>> Smerenia din veacul XXI este interpretată greşit, anume că omul trebuie să fie desfiinţat ca personalitate. Or, în viaţa noastră călugărească smerenia depăşeşte limita
tuturor înălţimilor şi decurge din demnitatea Domnului nostru Iisus Hristos care ne-a îmbrăcat cu virtuţile castităţii, sărăciei, ascultării. Acestea îl ajută pe monah în lupta pentru dobândirea
mântuirii. Prestigiul smereniei este această înălţime dumnezeiască în adânc de smerenie care îl pune pe creştinul ortodox în faţa unui model şi îi cere creştinului ortodox să fie foarte categoric
şi bătăios în ceea ce priveşte apărarea valorilor noastre de credinţă ortodoxă. Nu confundăm smerenia cu naivitatea sau cu prostia. A fi smerit înseamnă a fi foarte demn, onoarea sfântă a
smereniei nu se dobândeşte prin supunerea la tăvălugul mediatic, prin a asculta tot ce ni se spune şi tot ce ni se porunceşte de către mai marii lumii. Smerenie nu înseamnă să te laşi copleşit,
să le permiţi să vină peste tine, să-ţi golească mintea şi casa, … ci să fim supuşi, ascultători, că de aceea sunt rânduite cele mai mari, dar asta nu înseamnă că dacă e mare are şi dreptate şi
adevărul de partea lui.” Pr. Arsenie Boca
Sfinţii zilei – calendar ortodox, astăzi prăznuim:
Ne aflam in Postul Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului.
Preacuviosului Părintele nostru Ioan de la Neamţ, Hozevitul.
Sfântul Mucenic Evsignie.
Sfinţii Mucenici Catidie şi Catidian.
Sfânta Nona, mama sfântului Grigorie – cuvântatorul de Dumnezeu.
Sfântului Mucenic Solev egipteanul.
Sfântul Favie, Episcopul Romei.
SUNETUL de fond se corecteaza din player-ul aflat in partea cea mai de jos a paginii.
Ştire din “bătrâni” rămasă … pentru noi povaţă
Regula
postului Avva Casian a povestit: „Am plecat, împreună cu Sfântul Gherman, la un bătrân, în Egipt, care ne-a primit cum se cuvine. L-am
întrebat: «De ce atunci când primiţi oaspeţi nu mai păziţi regula postului, pe care o avem noi în Palestina?». El a răspuns: «Postul este mereu cu mine,
dar pe voi nu vă pot ţine mereu aici. Desigur, postul e un lucru util şi necesar, dar depinde de voinţa noastră, în timp ce legea lui Dumnezeu cere în mod obligatoriu îndeplinirea
dragostei faţă de aproapele. Prin voi îl primim pe Hristos, de aceea, trebuie să vă slujesc cu toată râvna. După ce vă conduc, pot să-mi reiau şi postul: fiii Mirelui nu pot ţine post cât
timp Mirele este cu ei. Când Mirele va fi luat din mijlocul lor, atunci vor fi siliţi să posteasc㻓. (de Tryanna)
(MINUNI DE ASTAZI) SCHITUL CETATUIA – Buzau,
isi serbeaza hramul
Măgura este o localitate în judeţul Buzău, Muntenia, România. În comuna Măgura se află o tabără şcolară, tabăra Poiana Pinului, care se află langă
mănăstirea Ciolanu şi schitul Cetăţuia. De asemenea, la Măgura a avut loc, în perioada 1970-1986 tabăra de sculptură de la Măgura, un eveniment anual ce reunea studenţi şi absolvenţi ai
Academiei de Arte din Bucureşti, precum şi elevi la liceele de arte; sculpturile realizate în acea perioadă pot fi văzute pe pajiştile din preajma mănăstirii Ciolanu.
De la Manastirea Ciolanu, se urca pe o cararuie prin tabara de sculptura Magura, vreo 2 km. Schitul a fost ridicat de Carol I si
sotia sa Elisabeta de Wied. In imprejurimile schitului se gasesc cruci foarte vechi – probabil sec. XVI.
