Mesajul PF Daniel la inmormantarea pr. Arsenie Papacioc

   Mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techirghiol, joi 21 iulie 2011 (transmis prin Centrul de Presa al Patriarhiei Romane):    Cu tristețe, am aflat de trecerea din această lume a Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, unul din cei mai mari duhovnici ai poporului român.  

  Un simbol al monahismului românesc din a doua jumătate a veacului al XX-lea și începutul veacului al XXI-lea, Părintele Arsenie Papacioc a fost un mare sfătuitor prin viaţa lui pilduitoare şi prin folositoarele cuvinte de învățătură rostite cu multă căldură și dragoste pentru numeroşii săi fii duhovniceşti şi pentru mulţimile de pelerini care-i treceau pragul chiliei pentru a primi binecuvântare. El era pentru toţi o mărturie vie a prezenței și lucrării Duhului Sfânt în Biserica noastră dreptmăritoare.    Născut în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, anul 1914, în satul Misleanu, comuna Perieți, judeţul Ialomița, Părintele Arsenie, cu numele de botez Anghel, a fost al șaptelea copil al înstăriților şi milostivilor săi părinți Vasile și Stanca. A cinstit-o atât de mult pe ocrotitoarea naşterii sale în această lume, încât îşi va dedica toată viața slujirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos.    Simțind chemare pentru viața monahală, a ucenicit mai întâi la Mănăstirea Cozia, iar apoi a devenit monah la Mănăstirea Antim din Bucureşti sub mantia părinţilor Petroniu Tănase, Benedict Ghiuş şi Sofian Boghiu. Şi-a desăvârșit apoi formarea duhovnicească în Moldova, la Mănăstirile Sihăstria, Neamţ şi Slatina. În vremurile grele ale comunismului ateu, Părintele Arsenie a continuat lucrarea în duh a părintelui Cleopa Ilie de la Mănăstirea Slatina, fiind o adevărată piatră vie la Academia duhovnicească, care a fiinţat o vreme în ctitoria domnitorului Alexandru Lăpuşneanu al Moldovei, împreună cu Ieroschimonahul Paisie Olaru, Ieromonahii Antonie Plămădeală, Andrei Scrima, Petroniu Tănase, Daniil Sandu Tudor şi alţii.    El a vieţuit un timp în singurătatea munţilor Neamțului, însoţindu-l pe Arhimandritul Cleopa Ilie în anii grei de prigonire a monahismului românesc.    Părintele Arsenie a cunoscut amarul şi încercările temnițelor comuniste unde a fost umilit și bătut pentru credința sa în Dumnezeu. Suferind pentru convingerile sale religioase, părintele și-a făcut din temniță o fereastră către cer, deoarece credința și dragostea nu pot fi niciodată încarcerate între ziduri. După eliberarea din închisoare, Părintele Arsenie a slujit ca preot misionar în Ardeal și în Arhiepiscopia Bucureştilor, la Cheia, Cernica şi Căldăruşani, iar din anul 1976 la Mănăstirea „Sfânta Maria” de la Techirghiol, Stavropighie patriarhală. Părintele Arsenie a fost un bun orator şi un iscusit mânuitor al cuvântului scris. Cărțile sale sunt pentru cititori lumini și trepte către Înviere, întrucât ele ne arată că veşnicia poate sta ascunsă și într-o clipă, așa după cum și-a intitulat una din cărțile sale (Veşnicia ascunsă într-o clipă – 2004), clipa întâlnirii cu Dumnezeu, transfigurată într-o necontenită înaintare în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.    Ca părinte duhovnicesc al multor slujitori ai Bisericii şi al mulţimilor de credincioşi, Arhimandritul Arsenie Papacioc era un înţelept sfătuitor, echilibrat şi milostiv, care îndemna permanent credincioşii să cultive virtutea creştină cea mai mare: iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Părintele Arsenie era mai mult un vindecător de suflete rănite de păcate, decât un judecător al păcătoşilor. Îmbina armonios bunătatea milostivă cu îndemnul la îndreptare duhovnicească. Era totdeauna un om al păcii şi al bucuriei duhovniceşti. Faţa sa plină de lumină, pace, bucurie şi nădejde era mereu o icoană a prezenţei harului sfinţitor în viaţa şi lucrarea sa duhovnicească. Purta în suflet pacea şi bucuria din Împărăţia cerurilor pe care a căutat-o şi binevestit-o în toată viaţa sa pe pământ.    Acolo, în Împărăţia cerurilor, a plecat acum sufletul Părintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, încărcat de ani, virtuţi şi daruri duhovniceşti pe care le-a cultivat prin multă rugăciune, răbdare şi osteneală.    Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să așeze sufletul lui în ceata drepţilor şi a sfinţilor Lui slujitori, iar obştii Mănăstirii Sfânta Maria – Techirghiol, tuturor ucenicilor lui îndoliaţi şi tuturor celor care l-au cunoscut și iubit, le împărtăşim cuvânt de mângâiere și binecuvântare întru nădejdea neclintită a Învierii, a luminii şi păcii din Împărăţia lui Dumnezeu.    Veșnica lui pomenire din neam în neam! † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române