Stiri Lacasuri Ortodoxe 9 iunie (ciresar) 2008

Hristos S-a Înălţat!

Sfinţii zilei – calendar ortodox, astăzi

prăznuim:

Sfântul Părinte Chiril, patriarh al Alexandriei

Sfintele cinci fecioare canonice: Tecla, Mariamni, Marta, Maria şi Enata

Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru, episcopul Brusei

Sfântul Mucenic Anania

Cuviosul Chir

Sfintele trei Fecioare Muceniţe din Hio

Ştire din “bătrâni” rămasă … pentru noi povaţă

La un dineu, se gasea, printre musafiri, si un ateu – om rau, lipsit de credinta – care l-a

intrebat la un moment dat pe crestinul de alaturi:

– De unde stii tu ca Dumnezeu te-a iertat pentru pacatele tale sau ca iti asculta rugaciunile, cand, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea ?

– Dar tu, il intreba la randul sau crestinul, de unde stii daca este zahar in ceaiul pe care il bei acum ?

– Cum de unde ? Simt gustul zaharului.

– Deci stii ca este zahar in ceaiul tau, chiar daca nu-l vezi. E, tot asa simt si eu dragostea lui Dumnezeu in inima mea. Sufletul meu ingreunat de pacate se simte

izbavit prin puterea Sfantului Duh. Sfanta Liturghie, Sfanta Spovedanie, rugaciunile imi inalta sufletul ce nu-si gaseste linistea decat la Dumnezeu.

Dragostea nu o vezi cu ochii trupului, ci cu ochii sufletului.

“Cand am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu.” (de Tryanna)

Mii de oameni la Intronizarea IPS Teofan PF Parinte Patriarh Daniel, alaturi de 32 de ierarhi, membri ai Sfantului

Sinod al Bisericii Ortodoxe, monahi si monahii, mii de credinciosi din toata tara, s-au adunat ieri in capitala Moldovei, Iasi, in Catedrala Mitropolitana, la Intronizarea IPS Teofan in scaunul

de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Evenimentul a putut fi urmarit in intreaga tara si in lume, prin intermediul televiziunii Trinitas TV.

17 “maicute”

arestate Deja toate ziarele vuiesc cum ca 17 “maicute” au fost arestate in zona Catedralei Mitropolitane din Iasi, de catre agenti din cadrul IPJ Iasi.

Cei ce participa la Slujbele importante Arhieresti sunt obisnuiti cu astfel de manifestari venite din partea unor sectanti care recunosc sau nu apartenenta lor la alte grupari. Ei actionau si in

timpul Patriarhului Teoctist, vrednicul de pomenire, dorind doar sa deranjeze slujbele plangandu-se de existenta Bisericii Ortodoxe si a Ierarhilor ei. Presa, desi loveste regulat in tot ce

inseamna monah si randuiala monahiceasca, astazi s-a gasit sa se erijeze in aparatoare a celor 17 femei atacand insa slujitorii Bisericii, pe motiv ca “cei ce nu-i canta in struna lui Daniel,

infunda puscariile”. Manevra josnica. (KSLCatalin)

“Buna ziua, Fagaras!” Editat de Protopopiatul Ortodox Fagaras, cel de-al saptesprezecelea

numar al publicatiei lunare “Apostolat in Tara Fagarasului” a vazut lumina tiparului. Avand un continut atragator, care tine cont de profesionalismul necesar unei publicatii cu specific ortodox

si, spicuind din titlurile acestui numar:

– “Copiii, investitia cea mai de pret”

– “Hristos nu ne vrea posomorati”

– “Teama de a vorbi celui iubit”

– “Parintele Serafim Rose”,

este usor sa ajungi la concluzia ca salutul deja obisnuit de “Buna ziua, Fagaras!” va trebui in curand extins la o forma de salut adresata credinciosilor din intreaga

tara. Puteti citi online, ultimul numar al revistei, dand click aici.

Să nu ne facem părtaşi la erezie, Protos. Iustin Pârvu

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,

Ortodoxia şi neamul nostru au coexistat încă din

primele veacuri ale creştinismului şi de atunci ortodoxia a fost sufletul acestui neam. De aceea noi am şi dăinuit în istorie cu demnitate până astăzi, datorită binecredincioşilor noştri voievozi

şi tuturor mărturisitorilor şi rugătorilor acestei ţări, care au preferat mai bine să moară decât să vândă credinţa predată nouă de Sfântul Apostol Andrei şi au fost totdeauna conştienţi că

aceasta este cinstea şi puterea neamului, şi nu altceva. Datorită faptului că am păzit credinţa nevătămată mai rezistă acest neam în istorie, acum.

