108 ani de la de la naşterea patriarhului Justinian Marina

Duminică, 22 februarie, se împlinesc 108 ani de la naşterea patriarhului Justinian Marina. Cel de-al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, pe numele de mirean Ioan Marina, s-a născut la 22 februarie 1901, în familia unor credincioşi ţărani din localitatea Sueşti, judeţul Vâlcea.

De la părinţii săi a moştenit însuşirile care l-au ajutat mai târziu în cea mai înaltă treaptă de slujitor al Bisericii Ortodoxe Române. De la tatăl său a moştenit spiritul gospodăresc, iar de la mama sa, care se trăgea dintr-o veche şi însemnată familie de preoţi, cele dintâi cunoştinţe religioase şi o evlavie adâncă. Această zestre moştenită de la părinţii săi a cultivat-o şi a îmbogăţit-o pe tot parcursul vieţii, în toate responsabilităţile înalte la care a fost chemat.

După ce a terminat gimnaziul în satul său natal, a urmat cursurile Seminarului „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea, obţinând în anul 1923 diploma de învăţător. A urmat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi a fost un timp preot de parohie. Rămas văduv, în anul 1945 a fost ales episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, demnitate în care a slujit Biserica până în anul 1947, când a fost ales arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. La 6 iunie 1948 a fost înscăunat ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, păstorind până la trecerea sa la cele veşnice.

Ca patriarh, a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe Române prin cunoscutul său „Apostolat social”, prin care a ştiut să dea o noua orientare activităţii Bisericii în condiţiile noi de viaţă instalate de regimul comunist.

Comunismul a lovit, inevitabil, prin formele lui de manifestare, în însăşi fiinţa neamului nostru, în sufletul poporului, în valorile lui cele mai înalte, în tradiţiile şi spiritualitatea sa. Strategia dăinuirii sub comunism, elaborată şi pusă în practică de excepţionalul patriarh Justinian, şi apoi continuată, pe aceleaşi coordonate, de urmaşul său, Iustin, a dat roade, încât se poate spune că Biserica Ortodoxă Română supravieţuieşte astăzi şi datorită lor.

Patriarhul Justinian a trecut la cele veşnice în data 26 martie 1977. Nu întâmplător şi-a ales locul de odihnă la biserica Mănăstirii „Radu Vodă” şi paraclisul Seminarului, ci pentru a mai salva încă o biserică din faţa tăvălugului comunist, ştiut fiind faptul că prezenţa mormântului PF Sale constituie un obstacol de netrecut pentru oricine ar încerca să atenteze la integritatea acestei biserici.