
Disputa teologică cea mai însemnată în Răsărit, în secolul al XIV-lea a fost disputa isihastă, numită şi palamită, după numele Sf. Grigorie Palama († 13 noiembrie 1359), sau varlaamită, dupa numele lui Varlaam de Calabria († 1350). Ea porni sub influenţa scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul (sec. V) şi a lui Simeon Noul Teolog († 1022) în Muntele Athos, unde unii monahi se dedaseră vieţii contemplative, în linişte desăvârşită, = , termen de la care această mişcare şi disputa teologică s-a numit isihasm.
Metoda sau practica isihastă se realiza astfel: călugării dedaţi acesteia se retrăgeau în locuri singuratice şi prin concentrarea gândului la rugăciune se ridicau mai presus de impresiunile simţurilor şi de tot ceea ce îi înconjura, pentru ca prin contemplare continuă să vadă lumina dumnezeiască cea necreată, pe care au vazut-o Sfinţii Apostoli Petru, Iacob şi Ioan, la Schimbarea la Faţă pe Muntele Taborului (Mt. 17, 1-8; Mc. 9, 2-9; Lc. 9, 28-36), spre a realiza astfel o mai mare apropiere de Dumnezeu. Această lumină stralucitoare nu este fizică, ci dumnezeiască. Isihaştii rosteau continuu această scurtă rugăciune: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă.
Doctrina isihastă a fost susţinută de… (continuare dand click pe banner)






Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