In prezent, la Manastire vietuieste doar o singura maica, stareţa Olimpiada, in varsta de 83 ani. Preoti slujitori nu exista. Doar din cand in cand mai este trimis, in mod special, cate un parinte de la Manastirea Ciolanu ori din imprejurimi. Maica a pornit alaturi de o alta monahie
(maica Eftimia), lucrari de intretinere a schitului, intrucat multi ani la rand acesta a fost parasit, insa, datorita faptului ca este monument istoric, etapele erau extrem de
costisitoare. Atunci aceste doua maicuţe au demarat lucrarile de constructie a unui Paraclis, in apropierea Bisericii vechi (monument istoric), aflat acum, dupa aproximativ 3 ani, şi el,
in faza de realizare a picturii. Fondurile s-au epuizat, desi multi oameni de bine au fost tot timpul alaturi de maica Olimpiada, iar monahia Eftimia a parasit de cateva saptamani acest
schit. Cu ajutorul parintelui protos. Iov, stareţ al Manastirii Halmyris (Murighiol-Tulcea), o sora mai tanara a fost
trimisa in ajutorul maicii ramase singura. Multi sunt cei ce pot aduce marturie ca maica Olimpiada, la aceasta varsta, este o adevarata
luptatoare pentru credinta si pentru salvarea si ingrijirea Schitului. Astfel, de multe ori surprinsa carand saci de ciment in spate (aproximativ 1 Km), prin padure, ori turnand in forme
dale de beton pentru bordurile si aleile din curte, s-a reusit si ridicarea unei constructii, in prezent, “la rosu”, ce ar cuprinde cateva chilii pentru un eventual preot monah slujitor,
care va voi sa locuiasca acolo, atunci cand va rândui Bunul Dumnezeu.
Cu ocazia hramului Bisericii Vechi a Schitului Schimbarea
la Faţă, Lacasuri Ortodoxe, alături de Maica Stareţă
Olimpiada, ale carei rugaciuni inchinate în faţa Icoanei cu adevarat Facatoare de Minuni a Maicuţei Domnului (pict. Tattarascu, aflata in această Biserică) ne-au fost
drept ajutor in permanenţă, vă cheamă miercuri la slujba Sfintei Liturghii.
Doua pagini de prezentare amanuntita au fost realizate pe “Lacasuri Ortodoxe”, click
aici:.
Invitatie si prezentare realizata cu
sprijinul Monahiei Olimpiada, stareţă a schitului cu hramul “Schimbarea la Faţă”, Cetaţuia – Magura, Buzau (Foto:
KSLCatalin)
Sfinţirea noii biserici şi a complexului monahal de la Schitul “Sf. Ana” –
Sinaia
Miercuri, 6 august, la praznicul Schimbării la
faţă a Domnului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va participa la Sfânta Liturghie oficiată la Schitul “Sfânta Ana” – Cota 1400, din localitatea Sinaia, judeţul Prahova, cu prilejul
sfinţirii noii biserici şi a complexului monahal. La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va adresa un cuvânt de învăţătură şi va decerna Diplome de vrednicie
ctitorilor acestui nou aşezământ monahal din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Comunicat de presă În fiecare an, în ziua de
6 august, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Hristos. Cu această ocazie, Înaltpreasfinţitul Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, va oficia Sfânta
Liturghie începând cu ora 9.30 la Biserica Greacă din Constanţa. Pentru a sublinia importanţa evenimentului Părintele paroh Malcea Gheorghe a adus de la mănăstirea Peştera Sfântului
Apostol Andrei relicvariul cu Moaştele Sfântului Apostol Andrei, şi ale sfinţilor mucenici dobrogeni.
BISERICA
„SCHIMBAREA LA FAŢĂ”
Adresa: str. Mircea cel Bătrân, nr. 37,
Paroh: pr. Iconom Stavrofor Malcea Gheorghe
Biserica a fost
construită între anii 1865-1867 prin efortul credincioşilor greci din oraşul Constanţa. Hramul acestui lăcaş de cult este „Metamorfosis” (Schimbarea la Faţă). Biserica nu are turle
datorită restricţiilor impuse de autorităţile otomane care stăpâneau la acea dată teritoriul Dobrogei. În anul 1954 biserica a fost declarată „Monument istoric” şi inclusă în lista de
„Patrimoniu Naţional şi Cultural”. În 1974, printr-o hotărâre a Patriarhiei Române, cu acceptul Bisericii Ortodoxe a Greciei, biserica „Schimbarea la Faţă” a fost trecută sub dependenţa
canonică a Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos. În perioada comunistă, datorită demolării unei biserici din apropiere, biserica a dobândit un al doilea hram: „Sfântul Apostol
Andrei”. La ultima slujbă săvârşită în acea biserică, preotul şi credincioşii au strâns icoanele şi odoarele şi au plecat în procesiune prin oraş până la biserica „Schimbarea la Faţă”,
unde au cerut să fie îmbisericiţi. Au fost primiţi cu dragoste, iar cererea de păstrare a hramului le-a fost satisfăcută.
