Cum poate omul să capete smerenia dumnezeiasca …
Cred că bine ai înţeles si bine ai zis că nu obţine…ci
capătă. Noi prea mult suntem, mai ales în modernitate, suntem sub influenţa tehnologiei (şi asta)…şi căderii în care suntem fără să ne dăm seama că ne despărţim de
Dumnezeu. Încercăm prin puterile noastre să obţinem cele ale lui Dumezeu, crezând că suntem datori să facem lucrul ăsta. Dar noi suntem datori să
(…duhovniceşte vorbind) … cerem de la Dumnezeu, ca Dumnezeu să ne dea. Că cele poruncite de Dumnezeu noi nu le putem nicicum infăptui, ne subliniază chiar Parintele Sofronie, ca nu sunt ale
lumii asteia. Poruncile lui Dumnezeu (…asta pentru prima oară de la Parintele Sofronie am auzit-o, şi mai limpede decat la alţii, că sunt sigur ca si altii au vorbit, dar n-am ştiut noi)… că
poruncile lui Dumnezeu sunt descoperirea vieţii Dumnezeieşti. Adică prin poruncă, Dumnezeu, nu ca generalul in armată imi zice mie ce sa fac, ci poruncindu-mi mie ceva…este felul in care
Dumnezeu mi se spovedeşte mie. Si nu vorbesc metaforic, ci Taina Spovedaniei duce la asta, că viaţa veşnică e o deschidere, o continuă spovedanie, unul către celalalt (…intre altele).
Deci, Dumnezeu se spovedeşte omului, după cum zice Parintele Sofronie (am citit ceva un pic pe liniile alea)… dacă imi porunceste mie să nu dispretuiesc pe unul din
ăstia mici… Cum a trecut dansul printr-o incercare…aşa … că se gandea cu deznadejde : oare eu, fiinţă neinsemnată, pierdută într-un imens cosmos (…şi asta)… păcătos pe deasupra, poate
să mă audă pe mine Dumnezeu???
Strig eu ca nebunul, ca prostul aicea… mă aude Dumnezeu pe mine ca şi când…cine sunt eu, ca Imparatul împaraţilor să mă audă?… Şi zice, în deznadejdea lui, şi-a
amintit de porunca Mântuitorului care zice : “vedeţi să nu defăimaţi pe unul dintr-astia mici, că Îngerul lor pururea stă înaintea Feţei lui Dumnezeu”
Şi atunci şi-a dat seama, că Dumnezeu nu defăima pe unul din aceştia mici, între care cel mai mic sunt eu… poate că am putea pune cuvintele astea in gura Parintelui –
să zicem că le simţea.
Şi, când imi porunceşte mie să nu fac, înseamnă că El nu este aşa. Şi când imi porunceşte mie, orice poruncă, El … două lucruri:
– unu: se spovedeşte cum este El, nu atâta imi porunceşte mie, ci se şi arată cum este El. Zic eu: spovedeşte… Parintele Sofronie zicea : se descoperă;
– al doilea: nu-mi porunceşte ca să fac, fiindcă ştie că nu pot. Că uite cum se plangea (Parintele Sofronie) la inceputul capitolului: “Tu esti veşnic si fără de început,
eşti deasupra lumii ăsteia… şi, când erai in lume, nu Te-ai despărţit de Tatăl… dar eu sunt in lumea asta, pământ ca pământul pe care îl calcă în picioare. “Adică: ce aştepţi de la mine?…
ce pot face eu?… căci cuvântul Tău întrece orice închipuire omenească. Tu imi arăţi mie viaţa Dumnezeiască, şi-mi porunceşti mie să fac aşa? De unde energie în mine, să pot face asta? Vino Tu
şi te sălăsluieşte întru mine şi săvârşeşte întru mine, cele cu neputinţă oamenilor!”
“Vino Tu si te sălăsluieste intru mine!”
Fiindcă, dacă Dumnezeu nu aşteaptă ca eu să pot face ce-mi porunceste El, atunci de ce îmi porunceşte? Fiindcă eu …scuzaţi, e un proverb englez care zice : ceea ce
ochiul n-a văzut, inima n-a poftit. Şi atunci, ochiul minţii mele trebuie să vadă ceva, ca să poftească.
Domnul mă ademeneşte. Ăsta e viermele pe cârligul de pe undiţă şi ma ademeneşte la cele veşnice. Şi cele veşnice, pentru mine, devin ca un ghimpe în coastă sau – continuând cu undiţa – ca un cui
in cerul gurii, fiindcă sunt pe masura mea! (dintr-un dialog, exact cuvintele Parintelui Rafail, insemnate de un “frate de-al nostru” la Schitul
Lacu)
Poate ca ar trebui, macar cate putin, sa
ne abtinem sa mai comentam, sa discutam si sa analizam ce zice omul, ce spune gresit preotul cutare… sau ce fac altii. Sa-L descoperim pe Dumnezeu, din om, dar asta se poate face “doar din original” – o rubrica Lacasuri Ortodoxe cu scrieri “necorectate” (KSLCatalin) … si, pentru scrierea pe
pagina, cum sa gasim un font de aur?
Pentru celelalte publicari din aceeasi categorie: “CUVINTE DE AUR” – Parintele Rafail (Schitul
Lacu) – alegeti de mai jos: 1, 2, 3… suivant.