Scurte amintiri de la Port Cetate / de Irina Nistor
Abia am putut rezista sa tot astept, un an intreg, sa revin la Port Cetate, (“Welcome to Bulgaria!”, m-a anuntat IPhone-ul meu – semn ca in Balcani si pe Dunare nu mai sunt granite, bineinteles insa ca foarte repede s-a si dezmeticit ca mai eram totusi in Romania) acasa la M&M , Masha si Mircea, cele mai grozave gazde din lume, rafinate si generose, mai degraba subiect de scenariu de film. (Nu degeaba au co-produs o actrita, pe Irina, pe care n-am s-o las, pana n-o sa se apuce iar de cinema).
La Malul Dunarii, unde gasesti un refugiu linistitor pentru nervi, si ideal pentru vizionari, timpul isi pierde puterea de constrangere, iar lumea devine fara varsta. Am plecat de la Bucuresti, via Otopeni, Henri Coanda, unde preluasem doi musafiri omniprezenti pe la Festivalurile din lumea intreaga – de la “Anonimul” la TIFF – trecand pe la iconturnabilele Cannes, Berlin, Venetia, Toronto, Locarno…
Dan Fainaru si inseparabila sa sotie veneau pentru prima data la Degustatorii Artei Filmului si ai celei Culinare. Curand mi-au dat dreptate: este cel mai frumos apus de soare din cate au vazut… Fireste, ca glob-trotteri ce sunt, confirmarea are si mai mare greutate.
Mansarda are poate cel mai mare farmec, fiind un laborator de productie, de la titraje pentru filme, pana la dormitoare pentru tinerele echipe, transcrierea mesajelor pe Facebook si mai ales montarea filmarilor de peste zi, cu evenimente si musafiri, unde sunt prinse cu mare maiestrie, de doi cineasti plin de entuziasm, esentialul si amuzantul utimelor 24 de ore, un fel de video-jurnal, proiectat mai apoi in Valea Cinematografica – mandria lui Fugasin – pe ditamai ecranul, pe care Narcisul (adesea nemarturisit) din fiecare se bucura sa-l imparta cu actori celebrisimi, cum ar fi, de exemplu, de aceasta data, Maia Morgenstern. Minunata Maia era in carne si oase, pe nisipul si iarba dintre Ingerii ocrotitori de la Cetatea Poetica (racord cu cea Pontica, nu?). Venise cu Isadora, o fetita plina de personalitate si un sot-tatic medic, bun de pus la propriu si la figurat, la rana.
Si apoi sa nu uitam animalutele. Locul e un fel de Arca a lui Noe, de secol 21, unde, la un loc gasesti de la cei mai draguti catei, care vin si ei la proiectii, pana la albinele care se infrupta din gemurile bio de mic-dejun, ignorand geniala zacusca, speriindu-i pe cei neobisnuiti cu viata in natura. Si, un banc la care am tras cu ureche, despre cotoi: “unul sarea disperat de pe un acoperis (nefierbinte) pe altul , intr-o mare graba. Un alt patruped, mieunator se intreaba: Oare ce l-o fi apucat, ca numai ce a fost castrat! Tocmai, acum isi anuleaza rendez-vous-urile!”…
La Gara Fluviala e locul unde se schimba idei, se fac brain-storminguri (un barbarism, dar merge). L-am prins pe cel despre noi si bulgari. Cu o seara inainte, fusese un documentar HBO, remarcabil, despre un cimitir al caldararilor bogati, “Faraonii de beton”, facut de un tanar critic de film. (M-a amuzat ideea ca in curand, va fi premiera unei productii locale, tot HBO, si careia ii zice Doina Groparilor… Doar nu ei ne-au adus Sub Pamant SRL…).
Intrebarea a fost, cum au reactionat colegii de breasla, iar raspunsul, care m-a pus pe ganduri, a fost, ca nu exista de fapt una a cronicarilor. Poate pe noi ne tin ceva mai aproape vizionarile si Festivalurile… Sau UCIN-ul…
Mi s-a spus ca in Bulgaria, din 7 milioane de locuitori, sunt 1,4 milioane de romi (carora li se spune tigani ca sa nu creeze confuzii cu vecinii romani, dupa cum ne-a povestit Marian Tutui, dupa ce a auzit replica intr-o emisiune TV de la Sofia). S-a ajuns si la melodia “Lume, lume”, folosita ca ilustratie, si despre care am aflat de la actorul Florin Zamfirescu (venit cu nevasta, doar ca sa vada filme! Jos Palaria!) ca aparea intr-o poezie a lui Eminesu. Pedagogul, tot pedagog!
Bref, nu ratati asemenea intalniri. Mergeti si la Maglavit, unde pe langa povestea Minunii de alta data, si a lui Petrache Lupu, o sa gasiti carticele de copii, ca inainte de razboi, si una despre farmece! Atipic pentru o casa a Domnului, dar acolo totul e original. Si un citat din dragele bucatarese: “Ati venit sa ne criticati”, au zis ele cu oarecare teama. Nu. Am venit sa ma incantati. Si ati reusit! Chiar daca doar in cateva ore, am descoperit aici mai multi si multe decat intr-o luna. Cum spuneam, Cronos se contracta! Vorba lui Dinescu: Cine nu merge la film, nu primeste desert! De tinut minte!
( foto: Thea Luca)
Un articol, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, sectiunea Contributori: de Dna. Irina-Margareta Nistor – critic de film.