Fragment din
Sinaxarul zilei de 6 august – Prăznuirea Schimbării la Faţă a
Mântuitorului Hristos
La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi: “Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia
lui Dumnezeu venind întru putere” (Matei 16, 28 ; Marcu 9, 1), Iisus îi luă pe Apostolii Săi preferaţi: Petru, Iacov şi Ioan; ducându-i deoparte, urcă pe un munte înalt – muntele
Taborului în Galileea – ca să se roage. Se cuvenea într-adevăr ca cei care aveau să asiste la suferinţa Sa la Ghetsimani şi care aveau să fie martorii cei mai importanţi ai Patimilor
Sale, să fie pregătiţi pentru această încercare prin priveliştea slăvirii Sale: Petru, pentru că tocmai îşi mărturisise credinţa în dumnezeirea Sa; Iacov, căci a fost primul care a murit
pentru Hristos; şi Ioan care mărturisi din experienţa sa slava dumnezeiască, făcând să răsune ca “fiu al tunetului” teologia Cuvântului întrupat.
El îi urcă pe munte, ca simbol al
înălţării spirituale care, din virtute în virtute, duce la dragoste, virtute supremă care deschide calea contemplării dumnezeieşti. Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a
Domnului care, fiind îveşmântat cu slăbiciunea noastră, ne-a deschis drumul către Tatăl, învăţându-ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii, iar rugăciunea este cea care arată către
noi slava lui Dumnezeu.
“Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimba şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare,
de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul” (Marcu 9, 3). Cuvântul lui Dumnezeu întrupat îşi arăta astfel strălucirea naturală a slavei dumnezeieşti, pe care o avea
în El însuşi şi pe care o păstrase după Întruparea Sa, dar care rămânea ascunsă sub acoperământul trupului. Încă de la zămislirea Sa în pântecele Fecioarei, într-adevăr, dumnezeirea S-a
unit cu natura trupească iar slava divină a devenit, în mod ipostatic, slava trupului asumat. Ceea ce Hristos le arăta Apostolilor Săi în vârful muntelui nu era deci o privelişte nouă, ci
manifestarea strălucită în El a îndumnezeirii naturii omeneşti – inclusiv trupul – şi a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiască.
Sfântul Ioan
Iacob de la Neamţ (Hozevitul)
Cunoscut şi sub numele
de Ioan Iacob Hozevitul, sau Sf. Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, acest Cuvios s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, care pe atunci făcea parte din comuna Horodiştea, din fostul
judeţ Dorohoi (actualmente comuna Păltiniş, jud. Botoşani), primind la Botez numele de Ilie. Încă de timpuriu va rămâne orfan, deoarece mama sa va muri la puţin timp după naştere, iar
tatăl său, primind ordin de concentrare, va pleca la război, unde îşi va da viaţa pentru patrie. În această situaţie Ilie va fi crescut de bunica sa, care îl va învăţa credinţa şi
evlavia, şi îl va deprinde cu rugăciunea şi cu slujbele bisericeşti. În 1920, va intra la şcoala din satul natal, însă în 1924 și bunica sa va trece la cele veşnice. Tânărul Ilie va absolvi cu rezultate foarte bune bacalaureatul,
la Cozmeni-Cernăuţi, în anul 1932. Având însă o fire profund religioasă şi un puternic îndemn interior, acesta va alege viaţa monahală, astfel că la data de 15 august 1933, de marele
praznic al Adormirii Maicii Domnului, la vârsta de 20 ani, va intra în mănăstirea Neamţ. Aici va fi rânduit cu ascultare la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii. Datorită calităţilor
sale, stareţul mănăstirii îl va trimite la Bucureşti, pentru a urma Facultatea de Medicină. După terminarea studiilor, nu se va reîntoarce la Neamţ, ci va vizita aşezămintele monahale din
Oltenia, printre care şi mănăstirea Turnu, unde va sta până când va fi încorporat. După satisfacerea stagiului militar se reîntoarce la Neamţ, unde, la 8 aprilie 1936, în Miercurea
Sfintelor Patimi, tânărul Ilie va fi tuns în monahism, de către stareţul de atunci al mănăstirii, arhim. Valerie Moglan, părinte duhovnicesc fiind ierom. Ioachim Spătaru, egumenul
schitului Pocrov-Neamţu. După rânduială, numele îi va fi schimbat în Ioan, nume care îl va purta tot restul vieţii sale pământeşti, cu evlavie şi smerenie.
