe de rost Psaltirea. Atunci, parintele, zambind, i-a raspuns ca dracii stiu Scriptura toata din scoarta in scoarta si nu au niciun folos.
Mai mult, Rugaciunea mai poate insemna a cauta si a gasi. Cand nu cunosti voia Lui Dumnezeu, referitoare la o nevoie materiala sau duhovnicesca a ta, trebuie sa mergi la Rugaciune. Trebuie sa cauti in aceasta voia Tatalui, cu privire la aceasta nevoie a ta, iar daca tulburarea continua, alearga la duhovnic si cauta sfat. Dar nu uita!
Intai si intai CAUTA RUGACIUNEA!
De asemenea, Rugaciunea, mai cred ca inseamna a bate si a ti se deschide. Cand cunosti voia Lui Dumnezeu si gasesti o usa inchisa in viata ta, trebuie sa bati, si iar sa bati, pentru ca, in cele din urma, Dumnezeu iti va deschide. Aceasta este Rugaciunea staruitoare, rugaciunea care muta si muntii prin puterea ei. Rugaciunea de acest fel dureaza pana cand imposibilul devine posibil. Acesta este rugaciunea care aduce si face minuni.
Nadajduieste in mila Domnului si nu vei fi lepadat!
Va chem la Rugaciune.
Va chem la acea Rugaciune la care toate sunt cu putinta atunci cand CERI, cand CAUTI si cand BATI!
– un articol de: contributor Lacasuri Ortodoxe, Pr Daniel Ivan