Dragi credincioşi, vă aduc în atenţie faptul că de noi depinde soarta acestui neam, de noi depinde predania pe care o vor moşteni fiii fiilor noştri, de noi depinde

mântuirea acestui neam. Învăţaţi de la eroii şi martirii noştri cum s-au luptat să ne păstreze nouă, celor de azi, învăţătura strămoşilor noştri. Ei nu au tăcut, dragii mei, niciodată când a fost

vreme de mărturisire, când vrăjmaşii ortodoxiei năvăleau asupra credinţei noastre. Chiar dacă mulţi au tăcut, mari oameni de stat, mari feţe bisericeşti, poporul credincios nu a tăcut, totdeauna

s-au găsit oameni de valoare, investiţi cu putere de sus, care să mărturisească adevărul.

Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa noastră bisericească este foarte grav, nu este lucru lipsit de importanţă. Nu trebuie să trecem indiferenţi pe lângă problemele cu

care se confruntă Biserica noastră. Sfinţii Părinţi aşa ne învaţă, că atunci când credinţa ne este primejduită, porunca Domnului este să nu păstrăm tăcerea şi nimeni nu este îndreptăţit să zică

„dar, ce, eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec în problemele Bisericii”? Nu, dragii mei, Sfinţii Părinţi ne învaţă că dacă noi vom rămâne nepăsători şi vom tăcea, pietrele vor striga.

Este necesar să ne cunoaştem catehismul, canoanele şi învăţătura Bisericii noastre. Pentru că uitaţi ce se întâmplă – trecem indiferenţi pe lângă un gest precum al acestui ierarh, care a

îndrăznit să treacă cu atâta uşurinţă peste stavilele puse de dumnezeieştii Părinţi şi anume să se împărtăşească cu cei ce au apostat, pentru că greco-catolicii au fost şi rămân schismatici,

afurisiţi de Biserica Ortodoxă.

Vedeţi dumneavoastră acum? Aceste vremuri sunt mult mai dificile, pentru că ei acum încearcă să ne amăgească prin căi diplomatice, politiceşti, să ne ştirbim credinţa,

unindu-ne ca într-o hora unirii cu toate credinţele eretice. Sărmanii greco-catolici, ei nu au făcut decât să cadă în plasa papistaşilor, să fie o unealtă a lor, chiar dacă ei nu sunt conştienţi

de lucrul acesta. Nu avem nimic cu bieţii greco-catolici, îi lăsăm să se roage liniştiţi în bisericile lor, dar să nu atenteze la bisericile şi credinţa noastră. Noi îi respectăm pe toţi, noi nu

am purtat niciodată un prozelitism aşa cum a purtat Biserica Catolică, noi nu am impus niciodată cu forţa credinţa noastră, nimănui.

Cu toţii ştim cât au suferit ortodocşii noştri din Ardeal în timpul uniaţiei. Câte falsuri, câtă mişelie, câtă necinste! Acestea au fost dintotdeauna metodele

romano-catolicilor. Ce încredere putem avea noi în ei? Ce unire şi amestec să avem noi cu ei? Nu vedeţi unde a dus tot acest ecumenism? Am ajuns să pătăm faţa ortodoxiei prin acest act necanonic

al Mitropolitului Nicolae Corneanu. Numai durere şi suferinţă au adus papistaşii neamului nostru. Duşmanii adevărului vor cu orice preţ să ne compromită. Ei nu mai vin să te atace direct, ca în

alte vremuri, ci vin cu viclenie, cu înşelătorie. De aceea şi Mântuitorul ne spune să ne păzim de lupii cei în piei de oi şi că vor veni învăţători mincinoşi. Ce încredere să avem noi în acest

ecumenism, când, aşa cum spune şi Părintele Stăniloae, romano-catolicii au făcut din problema reunirii bisericilor un obiect de târguială confesională? Pe ei prea puţin îi interesează să fie în

adevăr, la ei primează supremaţia papei. Toate încercările de unire din istoria Bisericii nu au făcut altceva decât să agraveze şi mai mult neînţelegerile dintre Apus şi Răsărit; au dus şi la mai

mari neînţelegeri şi politice şi economice şi militare. Au căutat permanent să se extindă aşa după cum au obiceiul şi până astăzi, căci papalitatea nu este altceva decât coroana marelui imperiu

roman, aşa cum spuneau ei că papa este soarele, iar împăratul este luna.

