Spicuiri din Comunicatului Patriarhiei Romane:
NU VREM LICEU FÃRÃ DUMNEZEU!
Prezenta disciplinei Religiei în sistemul de învãtãmânt public nu reprezintã o inovatie sau un „model românesc”, ci un act de dreptate, bazat pe cultura româneascã europeanã, si o necesitate permanentã în procesul nobil de formare moral – socialã a elevilor.
Integrarea tãrii noastre în structurile europene nu poate reprezenta un motiv pentru excluderea Religiei din învãtãmântul public, sub pretextul armonizãrii legislatiei românesti cu normele comunitare… Nu putem înlocui niciodatã valorile constante ale Religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient si antireligios.
(…)În tara noastrã nu s-a promovat un „model românesc”, incompatibil cu legislaþia europeanã. Potrivit Constitutiei României, art. 32 (7), „în scolile de stat, învãtãmântul religios este organizat si garantat prin lege”, asa cum se întâmplã în majoritatea statelor Uniunii Europene. Învãtãmântul are un caracter confesional în Austria, Grecia, Italia, Polonia, Spania si Germania, iar un specific general în Olanda, Suedia, Norvegia sau Danemarca. Potrivit Legii învãtãmântului 84/1995, art. 9 (2) si actualului proiect de lege art. 10 (2), (3), elevii din România au dreptul sã nu frecventeze orele de Religie, situatie întâlnitã si în Italia, Cehia, Grecia sau Austria, dar Religia este propusã ca parte din curriculum.Astfel, legislatia din România respectã normele europene si promoveazã un sistem de învãtãmânt comparabil cu cel existent în majoritatea statelor Uniunii Europene.
Uniunea Europeanã încurajeazã prin principiul „unitãtii în diversitate” pãstrarea identitãtii nationale, a traditiilor locale si a valorilor formate de-a lungul secolelor si nu urmãreste o nivelare artificialã si sterilã, o distrugere a specificului cultural din acest continent.
(…)Contributia Bisericii Ortodoxe Române la formarea si la dezvoltarea tezaurului cultural national nu poate fi contestatã sau consideratã un „fals istoric”, ci a fost clar recunoscutã prin Legea privind libertatea religioasã si regimul general al cultelor art. 7 (2). Primele scoli si tipãrituri, în România, au fost lucrarea Bisericii, iar operele artistice reprezentative si momentele istorice cruciale pun în evidentã rolul Bisericii în crearea, pãstrarea si transmiterea valorilor nationale de ordin spiritual, moral si cultural.
Nu trebuie sã uitãm cã pânã la momentul adoptãrii Legii Instructiunii publice (25 noiembrie/7 decembrie 1864), învãtãmântul românesc s-a desfãsurat aproape exclusiv în cadrul Bisericii, iar în perioada Regulamentului organic, ierarhii Bisericii aveau si atributii de efori ai scolilor. Prin Legea Instructiunii publice din 1864, Religia detinea un loc important, atât în cadrul învãtãmântului primar unde se preda Catehismul (art. 32), cât si în cadrul învãtãmântului secundar, gimnazial si liceal, unde se preda disciplina numitã atunci „Religiunea” (art. 116), din frantuzescul Religion.
Reintroducerea Religiei, dupã anul 1990, în sistemul de învãtãmânt public la nivel primar, gimnazial si liceal, de unde a fost îndepãrtatã de cãtre regimul comunist ateu, în anul 1948, în mod fortat si contrar traditiei românesti, reprezintã, deci, un act de reparatie moralã si nu o „noutate” sau o decizie pripitã. Astfel dupã anul 1990 s-a redat unui popor eminamente religios dreptul de-a fi el însusi prin modul de a-si educa tineretul potrivit identitãtii si culturii sale firesti si constante.
(…)Religia oferã perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu si oameni, între Creator si creaturi, între persoane si popoare. Prin urmare, studiul Religiei, nu poate lipsi din curriculum sau din programul scolii românesti, tocmai pentru cã studiul Religiei corespunde nevoii comunitãtii românesti locale si nationale de a-si pãstra bogãtia si identitatea spiritualã si de a transmite valori permanente tinerei generatii.
(…)Religia îl învatã pe copil si pe tânãr iubirea fatã de Dumnezeu si de oameni, credinta, speranta si solidaritatea, dreptatea si recunostinta fatã de pãrinti si fatã de binefãcãtori, dãrnicia si hãrnicia, sfintenia vietii, valoarea eternã a fiintei umane, adevãrul prim si ultim al existentei, binele comun si frumusetea sufletului profund uman, cultivat si îmbogãtit prin virtuti.Asadar, predarea Religiei în scoalã are valente educationale deosebite, prin rolul ei formativ în viata tinerilor, reducând efectele negative ale crizei contemporane de identitate si de orientare, propunând modele viabile de bunãtate si sfintenie, si oferind tinerilor repere în viata de familie si în societate.
Educatia religioasã reprezintã un factor de stabilitate si de comuniune în societatea româneascã, un izvor sfânt si statornic de inspiratie pentru a apãra si promova identitatea spiritualã si demnitatea persoanei care trãieste azi într-o lume din ce în ce mai pluralistã si mai fragmentatã din punct de vedere spiritual sisocial. Religia fiind lumina vietii în comuniune de iubire cu Dumnezeu si cu oamenii, evidentiazã valoarea eternã a faptelor bune, sãvârsite în timpul limitat al vietii terestre, si promoveazã comuniunea între generatii prin valorile perene ale credintei cultivate si transmise.
Îndeosebi astãzi, într-o vreme a individualismului materialist agresiv si a relativismului valorilor morale si sociale, tinerii de liceu au mare nevoie de luminã pentru suflet, de modele sfinte si de valori eterne, de iubire curatã si sperantã sustinutã de rugãciunea Bisericii si de faptele bune ale credintei statornice.
Asadar, pentru cã Biserica îi binecuvânteazã pe tineri, se îngrijeste de mântuirea lor si de viitorul societãtii românesti, ea nu doreste un liceu fãrã Dumnezeu, ci afirmã, cu tãrie, cã ora de Religie este necesarã nu numai copiilor, ci si tinerilor din liceu.
† D A N I E LPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Nu-mi permit a completa dupa acest mesaj decat cu aprecierea:“Ne bucura si ne intaresc astfel de comunicate ce binecuvanteaza lupta pentru sprijinirea si apararea Ortodoxiei. Semnati petitia si fiti alaturi de Biserica!”
//www.petitiononline.com/PRCDOLL/Doamne ajuta!
KSLCatalin