Despre parintele Ilie Lacatusu si despre comemorarea acestuia

Duminica 20

iulie 2008, Asociatia PREZENT! impreuna cu familia Parintelui Ilie Lacatusu au organizat slujba de pomenire si pelerinaj la moastele Parintelui, aflate in cripta din Cimitirul Adormirea Maicii

Domnului Giulesti.

Comemorarea a durat mai mult de 5 ore, timp in care s-au perindat prin fata sicriului cu moaste peste 600 pelerini din Bucuresti, Arad, Sibiu, Cluj etc.

Ieri, 22 iulie s-au implinit 25 ani de cand Parintele Ilie a plecat la Domnul (22 iulie 1983) iar in septembrie 2008 vom sarbatori 10 ani de cand ni s-a descoperit trupul sau

neputrezit (septembrie 1998).

In cele ce urmeaza, va sunt prezentate imagini de la comemorarea din 20 iulie, fragmente din continutul afisului si pliantului, cu informatii si imagini legate de

Parintele Lacatusu.

Părintele Ilie Lăcătusu s-a născut pe 6 decembrie 1909 în Crăpăturile, Vâlcea. În timpul scolii va creste duhovniceste

si va dobândi cunostinte, absolvind Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea cu Diplomă de virtute: „pentru aptitudini sufletesti care îl disting între colegii lui”. Urmează apoi Facultatea de

Teologie din Bucuresti (1930-34).

Se căsătoreste cu învătătoarea Ecaterina Popescu, căsnicie care a fost dăruită cu cinci copii. La 1 septembrie 1934 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Osica de Jos,

Caracal, apoi transferat paroh în Buicesti, Olt.

În 1942 e detasat în cadrul Misiunii Ortodoxe Române din

Transnistria, propovăduind cuvântul Sfintei Evanghelii la Odessa si la Parohia Sersenita, judetul Ribnita. Regimul comunist instaurat de tancurile sovietice avea să-i răsplătească râvna pentru

propovăduire cu atât mai mult cu cât fusese încadrat si în Miscarea Legionară. De aceea Părintele Ilie Lăcătusu se află printre românii care au suferit pentru Biserică si neam, ducându-si crucea

grea prin închisori.

Temnitele Părintelui Lăcătusu

La 19 iulie 1952 este arestat, condamnat si trimis să execute

pedeapsa în colonia de muncă Galesu-Canal, până în octombrie 1952 când a fost încadrat în colonia de muncă Peninsula, unde a făcut parte din celebra “brigadă a hotilor” (cum era numită brigada

preotilor). După un an, în septembrie 1953, din cauza înrăutătirii stării de sănătate, este mutat la închisoarea Târgu-Ocna. În 1954 este eliberat, dar în 1959 este rearestat si dus la muncă

silnică în Deltă, la Periprava, în lotul preotilor olteni. Aici l-au întIâlnit cei ce mărturisesc despre viata si sfintenia lui (arhim. Iustin Pârvu, dr. Aristide Lefa).

La eliberare, 6 mai 1964, i se stabileste domicilu fortat la

Bolintin, unde lucrează ca zidar. Începând din 20 decembrie 1964, Părintele Ilie Lăcătusu a slujit în parohia Gărdesti, Teleorman, iar în 1970, este transferat la Cucuruzu, comuna Răsuceni

(Giurgiu), de unde, la 11 ianuarie 1978, a fost pensionat la cerere.

Descoperirea moastelor Părintelui

Suferintele îndurate în gulagul comunist i-au afectat sănătatea. Sfârsitul vietii (pe care si-l anuntase mai înainte: dacă nu va muri până în data de 22 iulie, va mai trăi doi ani;

tot atunci a mai spus ca sotia dansului, care va muri peste 15 ani, să fie îngropată lângă el) îl găseste în Spitalul Panduri.

Trece la cele vesnice exact la 22 iulie 1983 si este înmormântat în cripta familiei din cimitirul Adormirea Maicii Domnului, Giulesti. Pe 29 Septembrie 1998, la înmormântarea văduvei

Părintelui Ilie, s-a făcut si deshumarea rămăsitelor pământesti ale Părintelui.

Cei prezenti s-au aflat în fata unui fapt uimitor: Dumnezeu

descoperise moastele sale. Trupul − care îi era nestricăcios, frumos mirositor, uscat si usor (în greutate de 7-8 kg), cu pielea de culoarea alunului, păstrându-si proportiile si aspectul, si

privirea căruia nu provoaca spaimă, ci bucurie duhovnicească − dădea dovada sfinteniei. Rudele au lăsat timp de mai multe săptămâni trupul în contact cu aerul, acesta neafectând în nici un fel

trupul Părintelui.

Văzând aceasta, fiica Părintelui Ilie Lăcătusu, Maria Sabina Spirache, singurul urmas direct aflat atunci în viată, a înaintat la 5 octombrie 1998 un memoriu către Arhiepiscopia

Bucurestilor despre această descoperire.

Urmasii Părintelui au solicitat preotilor si ierarhilor din

tară si de peste hotare să facă slujbe de dezlegare. Din 1 mai 1999, la Mănăstirea Frăsinei s-au făcut timp de 40 de zile, slujbe de dezlegare, după Sfânta Liturghie. Cu ocazia parastasului de un

an de la deshumare, Prea Sfintitul Teodosie Snagoveanul, i-a citit o rugăciune arhierească de dezlegare pentru eventualele păcate mari sau anateme care ar împiedica trupul preotului să

putrezească. La 6 februarie 2000, Mitropolitul Serafim Joantă, al Europei Centrale si de Nord, a oficiat o slujbă însotită de rugăciunile de dezlegare. Trupul a rămas în continuare neputrezit si,

ca urmare, Patriarhia a constituit dosarul de canonizare al Părintelui Ilie Lăcătusu, dând binecuvântare pentru a se deschide cripta în care i se află moastele. În 2008, de la trecerea la Domnul a Părintelui Ilie se împlinesc 25 de ani si 10

ani de când s-a descoperit trupul neputrezit. De atunci se fac minuni, se tămăduiesc bolnavi, adăugându-se noi file la dosarul canonizării sale.

Multumim tuturor celor care ne-au sprijinit in realizarea acestei

comemorari. Asociatia PREZENT! Costel Condurache – 0726.314.475; Cezarina Barzoi – 0726.384.375;

Ionut Baias – 0722.636.847 asociatiaprezent@yahoo.com

conf. Lacasuri Ortodoxe 2008