În toamna anului 1936
Cuviosul Ioan va pleca spre Ţara Sfântă, împreună cu doi monahi, Claudie Derebreanu şi Damaschin Ignat, costul călătoriei fiind suportat de Cuviosul Ioan, din moştenirea rămasă de la
părinţi. După ce a vizitat cele mai importante localităţi biblice, Cuviosul Ioan se va retrage într-o peşteră din pustia Iordanului, unde va sihăstri timp de doi ani. După această
perioadă de timp, Cuviosul se va închinovia în mănăstirea Sf. Sava, unde mai vieţuiau 5 călugări români, printre care ierom. Ignatie Rădulescu, ierod. Veniamin Trifan şi monahul Ştefan.
Prezenţa românilor în aceste locuri nu însemna altceva decât continuarea unei îndelungate tradiţii, fiind cunoscute relaţiile străvechi ale poporului român cu Ţara Sfântă, încă din sec.
XVI-XVII. Aici, Cuviosul Ioan se va nevoi timp de 8 ani, întrecând pe mulţi în ostenelile călugăreşti, cu aspra sa vieţuire. Va îndeplini ascultările de paraclisier, bibliotecar, ajutor
de econom, apoi cea de infirmier. Între anii 1939-1940, Cuviosul Ioan va petrece în pustiul Qumran, într-o peşteră din apropierea Mării Moarte, împreună cu alt călugăr român. Aici îl va
întâlni pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a fost ucenic credincios până la sfârşitul vieţii sale.
Din cauza războiului, între 1940-1941, Cuviosul Ioan va pătimi într-un lagăr de pe Muntele Măslinilor, după care se va reîntoarce la mănăstirea Sf. Sava. Va fi
hirotonit diacon în 1974, în biserica Sfântului Mormânt, de către arhiepiscopul Epifanie al Filadelfiei, după care, tot aici, va fi hirotonit şi preot. Vreme de 6 ani (1947-1952),
Cuviosul Ieroschimonah Ioan Iacob va păstori schitul românesc „Sf. Ioan Botezătorul„ de la Iordan, cu multă evlavie şi pricepere gospodărească. Aici va construi mai multe chilii lângă
biserică, atât pentru monahi, cât şi pentru pelerini, dar va săvârşi şi sfintele slujbe în limba română, transformând astfel schitul într-o oază românească. În anul 1952, împreună cu
ucenicul său, Ioanichie, se va retrage în pustiul Hozeva, la mănăstirea Sfântul Gheorhge Hozevitul, iar din anul următor, vor vieţui într-o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfânta
Ana, unde vor rămâne până la sfârşitul vieţii Cuviosului Ioan.
Astfel vieţuind, în data de 5 august 1960, în vârstă de 47 de ani, Cuviosul Ioan îşi va încredinţa sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat în peştera în care a
vieţuit în ultima parte a vieţii sale, de către egumenul mănăstirii Sf. Gheorghe Hozevitul. Aici trupul Cuviosului se va odihni timp de 20 de ani, după care la cererea obştii mănăstirii
Sf. Gheorghe Hozevitul, patriarhul Benedict al Ierusalimului a îngăduit strămutarea moaştelor Cuviosului Ioan în biserica mănăstirii, alături de moaştele Sfinţilor Ioan Hozevitul şi
Gheorghe Hozevitul. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândurile sfinţilor, în anul 1992, sub numele de Sfântul Ioan cel Nou de la Neamţ (Hozevitul), având ca zi de
prăznuire data trecerii sale la cele veşnice, 5 august.
Topul ziarelor
Comunicat Asociaţia Prezent!
