Biserica Schimbarea la Fata, a Schitului de la Cetatuia – un Lacas Ortodox de suflet
Pe coama de calcar cuprinsa intre raul Buzau si paraul Niscov, pe partea nord-vestica a Dealului Ciolanu, se inalta varful Cetatuia (632 m), unde sta de veghe schitul cu acelasi nume, chivernisit de manastirea de la Ciolanu.
©un articol realizat si redactat pentru Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin
De aici, pe unghiul deschis privirii est-nord-vest, se desfasoara intr-o panorama emotionanta, unduirile marunte ale Muntilor Vrancei, Varful Penteleu, Muntii Siriului, Ciucasului, si in departare, implantati parca in orizont, monolitul Bucegilor. La poalele Cetatuiei, pe acelasi unghi poti admira minunata depresiune a Cislaului, cu albia linistita a Buzaului. Spre sud, de la est pana la vest, se deapana, maruntindu-se, dealurile Buzaului cu masiva spinare a Istritei la poalele careia s-a gasit „Closca cu puii de aur” de la Pietroasa, totul nivelandu-se in privelistea mirifica a municipiului Buzau si a campiei pana departe spre batranul Istru.
La Cetatuia, in ogorul din preajma masivului calcaros, inca de acum un veac, calugarii au gasit „multime de harburi, de vase de pamant, caramizi si oase”. in ultimul deceniu, si arheologii au gasit aici fragmente de vase lucrate fara roata olarului, apartinand cultului Monteoru, datate de acum circa 1500 de ani i.Hr. si probabil si din epoca migratiei popoarelor, expuse acum la muzeul manastirii (Mircea Babes, cercetator principal, Institutul de Arheologie – Bucuresti, insemnare in manuscris: „La Cetatuia a existat in acea vreme o intinsa asezare cu locuinte construite din lemn si lut. in mijlocul ei se ridica Acropola intarita cu val si sant de aparare, avand o remarcabila pozitie strategica deasupra vaii Buzaului. Unele din fragmentele ceramice descoperite ar putea sa apartina epocii migratiei popoarelor.”)
Santurile si valurile din jurul pistei ovale, asemanatoare cu cele ale altor puncte strategice si sanctuare geto-dacice, ne duc la concluzia ca aici a existat o cetate dacica si un sanctuar de jertfa, in jurul ei locuind personalul de slujire si de ingrijire.
Urmele santului se pun si pe seama sotiei voevodului Mihnea, Doamna Neaga, care ar fi pus sa sape un sant in jurul palatului ei drept refugiu, in cazul invaziilor turcesti. Palatul a putut fi construit si de Matei Basarab, dupa cum considera N. Iorga.
Ceea ce se constata si astazi cu toata certitudinea este ca pozitia acestui varf face din el punctul cu multiple deschideri ale privirii spre munte, deal si campie, si de aceea, fara indoiala, o cetate contra invaziilor, va fi existat in acest loc.
La 1000 m mai jos de Cetatuia, pe versantul dinspre paraul Niscov, intr-o poiana intinsa si putin inclinata, cu un guler de dealuri imbracate in stejari, fagi si livezi, cu deschidere spre sud-vest, cu Dealul Istrita in departare, se afla Manastirea de la Ciolanu, lacas de jertfa, de rugaciune, de izbavire, ca o continuatoare a vechiului asezamant de jertfa, rugaciune si scut al vietii strabune, singura manastire viabila pana astazi din cele 22 asezari calugaresti din judetul Buzau, atestate documentar in veacul al XVI-lea.
in poiana dintre poalele Cetatuiei si incinta manastirii, se afla „Muzeul in aer liber de sculptura contemporana”, unde renumita Tabara de sculptura de la Magura, inca din 1970, prin maiestritele lucrari anuale de arta, vrea parca sa revigoreze la temperatura epocii noastre, trecutul geto-dac, valah, al acestor meleaguri.
Biserica Schimbarea la Fata a Schitului de la Cetatuia
Asa cum cetatea geto-daca de pe varful Cetatuia avea inauntrul ei un sanctuar de jertfa si rugaciune, trebuie sa consideram ca si cetatea de aparare a Doamnei Neaga si apoi a lui Matei Basarab, ca toate celelalte cetati ale voevozilor nostri, va fi avut in incinta ei un lacas crestin de jertfa. Asezarea cetatii direct pe masivul de piatra, mult aproape de suprafata, timp indelungat, dar si parasirea acestei cetati dupa o vreme, au sters, se pare, urmele ei exterioare, pastrandu-se la aratare numai valurile de aparare.
inainte de construirea bisericii din piatra, doi calugari, Agaton duhovnicul si Iosif Singhelul, au ridicat la 1849 o cruce mare din piatra cu inscriptie, acesti doi monahi bucurandu-se de unele privilegii duhovnicesti la manastire („Asezamantul episcopului Chesarie” privind pe acesti calugari spune ca sa fie lasati a trai fara suparare in chiliile facute de ei, nefiind chemati la ascultari sau suparati, in orice timp, intrucat ei nu deranjeaza manastirea cu nimic, ba mai mult, ierodiaconul Iosif a ajutat manastirea cu 4000 de taleri).
