Impresiile unor iezuiti americani, la cateva zile dupa descoperirea traditiilor ortodoxe ale Romaniei

– traducere integrala a reportajului realizat de Rev. Patrick J. Howell – pentru Seattle Times, publicat in data de 12 august 2011.

   “Am participat recent la o întâlnire de informare, organizată în România de 25 de iezuiţi implicaţi în relaţii ecumenice. Conferinţa noastră de o săptămână a însemnat şi o şansă de a întâlni şi de a înţelege mai bine Biserica Ortodoxă Română.
   În ciuda unor încercări din ultimul mileniu, Bisericile de Est şi de Vest sunt încă despărţite de mai multe contradictii, deşi s-au realizat progrese considerabile după întâlnirea din Ierusalim, între Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Atenagoras al Constantinopolului, în 1964.
   Această întâlnire istorică între Papă şi Patriarh a condus, un an mai târziu, la o declaraţie reciprocă de revocare a dublei excomunicări din 1054, care a născut Marea Schismă dintre Bisericile din Orient şi Occident. Deşi declaraţia nu a pus capăt schismei, ea a arătat o dorinţă mare de reconciliere între cele două Biserici.

   Biserica Ortodoxă Română şi întreaga ţară au suferit enorm în timpul dictaturii comuniste dure, a lui Nicolae Ceauşescu, din perioada 1964-1989, care s-a angajat în proiecte megalomane, cum ar fi construcţia grandiosului Palat al Parlamentului, în momentul în care a fost construit fiind a doua clădire ca mărime din lume (după Pentagon). Inutil să mai spun, proiectele de auto-preamărire ale lui Ceauşescu au epuizat în mod necruţător resursele ţarii.

   Reuniunile noastre au avut însă teme mult mai pozitive. Ne-am întâlnit cu unii lideri ortodocşi, care au reiterat angajamentul în realizarea unei mai mari unităţi între Bisericile de Est şi de Vest, explorând diferenţele culturale, lingvistice şi teologice.
   Ne-am cazat la o mânăstire carmelită (romano-catolică), aflată la marginea Bucureştiului, care a fost construită de către carmeliţii italieni, cu doar câţiva ani în urmă. Italienii cunosc beneficiile fructelor şi legumelor proaspete, astfel încât masa noastră strălucea de caise proaspete, piersici, cireşe şi roşii din grădina mănăstirii.

   Iezuiţii au prezentat diverse lucrări in cadrul conferintei, pe teme cum ar fi experienţele teologice şi mistico-liturgice, cele şapte modele şi diferenţele ritualice între confesiunile Siro-Malabar din sudul Indiei (provincia Kerala), precum şi progresele înregistrate în dialogul romano-catolicilor cu ortodocşii din 16 Patriarhii diferite.

   Am prezentat şi un raport special dedicat activităţii celor 55 de iezuiţi din Rusia, aflaţi sub jurisdicţia actualului Superior Iezuit, care locuieşte la Moscova – un american, care, în timpul primilor săi 12 ani în Rusia a slujit într-o parohie de mărimea Belgiei, în Siberia.

   Relaţiile romano-catolicilor cu Ortodoxia Rusă au atins cel mai mare declin al lor, cu aproximativ 10 de ani în urmă, când Vaticanul a înfiinţat patru dioceze catolice în Rusia – în principal pentru a sluji etnicilor germani, polonezilor şi altora care au fost trimişi în exil, în timpul Războiului Rece. Astăzi, cu un nou patriarh rus ortodox, relaţiile sunt mult mai cordiale şi deschise. Dar, Ortodoxia Rusă are reacţii extrem de negative faţă de prozelitismul pe care se bazează americanii în înfiinţarea Bisericilor evanghelice.

   Cel mai important eveniment al săptămânii noastre a fost însă, de departe, turul în zona Moldovei, din România, aflată la marginea Munţilor Carpaţi, acolo unde 15 mânăstiri ortodoxe româneşti erau situate la 30-40 mile una fata de cealaltă. Plin de viaţă, un tânăr preot român, părintele Hrisostom, care a studiat la un colegiu iezuit din Roma, a fost gazda noastră milostivă.

   Comuniştii au încercat să distrugă aceste mânăstiri, printr-o represiune severă, în anii 1960, când călugării cu varste sub 40 de ani au fost forţaţi să se întoarcă la casele lor. Un călugăr tânăr, cu toate acestea, a fugit în munte, unde a locuit timp de nouă ani, cu un urs ca şi companie, ghid şi pază de nădejde. Tradiţia monastică joacă un rol mult mai puternic în tradiţia ortodoxă decât în ​​Occidentul Creştin şi, deşi preoţii ortodocşi se pot căsători, toţi episcopii ortodocşi sunt călugări celibatari.
   Călătoria noastră în inima tradiţiei ortodoxe a fost înfrumuseţată şi încununată de o experienţă spirituală profundă, aprofundând dorinţa noastră de mai bună înţelegere şi prietenie cu toate Bisericile.”

– traducere integrala si interpretare, dupa un reportaj de Rev. Patrick J. Howell – pentru Seattle Times, publicat in data de 12 august 2011: de Filolog Stanciu-Ana