In luna iulie, Asociatia PREZENT! a organizat o tabara de vara pentru zece copii proveniti din parohia
ortodoxa Fratilesti (jud Ialomita). Asociatia PREZENT! a asigurat cazarea copiilor intr-o cabana din localitatea Cornu (jud. Prahova), alimentele de baza pentru pregatirea mancarii si
resurse pentru petrecerea timpului. Transportul copiilor a fost asigurat prin mijloace proprii (nu lipsite de efort) de parintele paroh din Fratilesti. Copiii, insotiti de preotul paroh, de doamna preoteasa si de doua dintre mame (insotitoare si gospodine), s-au bucurat de o
saptamana de vacanta, in care activitatile recreative (jocuri, relaxare, foc de tabara) s-au impletit cu cele de cunoastere a unor locuri si lucruri noi (excursii la Campina si in
statiunile de pe Valea Prahovei). Pelerinajul si rugaciunile facute la manastirea din Cornu au implinit menirea programului de tabara. In cursul lunii august nadajduim sa putem continua aceste actiuni dedicate copiilor.
Biblii în limba engleză, tipărite în China
Biblia, cea mai vândută carte din istoria
omenirii şi cea mai tradusă (textul complet, în 438 de limbi, iar fragmentar – în 2.454 limbi) pare „un sac fără fund” pentru îmbogăţirea unei tipografii din oraşul chinez Nanjing. Chiar
dacă în cel mai mare stat comunist al lumii există numai circa vreo 30 milioane de creştini (care se duc la vreo 55.000 de biserici), compania Nanjing Amity Printing Co reuşeşte profituri
colosale atât pe piaţa locală, dar şi la export, unde cel mai bine se vând bibliile în engleză. În 20 de ani, tipografia a produs şi a vândut 55 milioane de versiuni ale Sfintei
Scripturi, dintre care 44 milioane au fost difuzate în China. Totuşi, cea mai profitabilă parte a afacerii a reprezentat-o producţia pentru străinătate, în special pentru America.
Poate că n-or şti ei
chinezii prea bine ce conţine Cartea Sfântă a creştinismului, însă negreşit că s-au prins de faptul că americanii sunt „consumatori avizi ai acestui produs”, aşa că SUA reprezintă o piaţă
prioritară. Cu atât mai mult cu cât, în ciuda devalorizării dolarului, americanii nu reuşesc să-şi tipărească în ţara lor decât biblii cu 30-50 la sută mai scumpe decât în China. Iar,
potrivit unui reporter al Le Figaro, Li Chunnong, proprietarul întreprinderii, este nespus de mulţumit de colaborarea cu americanii, „pentru că noi nu tratăm decât cu clienţi care
achită”. În aceeaşi măsură în care, lucrând în trei schimburi, Nanjing Amity Printing Co reuşeşte să-şi respecte comenzile, şi clienţii de peste Pacific plătesc cu regularitate, astfel că
angajaţii tipografiei se pot considera unii dintre cei mai fericiţi muncitori din China. Ei câştigă echivalentul în yuani a 300 euro, o sumă frumuşică, atâta timp cât salariul mediu la
Beijing se situează undeva în jurul a 140 euro.
Pentru continuare, daţi
click aici .
Carnavalul
florilor, la Oradea
La Oradea, pe 21 august se organizează un carnaval
în toată regula, cu care alegorice care vor traversa oraşul, târg al Meşterilor populari, ce se va desfăşura la statuia lui Mihai Viteazul, după care, toată lumea va putea participa la un
concert al trupelor Compact şi Neoton Familia.
Traseul carelor (de la orele 14.00) este: cartierul Rogerius, parcarea din
Piaţa Independenţei, Bulevardul Dacia, parcul Petofi, bulevardul Magheru, podul Dacia, Piaţa Independenţei, apoi parcarea de la statuia lui Mihai Viteazul.
Interviu cu Dan Puric
De ce simtiti nevoia sa vorbiti tot timpul despre Dumnezeu, despre apropierea/indepartarea oamenilor de Biserica?
Buna intrebare. Un mare filosof, Lao Zi, cu vreo 450 de ani inaintea lui Hristos, spunea ca in cetatea in care nu exista
virtute se vorbeste ingrozitor de mult despre virtute. Simt o lipsa, e un semnal de alarma. In mod normal, eu, ca actor, nu ar fi trebuit sa vorbesc despre lucrurile astea, sunt altii
legitimati sa o faca. Inseamna ca undeva s-a intamplat un accident. Daca am face putina cazuistica medicala: intr-un accident, daca bratul stang nu mai functioneaza sau emisfera stanga nu
mai functioneaza, multe lucruri le preia cea dreapta, asa cum poate, mai balbait sau mai putin balbait, cat sa repuna organismul in miscare. Romania este un copil care a facut un accident
si acum are o pareza. Eu sunt unul dintre neuronii care incearca sa tina legaturile pierdute. Crezi ca, daca traiau Petre Tutea, Mircea Vulcanescu sau Constantin Noica, Dan Puric ar mai
fi vorbit? si-ar fi vazut de treaba lui. Dar, fiind vid, gol din punctul de vedere al intelectualului cu verticalitate profunda si lucrare, imi asum riscurile. Despre ce ati vrea sa
discut? Despre clasa politica? Vi se pare asta un lucru demn de discutie?