Câte suferinţe şi umilinţe au răbdat bieţii români ardeleni, pentru că nu erau lăsaţi să-şi săvârşească în linişte cultul lor, liturghia lor. Dar nu au stat nepăsători,

au mărturisit alături de Sfinţii Visarion, Sofronie şi Oprea. Aceştia să fie pildă pentru noi. Iată câtă durere şi curaj în acelaşi timp reiese din cererile lor către regina Maria Tereza:

„Iată noi, ţăranii din principat, facem de ştire Măriilor Voastre, anume din acest judeţ al Hunedoarei, al Albei, al Zarandului, împreună cu scaunele cele mai

îndepărtate, despre acest lucru, că noi aşa poftim de la cel mai mare, până la cel mai mic… Toate neamurile îşi au legea lor, şi au pace în legea lor. Şi proorocul Moise a dat legea jidovilor

şi ei o ţin în pace, iar noi suntem prigoniţi neîncetat pentru legea noastră. De ce nu ne daţi pace ca să ne odihnim? De ce să dăm uniţilor bisericile, pe care bieţii de noi le-am zidit, cu

cheltuiala şi cu mâinile noastre? Nu, niciodată până ce suntem vii! Dar să fim scurţi, cinstiţi domni: când va sosi episcopul şi stăpânul legii noastre şi va face judecată asupra bisericilor,

care să se dea uniţilor, le vom da; până atunci însă nu. Căci e păcat mare să rămână bisericile închise în acest post. Nu-i cu cuviinţă, nici Dumnezeu nu vrea şi nici românii nu o îngăduie. Căci

prea de ajuns ne-am rugat cu toată cuviinţa, şi n-am primit nici un răspuns, ca şi când niciodată nu ne-am fi rugat. Nici noi nu suntem vite, cum cred Măriile Voastre, ci avem biserica noastră.

Iar bisericile nu de aceea sunt clădite, ca să rămână goale, şi nici noi nu ne vom mai închina în grajduri, ci ne vom duce la biserici, ca să ne rugăm acolo şi ca să nu rămână goale”.

Vedeţi cum a supravieţuit ortodoxia? Prin dârza rezistenţă a poporului, a clerului şi a monahilor. De la început ei s-au folosit de conducători slabi, de ierarhi slabi,

pe care i-au momit cu făgăduinţe zadarnice, dar credincioşii au stat în picioare. Şi ca să vedeţi viclenia şi perfidia lor, ascultaţi ce spune într-o scrisoare din 11 martie 1701 a lui Gavril

Kapy – superiorul „Misiunii de propagandă catolică în Dacia” către cardinalul Leopold Kollonits:

„Eu cred că acum va fi de ajuns să ne mulţumim cu primirea unirii în principiu, fiindcă ar fi foarte periculos, ba chiar imposibil, să înlăturăm toate obiceiurile cele

rele ale Românilor. De aceea va fi de ajuns, ca episcopul şi ceilalţi dintre ei, când vor face în viitor mărturisirea credinţei şi a unirii, să promită în general, că voiesc să depindă de

biserica catolică şi de oficianţii substituiţi şi că voiesc să trăiască după ritul grecesc aprobat de biserica catolică şi în alte ţinuturi. Va fi apoi datoria noastră pe viitor, să schimbăm

încetul cu încetul multe din obiceiurile lor, şi anume să le schimbăm chiar şi liturghia şi forma cultului divin spunându-le, că obiceiurile acestea s-au introdus la ei din prostia şi neştiinţa

preoţilor lor din ţările acestea.” Acestea au fost adevăratele intenţii ale iezuiţilor.

La sinodul de la Ferrara Florenţa (1438-1439), mulţi ierarhi au căzut, dar s-au pocăit şi vedeau această cădere mai rea decât oricare. De ce să repetăm greşelile lor,

când putem să învăţăm din greşelile lor?

Catolicii au folosit foarte mult politica în viaţa bisericească. Ea este lipsită de curăţie, foloseşte necinstea şi fariseismul politic. Din pricina catolicismului am ajuns la un moment dat ca

Ardealul să cadă în mâinile lor fără nici un drept, în sfârşit, de apel, până în zilele noastre; astăzi noi nu mai suntem în măsură să stăpânim ţara aceasta a noastră. Ei încearcă să ne

cotropească pe toate căile: şi pe cale religioasă, şi pe cale comercială, şi pe cale financiară, nu mai vorbesc de calea lingvistică, nu mai găseşti nici un indicator în limba română, iar

terenurile şi întinderile mari pe care le cumpără grofii ăştia din Ardeal sunt în mâinile lor.

