Program, amanunte… Începe călătoria spre reuniunea Marelui Sinod pan-ortodox

Istanbul (AsiaNews)

Odată cu trimiterea scrisorilor de invitaţie către toţi capii bisericilor ortodoxe pentru două întâlniri pregătitoare dinaintea Marelui Sinod pan-ortodox, programat pentru lunile iunie şi decembrie 2009, Bartolomeu a pus în mişcare deciziile luate la întâlnirea pan-ortodoxă de la Constantinopole, din octombrie 2008. Această întâlnire a fost ultimul eveniment la care a participat fostul Patriarh al Rusiei, Alexei II, dispărut la sfârşitul anului 2008.

Bartolomeu a stabilit paşii pentru reunirea marelui sinod, care are ca obiectiv să răspundă la toate problemele care s-au adunat de-a lungul secolelor şi continuă să afecteze relaţiile dintre bisericile ortodoxe, având repercursiuni şi asupra dialogului dintre ortodocşi şi catolici.

Schisma din 1054, cu toate consecinţele sale grave asupra Bisericii Universale, a privat Biserica Ortodoxă de forţa necesară şi abilitatea de a fi prezentă în societate în mod constant de-a lungul istoriei.

În trecutul apropiat, o primă iniţiativă pentru reunirea sinodului pan-ortodox a fost luată de Patriarhul Ioachim III, în 1901. El dorea să liniştească tensiunile dintre Bisericile Ortodoxe autocefale în convingerea că numai o Biserica Ortodoxă angajată într-un dialog interior constant şi constructiv poate face faţă provocărilor lumii contemporane şi poate acţiona ca o singură voce şi ca o singură inimă.

Această iniţiativă nu a avut succes, parţial, deoarece bisericile ortodoxe, care ieşiseră recent de sub conducerea otomană, îşi căutau identitatea într-o identificare exagerată cu naţiunea şi, pe de altă parte, deoarece mesajul creştin nu pătrunsese adânc în preoţime.

După mai multe întâmplări nefericite, în 1961 a avut loc o conferinţă pan-ortodoxă în Rodos, sub presiunea Patriarhului Atenagoras, cu scopul de a pregăti un sinod ortodox. Această conferinţă a fost urmată de numeroase obstacole deoarece, după cum observa teologul Giorgos Tetsetis, bisericile locale nu aveau o idee clară despre ce doreau de la Sinod.

Acum, scrisorile trimise pentru cele două întâlniri pregătitoare din iunie, în Cipru, şi in decembrie, locul nefiind ales încă, prezintă următoarele subiecte:

1. Diaspora ortodoxă – unde va fi definită jurisdicţia asupra populaţiei creştine din afara graniţelor naţionale. Conform canoanelor în vigoare, înainte de creşterea fenomenului migraţiei, credincioşii din afara graniţelor ţării natale aparţin patriarhatului ecumenic. 2. Modul de recunoaştere a statutului bisericii autocefale. 3. Modul de recunoaştere a stării autonomiei bisericii. 4. Diptica, adică regulile recunoaşterii canonice mutuale în bisericile ortodoxe. 5. Stabilirea unui calendar comun al sărbătorilor. Unele biserici sărbătoresc naşterea Domnului în decembrie 25, alţii 10 zile mai târziu. 6. Impedimentele şi canonicitatea sfinţeniei căsniciei. 7. Problema postului în lumea contemporană. 8. Relaţiile cu alte confesiuni creştine. 9. Mişcarea ecumenică. 10. Contribuţia ortodoxiei în afirmarea idealurilor creştine de pace, fraternitate şi libertate.

Primele patru probleme au fost cauza conflictelor din 1993 şi 1999 cu Patriarhul Moscovei, datorită participării la lucrare a Bisericii estoniene autonome, pe care Moscova nu o recunoaşte.

„Este timpul ca biserica noastră să înţeleagă faptul că nu acţionează bine ca întreg”, a spus Fr.Tetsetis, teolog al patriarhatului ecumenic. „Biserica are nevoie de un dialog deschis şi sincer. Numai aşa, având ca busolă tradiţia sa bogată, va putea să iasă de pe aleea întunecată şi să privescă în faţă probleme existenţiale care devin tot mai severe şi mai complicate. Doar atunci va putea fi înţeleasă importanţa iniţiativei Patriarhului Ecumenic”. După părerea jurnalistului Aris Viketos, scrisoarea lui Bartolomeu este bine primită în lumea ortodoxă.