Apropo de asta. Am auzit ca ati
intrat in politica.
Nu am vrut si nu intru in politica, pentru ca politica este o improvizatie. OK, pot sa am o intalnire cu un personaj
politic, mai mult sau mai putin accidentala, este dreptul meu. Nu ma judeca pe mine o populatie bezmetica si imbecilizata pe internet. Eu, Dan Puric, sunt liber sa ma intalnesc cu oricine
si sa discut. Maica Tereza l-a vizitat pe Iliescu si asta n-a insemnat ca a intrat in PSD.
Dar nu va temeti ca discursurile
dumneavoastra pe teme religioase pot fi folosite de politicieni?
Ei, saracii, au folosit si compromis aceste teme cu mult timp inaintea mea. Au compromis totul, si ideea de identitate
nationala. Un lucru ilegitim are obsesia legitimarii permanente. Nu are cum sa fie confiscata atitudinea mea, pentru ca ea are un singur suport: sinceritatea sufleteasca. Aceasta nu poate
fi manipulata si nici mimata.
Si cum poate face cineva
distinctie intre dumneavoastra si Gigi Becali, de exemplu?
In primul rand, nu trebuie facute asemenea diferente, pentru ca intram cu unitati de masura false. De ce poporul roman nu
se masoara cu unitatea de masura deplina, care este Mihai Eminescu? Primul lucru pe care l-au facut intelectualii nostri de astazi a fost sa dea in Eminescu. De ce? Ca sa distruga
unitatea de masura. Haideti sa masuram poporul roman cu Mihai Eminescu, cu Mircea Vulcanescu, cu Petre Tutea, cu Iustin Parvu!
De ce sa masuram cu lucruri din spatiul politic? Nici nu trebuie condamnati, sunt rezultatul unei societati-ghetou. Romania este un
Aiud mai mare, un ghetou de munca fortata, cu praf de democratie pe deasupra, in care libertatea se confunda cu libertinajul. In timp ce stau cu tine de vorba, din zece tineri, noua fug
in strainatate. In timp ce stau de vorba cu tine, 51% din suprafata tarii este defrisata. Iar aceasta este una dintre cauzele criminale ale inundatiilor catastrofale de astazi. In timp ce
stau de vorba cu tine, in economia romaneasca se lucreaza cu coeficientul de la cinci judete. In timp ce stau de vorba cu tine, pensionarii sunt condamnati la moarte lenta.
Despre ce sa vorbesc, atunci? Despre competenta si morala oamenilor politici? Este cu mult mai rau decat inainte. Inainte se omora
fizic, acum se omoara sufleteste. De-aia am zis ca traim intr-un Aiud generalizat. Instinctul bun al parintelui Iustin Parvu de a-si pastra patul lui de lemn vine din stiinta ca celula
continua, dar ca si lupta trebuie continuata. Dar poporul roman are geniu. Ii trebuie o respiratie mai puternica si o diagnoza: nu poti confunda mizerabilitatea din Romania cu destinul
ei. Daca vezi Romania din punctul de vedere al lui Sancho Panza, este un ghetou neocomunist, fara perspectiva. Daca o vezi din punctul de vedere al lui Don Quijote, este gradina Maicii
Domnului.
Pentru continuare, dati click aici .
În curând, moneda unică Americană: AMERO si… o nouă ordine mondială?
Si, din ingrijorarile americanilor…aici: .
Povestea copiilor din secta
Vidrenilor
“Sunt ciudaţi. Nu vorbesc cu nimeni, nu salută, nu primesc pe nimeni în casă… Li se îmbolnăvesc copiii, dar ei nu vor să primească medicul în
casă, să-i consulte şi să le dea leacuri. Îi lasă pe copii să moară şi îi îngroapă mai rău ca pe animale, necreştineşte, lângă pădure, fără slujbă, fără nimic. Nu ascultă de nimeni.
Trăiesc după legea lor”.
