SLUJIRE ARHIEREASCA IN PAROHIA VARLAAM DIN JUD. GIURGIU

in Duminica a XII-a dupa Rusalii, Preasfintitul Parinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, inconjurat de un ales sobor de preoti si diaconi, a savarsit Sfanta Liturghie Arhiereasca in Biserica „Adormirea Maicii Domnului" din satul Varlaam, com. Adunatii Copaceni, Protoieria Mihailesti. Cu acest prilej, Preasfintia Sa a acordat distinctia de iconom stavrofor Pr. Batraneanu Eduard, parohul bisericii, pentru activitatea deosebita desfasurata in plan pastoral-misionar, administrativ-gospodaresc si social-filantropic. in cuvantul de invatatura, Preasfintitul Parinte a vorbit credinciosilor prezenti despre pericopa evanghelica in care a fost prezentata convorbirea Mantuitorului Hristos cu un tanar bogat, stapanit de bogatiile lui, aflat in imposibilitatea lepadarii de acestea pentru a putea ajunge la desavarsire.

Tanarul care a plecat „intristat" nu era trist numai pentru ca nu s-a putut hotari sa-si vanda averile, ci si pentru ca si-a putut da seama de egoismul sau si de lipsa iubirii aproapelui. De asemenea, Preasfintitul Parinte Ambrozie a vorbit si despre semnificatia vietii Sfantului Varlaam, mitropolitul Moldovei, care a fost un mare ierarh si un mare carturar, un om de cultura, un aparator al ortodoxiei si al libertatii neamului sau si cel ce este deopotriva ocrotitor spiritual si al Parohiei Varlaam. De ce il praznuim, totusi, pe marele Varlaam, mitropolitul Moldovei, ca sfant? Pentru ca de la el am invatat sa citim si sa ne rugam deopotriva. Cazania sa, talcuirea evangheliilor din cele 54 de duminici ale anului bisericesc, a subliniat Preasfintia Sa, a fost una dintre primele carti tiparite in limba romana.

S-a citit atunci si se citeste si astazi cu mare evlavie in toate bisericile acestei tari, fara ca invatatura ei sa fie in vreun fel depasita de vremuri. Ea este „cartea" despre care ne vorbeau bunicii si strabunicii nostri, ea este primul abecedar al romanului, dupa care acesta a deprins nu doar literele alfabetului, ci mai ales slovele, randuiala si ritmul rugaciunii. Marea sa ctitorie nu o reprezinta zidurile sau podoabele arhitectonice, ci intreaga Ortodoxie romaneasca, ce dainuie pana astazi. Sfintenia sa se impartaseste in egala masura si pruncului, ce pentru prima oara asculta rugaciunea parintilor, si batranilor ce se nevoiesc in citirea Psaltirii. La final, i-a indemnat pe cei prezenti sa aduca prinos de rugaciune si de lauda cuvenita Sfantului Varlaam, care a faurit limba rugaciunii, scriind-o nu doar pe hartie, cu cerneala, ci si in inimile oamenilor, pecetluind-o cu dragostea parinteasca a parintelui pentru toti fiii sai.