Pisania bisericii spune ca in 1845 singhelul Iosif cu ucenicii sai, ieromonahii Eftimie si Isidor, ajutati de episcopul Filotei al Buzaului si de mai multi credinciosi, construiesc aceasta biserica numai din piatra, cioplita de ei. Sfintirea se face in 1862, iar zugravirea, in 1868, cu cheltuiala domnitorului Carol I, numai ca aceasta zugravire nu a tinut, din cauza umezelii peretilor, fiind nevoie de una noua. Ordinul episcopului Filotei din 17 ian. 1856, prin care admonesteaza pe staretul de la Ciolanu, ca nu sprijina ridicarea bisericii Cetatuia, este in contradictie cu pisania (P. Georgian: „atat din partea soborului, ca si a cuviosiei sale se vede o raceala…, si o impotrivire la savarsirea acestei intreprinderi – zidirea bisericii Cetatuia… ca s-a facut vorba multa in lume pentru ridicarea acelei biserici si unii oameni porniti din dragoste au contribuit si nu se mai poate a ramane jos facerea ei. De aceea, sa i se insemne un loc unde sa pui sfanta biserica, curticica si o gradina pentru legume si sa fie ajutati cu de ale mancarii pentru oameni, cu lemnele trebuincioase ce-i va mai trebui, peste cele ce va capata si pentru darea unui loc ca un pogor, tot acolo aproape, a face o gradinita pentru legume…”).
Ordinul precizeaza ca nici nu se insemnase locul bisericii in ianuarie 1856, iar pisania, ca s-a construit in 1854. Consideram ca pisania a avut in vedere momentul cand a inceput sa fie pregatit materialul, mai ales piatra si cioplirea ei. Ridicarea bisericii este meritul in primul rand al episcopului Filotei, care a sprijinit energic actiunea calugarilor ctitori. (G.T.Bulat, „Din corespondenta fostului episcop de Ramnic, Kalinic”, in „Luminatorul”: Episcopul Filotei da singhelului Iosif „sprijin material, fagaduindu-i 500 galbeni din care pana la moarte i-a dat 200, restul 300 au fost dati de Minister din averea raposatului episcop, la interventia episcopului Dionisie Romano si moralmente ii sustine pe la alte eparhii, pentru ajutoare, precum se vede din corespondenta catre episcopul Calinic.)
La un an dupa venirea la carma Principatelor Unite, domnitorul Carol viziteaza aceasta manastire si Cetatuia, in cautarea unui loc pitoresc pentru castel, dar din lipsa de apa, acesta nu a putut fi facut la Cetatuia. Spre amintirea acestei vizite, domnitorul daruieste banii necesari pictarii bisericii de la Cetatuia, pe care o executa pictorul Gh. M. Tattarescu.
(P. Georgian, op. cit.: Prin adresa nr. 11348 din 7 ian. 1866, Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice constata ca „lucrarea picturii bisericii Cetatuia este inaintata” si trimite manastirii 3172 lei vechi, in 58 napoleoni, data de Maria Sa Domnitorul, spre a fi incredintate d-lui Pictor…”. Prin adresa nr. 701 din 29 ian. 1869, acelasi Minister spune ca „domnului pictor insarcinat cu zugravirea bisericii Cetatuia” i s-a eliberat si a treia parte din bani, in suma de una suta galbeni, de catre dl. Maresal al palatului…. Din alta adresa de la 26 iunie 1869, de la acelasi Minister, aflam ca „lucrarea de zugravire a bisericii Cetatuia” a fost incredintata d-lui pictor G. M. Tattarescu si ca s-a efectuat intocmai dupa contractul incheiat.)
Parintii au imortalizat acest nobil gest, pictand in pronaos chipul tanarului domnitor. Dar peste scurt timp, pictura s-a degradat si a fost nevoie sa se faca o noua pictura, in parte pe placi de zinc, de catre pictorul ciolanean Eftimie Obrocea, cu cheltuiala a doi piosi crestini din Bucuresti, Ion si Smaranda Pencovici. Catapeteasma este sculptata tot de calugari mestesugari din aceasta obste.
in urma seismului din 1940, turla numai din piatra ameninta sa cada. in 1946, sub staretul Nil Belet, se repara biserica si se reconstruieste turla, consolidandu-se cu beton armat, lucrare facuta majoritar din fondurile manastirii. in 1977, biserica nu a suferit nimic.
Invitatie si prezentare realizata cu sprijinul Monahiei Olimpiada, stareta a schitului cu hramul “Schimbarea la Fata”, Cetatuia – Magura, Buzau (Foto: Lacasuri Ortodoxe)
(Parte din material reprezinta un extras din „Spiritualitate si istorie la intorsura Carpatilor”, sub ingrijirea dr. Antonie Plamadeala, editia 1983, vol. II)
articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 29/2010