Să ne aducem aminte de scrisoarea Patriarhului Dosoftei către Episcopul Atanasie Anghel, care căzuse în ispita uniatismului şi care îl mustră aşa: „Chir Atanasie,

adu-ţi aminte că ai venit în Ţara Românească şi ai cerut să te fac mitropolit în părţile acelea, adu-ţi aminte cum te-am înţeles că eşti om rău şi că inima ta nu era dreaptă cu Dumnezeu şi a

trecut atâta vreme şi înconjurai drumurile şi apoi cu făgăduielile tale şi cu înfricoşatele-ţi jurăminte ne-ai mişcat şi pe noi şi pe ceilalţi de te-au ales arhiereu şi la urma urmei ai fost

hirotonisit cu cinste şi ai fost socotit de toţi mai presus decât ţi se cădea. Ai mărturisit înaintea îngerilor, a arhanghelilor şi a lui Dumnezeu, că vei avea credinţă în Sfinţii Părinţi şi a

lui Dumnezeu Biserică. Apoi a venit aici un tânăr şi ne-a spus că te-a văzut la Viena şi ai liturghisit cu cardinalul şi alţi popi frânceşti şi de două ori în acea liturghie frâncească te-ai

lepădat de Sfânta biserică a toată lumea. Ai mărturisit Biserica Romei, ceea ce înseamnă: schismatică şi eretică. În sfârşit am auzit că te-ai întors în Ardeal şi erai pe căruţă cu şase cai şi

înaintea ta au aprins făclii, că ai strâns preoţi şi le-ai făgăduit iertare de dăjdii şi alte lucruri lumeşti, numai să fie uniţi, ceea ce e totuna ca şi a fi despărţiţi de Dumnezeu (…) şi

astfel te-ai făcut din păstor lup, pentru că oile ţi le iei din stâna lui Hristos şi le răpeşti în gura diavolului… Ci eu îţi spun: fiule Atanasie, pe care iarăşi te plâng până ce Hristos va

lua chip în tine, vino-ţi în simţire, nu te teme de jurăminţile ce le-ai făcut la Viena, ci teme-te de acelea ce le-ai făcut când te-ai hirotonisit arhiereu. Nu eşti copil mic, gândeşte-te că ale

latinilor sunt îndoiri, sunt lucruri schismatice, sunt minciuni, sunt înşelăciune, sunt străine de Sfânta Evanghelie şi de Sfinţii Părinţi”.

Aşadar să nu ne facem părtaşi la erezie, ci mai bine să murim muceniceşte pentru adevărul Bisericii lui Hristos, după cum spune şi troparul: „Sfinţilor mucenici,

care bine v-aţi nevoit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului să se mântuiască sufletele nostre”.

Fraţi români, nu daţi uitării martirajul sfinţilor noştri! Apăraţi-vă credinţa şi sufletele voastre şi ale fiilor voştri. (primita din partea revistei “Viata

monahilor”)

Articol de top (1.

propus de KSLCatalin) Va recomand articolul pe care il puteti gasi dand click aici. Nu doresc

sa dau alte amanunte referitoare la acesta, intrucat, orice prezentare poate sterge din frumusetea sa. Deosebit prin continut, prin modul de prezentare si mesajul cald, sincer, al

unui om pe care deja multi il cunoastem. Secretul: stie sa arate ca este un adevarat ortodox. Dumnezeu sa ajute ca, in continuare, sa aiba puterea (nu stiu de ce am impresia ca aceasta putere

izvoraste si din sustinerea propriei familii) de a reusi sa ne incante cu scrierile sale!

Astfel deschid rubrica “Topul articolelor ortodoxe – KSLCatalin”, o rubrica a “topului” de folos duhovnicesc, de frumos si

de incantare a noastra – ca cititori, dar si de multumire fata de cei ce zilnic, cu multa jertfa si daruire (atentie, fara castiguri care sa-i stimuleze) stiu sa daruiasca celorlalti,

din propriul timp, din inima si chiar din suflet. Astfel, vizitatorii Lacasuri Ortodoxe, pot propune articole care tin cont de criteriile “apreciate” mai sus (deci al splendorii

normalitatii ortodoxe). Doar asa, prin aprecierea frumosului divers, nu doar prin vizitarea site-ului Lacasuri Ortodoxe – poate cateodata unidirectional – putem avansa corect, fara “riscul

de a gresi”.

