Astăzi, în toate Bisericile Ortodoxe se va citi Canonul Sfantului Andrei Criteanul, seara. De multe ori m-am
gândit că metania trebuie făcută din adânc, din suflet şi prin lacrimi. Sunt lacrimi pentru păcate, transformate de metanie în lacrimi ale unei fericiri discrete …
a credinţei.
Trăiam cu impresia că metania este darul nostru pentru Dumnezeu, “moneda de schimb” pentru păcatele
noastre, dar, treptat am realizat că metania este un alt dar al lui Dumnezeu pentru noi, cei păcătoşi. De altfel, toată Lucrarea Mântuitoare a lui Dumnezeu, prin Fiul Său, mi se pare o
plecare spre pământ a Sa, spre om, deci o metanie. Vai! Metania cea Mântuitoare, o Metanie a lui Dumnezeu în faţa omului… acel om care se pregătea să-L răstignească.
Ceea ce găsiţi la adresa de mai jos (daţi click aici):
Vedeţi o lacrimă, cumva?
este tot o metanie, simţită… şi am scris-o.
Să mergem la canon! Imi pare a fi o întâlnire… cu Mila lui
Dumnezeu. Nu putem lipsi.
Miluieşte-mă Dumnezeule, Miluieşte-mă!
Cătălin.