Mesajul - urare KSLCatalin, trimis pe adresa Cancelariei Patriarhiei

Intru multi ani, Stapane!

Multumim Bunului Dumnezeu pentru Parintii Nostri Patriarhi si pentru modul in care Biserica Ortodoxa Romana a reusit si reuseste sa fie condusa prin Preafericirile Lor conform Lucrarii Mantuitoare Dumnezeiesti. Acest lucru este cat se poate de evident.

Intrucat astazi se implinesc 18 ani de la Hirotonia Preafericirii Voastre ca Arhiereu mi-am permis a va transmite in numele grupului nostru de pe net (yahoo) cuvenita si respectoasa urare “Intru multi ani Stapane!” si sanatate, putere de munca prin ajutorul lui Dumnezeu si rugaciunile tuturor Sfintilor.

Personal, ca moderator al grupului, urmaresc de mult activitatea PreaFericiriiVoastre, prin intermediul Radio Trinitas, Ziarului Lumina si, mai nou, ne bucuram de TrinitasTV. Era mare nevoie si este mare nevoie! Insa, pe langa acestea, poate intr-un mod minunat, suntem la fel de bucurosi de unele indicatii (sau obligatii) vis-a-vis de activitatea preoteasca in cadrul Bisericii (programul largit al Bisericilor, prezenta preotului obligatorie in parohie, rezolvarea intrucatva a problemei caselor parohiale…si mai sunt cele referitoare la promovarea tinerilor, dar nu numai).

Pornind acest grup, ca absolvent a doua facultati (neimportante poate, cat sa insemne ceva in viata mea duhovniceasca), nu am urmarit decat ca prin numarul nostru (in prezent aproape 200, Doamne ajuta!) sa atragem atentia cumva organizatiei yahoo, ca suntem atat de numerosi ca ortodocsi, incat sa meritam o alta catalogare decat cea pe care dumnealor au randuit-o… dar nu este chiar important, pe cat am ajuns sa ne folosim duhovniceste de sfaturile preotilor si a celor ce au adevarata traire duhovniceasca si sa fim mai aproape de Biserica chiar si in afara slujbelor, atat cat sa ne simtim ca intr-o Manastire “a lumii”. Este posibil si sunt convins ca avem unele greseli (nu ne dorim) si dorim iertare! Teama de a nu gresi, teama de Dumnezeu in primul rand, nu credem ca trebuie sa ne tina deoparte, sa nu discutam, sa ne rugam, sa luam atitudine ori sa fim practici (chiar si prin munca fizica la nevoie) fata de fratii nostri din Biserica, fata de parinti, Arhierei, fata de Biserica pentru care avem mult drag.

Asa, lucrand in acest sens, si absolut benevol (nu ca lauda ci ca normalitate intr-o comunitate ce se vrea ortodoxa) am remarcat si unele probleme frecvent discutate cum ar fi ecumenismul, greu de inteles in sensul in care poate fi nevoie de unele renuntari referitoare la parti ale Traditiei… sau poate mai mult? Din dragoste, iubire mare fata de Ortodoxie cu intreg continutul Ei, cred ca este normal sa existe temeri din partea credinciosilor, dar nu cred ca este normal ca Biserica sa suporte discutii “pe la colturi”. Asa incat ne dorim un dialog mai clar, sfaturi, explicatii in primul rand, pasi de urmat, unde trebuie sa se ajunga, de fapt ce presupune si ce inseamna acest ecumenism care la o prima vedere pare ca frange deja prin lipsa acestor explicatii si planuri, Biserica. Pentru o mai buna intelegere am exemplul unei experiente personale cand, dorind sa intru intr-o discutie cu unii preoti sau chiar si mireni (caci avem recomandarea duhovnicilor ca, vorbind despre Dumnezeu si credinta, ne tinem aproape de Biserica si departe de pacat) am fost intrebat daca sunt ecumenist sau nu. Nu m-au intrebat daca stiu Crezul, deci in ce cred…acest lucru nu conta. Oare dezbaterea ecumenismului sau inclinarea spre o varianta risca sa ia locul Marturisirii de Credinta? Periculos, dar cu atat mai periculos cu cat nu trebuie luata si e usor de demonstrat, ca o exceptie. Se intampla frecvent, oricui si este usor de probat. Iertare, dar din pozitia umila de muritor trebuia sa amintesc acestea si sper sa se inteleaga si smerenia cuvenita unei asemenea adresari fata de Preafericirea Voastra si iertati din nou!

In prezent, lucram la unele filme, profesioniste speram dupa cum merita Biserica Ortodoxa, care sa contina rugaciuni si imagini, dovezi, vieti ale Sfintilor si care sa fie doar spre folos duhovnicesc. Avem nevoie mare de Binecuvantari, mai ales Arhieresti fiindca este nevoie de putere. Avem nevoie de unitate, de iubire Arhiereasca, de sustinere, de lamuriri, de “prietenie” Arhiereasca si poate putin si “de partea omeneasca” a lui Hristos, ca Tata al Nostru. Eu asa simt si nu gasesc alte cuvinte, asa cum nu am putut niciodata explica minunea unei Sfintei Liturghii savarsita de Arhiereu…traita de mine, ca mirean.

Si trebuia cumva sa inchei prin asta. O jertfa continua a lui Hristos… ori Patriarh… ori Arhiereu de care ma bucur eu, umil dar insemnat pentru Dumnezeu, mirean.Dumnezeu sa va dea sanatate, putere si intelegere pentru a fi mereu aproape de noi. E garantia noastra, putin egoista, ca mergem spre Mantuire.

Intru Multi Ani Stapane!Catalin, moderator al grupului KSLCatalin.