Pentru “notarea” propunerilor, puteti folosi rubrica din ultimul rand al acestei pagini, jos, unde dand click pe textul: par KSLCatalin/ajouter un

commentaire, puteti acorda articolului propus un punctaj intre 1 si 10 sau, mai simplu, dand click aici. La sfarsitul fiecarei luni, va fi anuntat articolul care s-a

bucurat de cea mai mare apreciere. Personal, pentru acest articol, incep (desi merita mai mult) cu 10 puncte. Repet si insist, astept propuneri si punctele dvs pe care le acordati

dand click in josul paginii pe “ajouter un commentaire” sau chiar aici. Va multumesc…doar cu speranta ca poate fi spre folosul nostru

duhovnicesc. KSLCatalinMaica Siluana, in Fagaras In perioada 9-13 iunie, Maica

Siluana va sosi la Fagaras, pentru o serie de cursuri. Maica a acceptat invitatia la o seara duhovniceasca, invitatie pe care o puteti gasi la: Daruind vei dobandi – Natalia Corlean

Expoziţie inedita de icoane, “în livadă”

schita in carbune, reprezentand Chipul Mantuitorului apartine fetitei Hucec Cristina, cls

VIII (2007), Scoala Bainet, jud. Suceava. O expoziţie de icoane pe sticlã, realizată de studenţii la picturã bisericeascã Anca Cãlin şi Iscu

Ciprian Eduard, va putea fi vizitată în livada din curtea Sfintei Biserici din satul Zboiu, comuna Greaca, judeţul Giurgiu, cu

ocazia hramului acestei Biserici, Prea Sfânta Treime (luni, 16 iunie). De asemenea, părintele paroh Marian Ciocănel a iniţiat un concurs de icoane, “Copiii Îl văd pe Dumnezeu”, pentru micii

ortodocşi din împrejurimi, împlinind expoziţia tinerilor pictori. Cele mai reuşite lucrări ale micuţilor vor fi premiate. Ineditul consta in faptul ca toate icoanele prezentate vor fi

“atarnate” de lemnul copacilor din livada.

“În nãdejdea cã şi în acest an sãrbãtoarea noastrã va fi mai mult decât un eveniment local, vã chemãm sã aducem împreunã rugãciune de multumire şi laudã Celui ce ne

poartã de grijã în tot ceasul vietii şi sã zãbovim câteva ceasuri în rugãciune, bucurându-ne apoi de agapa creştinească. Hristos S-a Înãlţat!” – Pr. Paroh Marian Ciocănel.

Noutati pe Platforma 1 “Lacasuri

Ortodoxe” CATEGORIA FILM: In data de 06.06.2008, a fost lansat filmul:

“Rugaciune catre Sfantul Nectarie – Filotei Zervakos”, realizat KSLCatalin. Pentru vizionarea

filmului, dati click aici

Un film produs recent KSLCatalin, “Despre frumusetea normalitatii”, lansat pe Lacasuri Ortodoxe in data de 30.05.2008,

dati click aici. CATEGORIA

REPORTAJ: Inregistrarea video, a unor fragmente din emisiunea TrinitasTV, la care a fost

invitat pr Marian Ciocanel, membru al grupului KSLCatalin (03.06.2008 – Despre intemeierea familiei tinere) – dati click

aici. Conferinta parintelui Simeon de la

Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul din Essex (Anglia), tinuta in ziua de sambata 24.05.2008, in fata credinciosilor aflati la slujba vecerniei, in Biserica Rusa din

capitala. Materialul cuprinde si

instantanee video din cadrul acestei intalniri. Pentru ascultarea conferintei, dati click aici.

CATEGORIA ARTICOLE: Introducerea unui nou Lacas Ortodox a fost finalizata pe data de 31.05.2008:

dati click

aici.

Despre gestul

IPSCorneanu – rezumat si precizare de pozitie, dati click

aici.

Memoriul parintilor romani din

Muntele Athos (dati click aici) Reactii diverse, raspunsuri care lipsesc…greseli in lant (click aici).

