Sa stim despre ce vorbim… – Islamul

Mahomed –

este considerat calea.

Qur’an (Coran) – considerate sfintele scripturi

Jihad (ǧihād جهاد) sau Djihad – „a lupta, a

se strădui, a se zbate”. O definiţie improprie, care a ajuns însă să înlocuiască semnificaţia originară, este aceea de „război sfânt”, împrumutată din vocabularul

cruciaţilor. Sensul fundamental al cuvântului este străduinţa musulmanului în particular şi a comunităţii musulmane în general de a extinde calitativ sau cantitativ religia islamică, modul ei de

viaţă individuală şi organizarea socială care decurge din ea. Astfel, musulmanii înteleg prin Jihad folosirea tuturor energiilor şi resurselor pentru a urma sistemul islamic de viaţă, pentru

a obţine favoarea lui Allah. Este un proces continuu. În prima sa faza un musulman învaţă să-şi controleze propriile sale dorinţe şi intenţii rele. Acest Jihad ar fi înăuntrul fiinţei si este baza

Jihadului profund, adică aducerea Maruf (dreptăţii) şi înlăturarea Munkar (răului) din viaţă şi din societate

Grupari: In cadrul islamismului exista două ramuri principale:

– SUUNITA (marea majoritate): Suuna = “ Cale”,

“Exemplu”. Acestia cred că Mahomed a intenţionat ca, prin consens, comunitatea musulmană să aleagă un succesor, sau un calif, care să conducă teocraţia (împărăţia pământească, aflată sub conducere

divină) pe care a înfiinţat-o el. Doctrinele musulmanilor suniţi s-au format spre sfârşitul secolului al IX-lea. Au pus un puternic accent pe puterea, voinţa lui Dumnezeu şi

determinarea sorţii omeneşti.

– ŞIITA

– acestia cred că Mahomed l-a ales pe cumnatul său, Ali, ca succesor al său, şi că numai urmaşii lui Ali şi ai soţiei sale, Fatima, au dreptul să guverneze comunitatea musulmană. Teologia siită s-a

dezvoltat ca sistem complet în timpul secolului al X-lea. Ea sustine doctrina infailibilităţii, lipsei păcatului şi a dreptului divin de autoritate al descendenţilor lui Ali, pe care îi

numeau imami. Ultimul imam a dispărut în 880, iar musulmanii şiiţi aşteaptă reîntoarcerea acestuia până în ziua de azi, moment în care ei cred că se va face dreptate pe pământ. Majoritatea se

găsesc în Iran, iar un număr destul de mare exista si în Irak, Siria, Liban, India, Pakistan şi anumite părţi din Asia Centrală. Numărul lor total depăşeşte 165 de

milioane.

Alte Grupari:

– Credinta Baha’i s-a născut în 1863

în Iran. Adeptii ei cred in Bahaullah, care s-a născut în 1817, drept ultim profet trimis de Dumnezeu pe pământ, inlocuindu-l astfel pe Mahomed din cazul credintei musulmane.

Credinţa Bahá’í este o religie monoteistă fondată de Mírzá Husayn-‘Alí Núrí cunoscut sub numele de Bahá‘u’lláh (în limba arabă: Slava lui Dumnezeu) în secolul al

XIX-lea în Persia.

Nr. membri 6 milioane, în peste 200 de ţări din toată lumea. Si in Bucureşti există o casă baha’i în zona Pieţei Romane .

Conform învăţăturilor Bahá’í, evenimentele religioase din istorie sunt văzute ca un proces educaţional evolutiv pentru omenire, prin intermediul mesagerilor lui

Dumnezeu. Aceştia sunt numiţi Manifestări ale lui Dumnezeu. Bahá‘u’lláh este văzut ca cel mai recent, dar nu ultimul dintre aceştia. El a pretins că este aşteptatul Salvator al lumii şi Învăţătorul

prevestit în Creştinism, Islamism, Hinduism, Budism, şi în alte religii, şi misiunea lui era să stabilească o bază fermă pentru unitate în întreaga lume şi să inaugureze o eră de pace şi

justiţie, care, se crede că inevitabil va veni.

Dictionarul va fi completat pe masura ce informatiile din stirile zilnice, cu referire la acesti termeni, o impun.

Referinte: DICTIONAR ISLAMIC, Dictionar despre Islam.