Documente (3): Sfintii Mucenici Epictet (preotul) si Astion (diaconul) – Manastirea Halmyris (Murighiol, Tulcea)

Eveniment deosebit de important! Pe data de 8 iulie, Biserica Ortodoxa

Romana ii praznuieste pe Sfintii Mucenici Epictet si Astion (cele mai vechi Sfinte Moaste descoperite la noi in tara, anul 280 dupa Hristos). Cu aceasta ocazie, procesiunea cu Sfintele

moaste (intregi), care in prezent se gasesc la Constanta, fiind si subiectul studiilor arheologilor, va incepe in data de 5

iulie, urmand traseul Constanta – Tulcea – Murighiol. Astfel, se intorc in “Cetatea Halmyris”, de unde au fost ridicate, de o echipa de arheologi

romano-americana, in urma cu aproape 7 ani.

Pe terenul arid din preajma Deltei Dunarii – Romania, a luat fiinta Sfanta Manastire Halmyris, Pr. Staret Protos. Iov depunand eforturi insemnate pentru crearea conditiilor necesare primirii si cinstirii,

asa cum se cuvine, a Sfintilor Mucenici Epictet (preotul) si Astion (diaconul). Cu ajutorul lui Dumnezeu, in aceasta perioada, Lacasuri Ortodoxe va incerca sa prezinte, materiale si

documente explicative cu privire la importanta istorica si duhovniceasca pe care o are aceasta descoperire si, totodata, sa va tina la curent cu privire la acest eveniment insemnat

pentru Manastirea Halmyris.

Sa mergem…sa-i primim cum se cuvine!

DOCUMENTE Lacasuri Ortodoxe

(3):

Autenticitatea documentelor cu privire la Patimirea Sfintilor Epictet si Astion(referat – analiza – cercetari)

Cu toate că în sinaxarele, calendarele şi

colecţiile de vieţi ale Sfinţilor, greceşti, de dată recentă, nu se întâlneşte vreo prezentare sau precizare asupra Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion, asemenea informaţii există şi, treptat au

devenit tot mai cunoscute şi afirmate în scris, urmând a fi punctate şi în cele ce urmează.

Mai mult decât Ch. Amer (în

„Dictionnaire d’Archéologie chrétienne et de la Liturgie” – 1920) şi decât exegetul Dom Germain Morin (într-o scrisoare din 1921), specialistul hagiograf Hippolyte Delehaye a analizat

„Martirologiul hieronymian” (de fapt, o compilaţie apuseană din secolul VII), cu scopul verificării autenticităţii textului hagiografic inclus în prezentul document, referitor la martiriul

Sfinţilor Epictet şi Astion, de la Halmyris.

Arhiepiscopul Raymund Netzhammer

Dom Germain Morin

În urma cercetării dintre anii 1912 – 1928, H. Delehaye a publicat la Bucureşti studiul „Les Martyrs Epictète et Astion” în „Academie Roumaine. Bulletin de la

Section Historique”, sub îndrumarea lui Nicolae Iorga, tom. IV, 1928. Din studiul său reiese faptul că, în copiile care s-au păstrat după acest Martirologiu (hieronymian), nu s-a reprodus numele

corect al celor doi martiri şi nici denumirea corectă a cetăţii – loc de pătimire (Halmyris). Spre exemplu, pentru „Epictet”, Delehaye a găsit „Epicte”, pentru „Astion” – „Aponi”, „Aptani”, iar

pentru „Halmyris” – „Almeridae”. În urma unor corelaţii minuţioase, eruditul hagiograf a concluzionat că, fără dubiu, Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion au pătimit la

Halmyris.

„La Halmyris a fost ridicată, fără

îndoială, o bazilică în cinstea acestor martiri. Noi dorim arheologilor români, vrednici urmaşi ai regretatului Vasile Pârvan, să aibă fericirea de a descoperi ruinele acestei bazilici”. (H.

Delehaye, op. cit.)

Abia această lucrare din 1928 a eruditului

patrolog Hippolyte Delehaye a stârnit interesul cercetătorilor români faţă de un document păstrat sub formă de copie, a textului patristic străromân „Viaţa şi suferinţele Sfinţilor Martiri

Epictet şi Astion”. Copia, după un manuscris străvechi în limba latină, a fost inclusă mai întâi în volumul „Vitae Patrum”, din 1615, la Antwerpiae, de către H. Rosweyde, urmând a fi retipărită

ulterior. Ediţia princeps a „Vitae Patrum” s-a retipărit în secolul XIX în două colecţii de talie internaţională:

1. „Acta

Sanctorum”;

2. „Patrologiae cursus completus, Series latina”, sub grija abatelui J. P. Migne.