Declaraţia aparţine
unui sătean din Măguri-Răcătău, care a copilărit şi a trăit în apropierea multora dintre cei care conduc ciudata “sectă a lui Vidreanu”, cum este ea cunoscută în localitate.
Secta s-a desprins din
cultul penticostal înainte de 1989. Ion şi Nicolae Vidreanu, conducătorii ei (care, în timp, s-au încuscrit de patru ori), au refuzat să se mai supună canoanelor şi au pus bazele unei
“credinţe” căreia nu i-au pus nici un nume. În urma refuzului lor, circa 100 de enoriaşi au fost excomunicate din biserica penticostală. Aceştia s-au izolat de restul comunei şi, treptat,
au rupt legăturile cu tot ceea ce înseamnă civilizaţia.
Ciudăţeniile sectanţilor i-au uimit pe locuitorii din Măguri-Răcătău. “Ruben Vidreanu, absolvent al unei instituţii
superioare de învăţământ, a fost, pentru o perioadă de timp, suplinitor la şcoala din comună. Preda fizica. La ore, lua catalogul şi copiii şi pleca din clasă, să nu dea ochi cu colegii
săi. Un frate de-al său, Nicu, le-a cerut profesorilor să nu-i pună copiii în bancă alături de cei din cultul penticostal. Nu au radio, televizor sau maşină de spălat. Spun că acestea
sunt lucrurile satanei”, povesteşte unul dintre vecinii lui Nicolae Vidreanu.
“Crezul lor este
unul nătâng. S-au separat de comunitate şi nu mai vorbesc cu nimeni din sat. Se consideră mai buni ca ceilalţi. Ei sunt sfinţi, iar restul păcătoşi”, spune un alt sătean din
Măguri-Răcătău, credincios penticostal. După separarea lor de biserică, în urmă cu aproape 20 de ani, în familiile “penticostalilor dizidenţi” au apărut problemele, urmate de adevărate
drame.
Localnicii din
Măguri-Răcătău îşi amintesc că şapte membri ai Sectei lui Vidreanu, între care trei copii, au murit pentru că familiile lor au refuzat cu încăpăţânare accesul şi intervenţia medicului. O
fetiţă de un an şi patru luni, Emilia Vidreanu, a murit în august 1990, iar în martie 1998, un alt copil din familia Vidrenilor, Eli Corneliu, de un an şi două luni, a murit din cauza
unei răceli puternice.
Ultima victimă din
rândul Vidrenilor a fost o fetiţă de un an, Tabita, moartă în 27 decembrie 1998. Imediat după aceea, bunica ei, Maria Vidreanu, a paralizat, iar două săptămâni mai târziu a murit.
Trupurile tuturor membrilor sectei au fost îngropate în pădurea din marginea satului, fără slujbă, fără lumânări, “ca pe barbari”, aşa cum, cu obidă, spune unul dintre măgureni.
Pentru continuare, daţi click aici .
Link-uri: Noutati pe Platforma 1 “Lacasuri Ortodoxe
DOSARE –
Documente
Schitul Cetatuia “Schimbarea la Fata” – Magura
(Buzau)
CATEGORIA
FILM: Recomandari: RUSALCA (un desen, video animat)
Un film KSLCatalin: Sfintii Mucenici Epictet (preotul) si
Astion(diaconul) – Aici este Casa lor… si se vor intoarce pentru totdeauna, in Casa lor… Un film KSLCatalin: Sfantul Ierarh Grigorie Dascalul – Caldarusani (Vecernia Mare,
Hram) Un film KSLCatalin: “Rugaciune catre Sfantul Nectarie – Filotei
Zervakos”Un film KSLCatalin: “Despre frumusetea normalitatii”, dati click
aici.
CATEGORIA ARTICOLE:
Pe Stapanul si Arhiereul nostru…” Sfanta Manastire Petru Voda – Parintele Iustin
Parvu: “Sa fim buni si cuminti…” Gradul de incredere in Biserica – interesul cui? „Trasul de sireturi” sau… Parintele Iustin, ca scuza a „Bisericii antiecumenice, a inimii”- limite demult depasite Biserica Anti-Corneana Romana(click
aici)
CATEGORIA TEHNIC:– Detector de “prieteni” invizibili pe messenger (click aici)
Pentru: NOUTATI ORTODOXE – ANUNTURI ORTODOXE – NOUTATI DIN BISERICA – INFORMATII click aici:
ARHIVA
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