Nefirescul devenit firesc – (surprins de teolog Mirela

Sova)

Mămicile la sfat…

Un salon de spital, cu cinci paturi. În ele, cinci femei lăuze, alăptându-şi nou-născuţii. Cinci tinere mămici, obosite şi fericite. Trei dintre ele au născut acum pentru

prima dată, iar celelalte două sunt la a doua naştere. În timp ce copilaşii sug lacomi, ele discută cu glasuri stinse:

– Eu trebuia să mai am un copil, spuse cea mai tânără. Dar soacra mea nu m-a lăsat să-l fac. Ea mi-a zis că e prea devreme să mă încarc cu greutăţi. Soţul meu a

ascultat-o. Deci l-am avortat, deşi eu îl doream. Era primul meu copil. Şi acum îmi pare rău după el.

– Şi eu trebuia să mai am un copil, mărturisi a doua. Dar avem greutăţi, suntem săraci… Soţul meu ar fi vrut mai mulţi copii, dar nu e după cum vrea el…, eu am

hotărât. Deci pe unul l-am avortat.

– Da, şi eu trebuia să mai am un copil, spuse a treia, cu regret. Ştiu şi ce ar fi fost: o fetiţă. Căci, înainte de a o avorta, am visat o fetiţă superbă, cu părul lung,

cârlionţat şi blond, care-mi spunea: „Mami, te rog, nu mă omorî!” Deşi visul acesta m-a tulburat foarte tare, totuşi, a doua zi… Era planificat, nu mai puteam da înapoi… Şi acum, din când în

când, mai am acest vis, cu fetiţa – fetiţa mea – care mă întreabă de ce am ucis-o… Şi ea plânge, plânge, întinzându-şi mânuţele spre mine.

– Nu mai povesti, spuseră celelalte două tinere, care vorbiseră înainte. Şi noi avem vise din acestea, care ne tulbură foarte mult. Nu mai povesti, căci iarăşi ni le

amintim…

– Dar tu, ce vei face cu copilul? fu întrebată a patra tânără, de către celelalte. Era o adolescentă, care voia să-şi lase copilul în maternitate. Tatăl copilului nu

venise să-l recunoască, iar părinţii ei nici nu voiau să audă de copil.

– O să-l las aici, ce să fac, răspunse aceasta. Eu nu am îndrăznit să fac vreodată avort. Dar iată, am rămas însărcinată, necăsătorită fiind, iar tatăl pruncului m-a

părăsit când a aflat vestea. Nu am altă soluţie. Eu nici măcar nu am serviciu, ca să-l întreţin singură. Alor mei le e ruşine de fapta mea. Am vorbit cu asistentele din spital, voi abandona

copilul. Nu vreau să mă mai întrebaţi nimic despre asta. Hotărârea mea e luată.

– Tu nu spui nimic? fu întrebată a cincea tânără, care era la al doilea copil născut.

– Ce să spun? zise aceasta, cu ochii în lacrimi. Eu nu am făcut niciodată avort şi să mă ferească Dumnezeu să fac o asemenea crimă. Cred că ştiţi, fetelor, că ceea ce aţi făcut, se numeşte crimă,

ca şi ceea ce vei face tu, cea care vrei să-ţi abandonezi copilul… Nici noi nu suntem bogaţi, căci nu avem casă, soţul meu nu are serviciu stabil… Iar mulţi cunoscuţi ne-au zis să nu ne

grăbim cu copiii, căci va fi greu, ci mai întâi să adunăm avere. Dar noi ne-am pus nădejdea-n Dumnezeu.

– Noi ce să facem acum, ca să scăpăm de chinul remuşcărilor? o întrebară primele trei mămici.

– Mergeţi la preot, spovediţi-vă. Şi, bineînţeles, nu mai faceţi acest păcat.

Discuţia luă sfârşit aici. Toate mămicile lăcrimau, alăptându-şi băieţeii şi fetiţele. Fiecare purta o durere în suflet, gândindu-se la cei ce ar fi putut să se nască. Cea de-a cincea mămică se

rugă să o ferească Dumnezeu de păcat şi să le lumineze tuturor minţile şi inimile, pe mai departe.

„Dar ea (femeia) se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie.” (I Timotei 2,

15)

Alte

evenimente: • 1848: Începutul revoluţiei paşoptiste în Muntenia. Adunarea de la Islaz. Ion

Heliade Rădulescu citeşte Proclamaţia de la Islaz, programul revoluţiei din Ţara Românească

• A trecut la cele veşnice, Ion Luca Caragiale, dramaturg, prozator, editor de reviste umoristice (1852 – 1912)

– conf. Platforma

1 Lacasuri Ortodoxe @ KSLCatalin int-act.9.06.8 Bucuresti/ Media Gallery (Chronicles) 1 news 55