Textul hagiografic latin corespunde

Martirologiului hieronymian, vorbind de „cetatea almiridensilor”, unde au venit Sfinţii Epictet şi Astion, mai apoi comandantul Latronianus şi, în final, părinţii lui Astion, în căutarea fiului,

cetatea fiind locul martiriului Sfinţilor Epictet şi Astion, „atleţii lui Hristos”. („Pertulerunt autem martirium sancti atque athletae Christi…, in Almiridensium civitate”.)

Ulterior, în Biserica Ortodoxă Rusă,

după un proces îndelungat de adunare a textelor hagiografice de către mai mulţi erudiţi şi sfinţi (precum Mitropolitul Macarie al Moscovei; Mitropolitul român Petru Movilă al Kievului; Inochentie

Ghizel, arhimandritul Lavrei Pecerska din Kiev; noul arhimandrit Varlaam de la Lavra Pecerska şi Sfântul Dimitrie al Rostovului), a fost inclusă şi relatarea pătimirii Sfinţilor Epictet şi

Astion, în colecţia rusă „Vieţile Sfinţilor” diortorisită (îngrijită) de Sfântul Dimitrie al Rostovului (sec. XVIII). În această ediţie, pomenirea Sfinţilor Epictet şi Astion este amintită la 7

iulie, probabil pentru că „la 8 iulie se afla un text amplu închinat Sfântului Mare Mucenic Procopie”, după cum sugerează Mitropolitul Nestor Vornicescu, preocupat în amănunt de punerea în

evidenţă a primelor scrieri patristice din literatura română (cunoscute).

La români, acest text patristic

străromân s-a tradus în secolul XVIII după versiunea rusă, de către ierodiaconul Ştefan dascălul. Mai apoi, Mitropolitul Veniamin Costachi l-a tipărit în volumul „Vieţile Sfinţilor din luna

Iulie”, în 1814, tot la 7 iulie; urmat de ediţiile de la mânăstirea Căldăruşani, de la Bucureşti şi Chişinău.

Cercetătorii români contemporani au

studiat documentul despre mucenici din „Acta Sanctorum”, considerându-l autentic. (Prof. Radu Vulpe, Prof. Ion Barnea, Pr. Prof. Ene Branişte, Pr. Ion Ionescu, Prof. Emilian Popescu, de la care

cităm:

„Pentru noi, românii, Actul martiric al

Sfinţilor Epictet şi Astion are o deosebită valoare, fiindcă, în afară de cel care istoriseşte pătimirea Sfântului mucenic Emilian de la Durostor, este singurul cu care literatura hagiografică

dobrogeană se poate mândri. El ne luminează pagini întregi din viaţa religioasă a Dobrogei, în vremea când creştinismul era nu numai persecutat, dar reacţia oficialităţilor împotriva lui atinsese

cote maxime.” (din „Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti”, Bucureşti, 1987).

Bibliografie selectivă:

– Hippolyte Delehaye, „Les Martyrs Epictète et Astion”, Bucureşti,

1928;

– Mitropolitul Nestor Vornicescu, „Primele scrieri patristice în

literatura română. Sec. IV – XVI”, Craiova, 1992;

– Prof. Emilian Popescu, „Sfinţi români şi apărători ai Legii

strămoşeşti”, Bucureşti, 1987.

(pentru alte articole – document, dati click aici)

Mult-pătimitorilor pentru Hristos,

Sfinţilor Mucenici Epictet si Astion, primiţi acum această rugăciune de la noi, cei ce plecăm genunchii înaintea sfintei voastre icoane şi, precum aţi luminat ochii orbilor şi aţi

dăruit vindecare slăbănogilor, tot aşa tămăduiţi-ne şi pe noi de toată neputinţa trupească şi sufletească. Păziţi-ne de tot răul cel aducător de moarte trupească şi sufletească şi, din

tot necazul, grabnic ne izbaviţi, pe noi cei ce cinstim pomenirea voastră şi mărturisim minunile pe care, cu puterea Sfintei Treimi, le săvârşiţi, celor ce cu credinţă, cântă Lui

Dumnezeu: Aliluia!