publicat în: Arhivă

Interviu: Răspunsuri tehnice la întrebări legate de paşapoartele biometrice

Introducere:

„Aş vrea să ştiu ce informaţii vor fi stocate pe aceste CIPuri, când şi unde se vor citi şi de către cine. În principiu, eu nu sunt de acord cu folosirea lor. Nu vreau să ştie cineva totul despre mine, chiar dacă nu am de gând să fac nimic rău. Pur şi simplu, consider că este o limitare a libertăţii mele. Sunt lucruri pe care vreau să le păstrez doar pentru mine şi nu sunt de acord cu aceste CIPuri, oricare ar fi scuza pentru care sunt folosite. Nu cred nicio clipă că vor limita violenţa sau infracţiunile.” (Anamaria, membră a grupului Lăcaşuri Ortodoxe).

Cristian Presura: Noile paşapoarte biometrice, introduse de la 1 ianuarie 2009, presupun integrarea, în fila informatizată a documentului, a unui CIP electronic ce conţine fotografia titularului, dar în format electronic. Este vorba despre o fotografie color, cu dimensiunile de 35mm/45mm. O altă măsură de identificare constă în încorporarea în CIPul electronic, pe lângă imaginea facială, şi a amprentelor degetelor de la fiecare mână.


KSLCatalin: Domnule Cristian Presura, m-am decis să dezvolt prezentul interviu, deşi ne vine puţin cam greu – dată fiind distanţa până la Eindhoven (Olanda), acolo unde va desfăşuraţi în prezent activitatea – întrucât acest tip de mesaj, cu care am făcut introducerea, pare să reflecte atitudinea generală a oamenilor, faţă de existenţa şi implementarea noilor dispozitive de monitorizare. Mă refer la noile paşapoarte şi la CIP-uri, sau chiar la eventualele implanturi de CIP-uri – în general.

Din datele oferite redacţiei Lăcaşuri Ortodoxe, aflăm:
Cristian Presura – cercetător în divizia de cercetare a companiei Philips.
Experienţă acumulată în dezvoltarea diverselor soluţii hardware, de înregistrare a datelor biometrice şi în modalităţile securizate de stocare a acestora.
Brevete de invenţii şi articole în reviste de specialitate, în domeniul biometriei, ca de exemplu identificarea de persoane pe baza unor caracteristici fizice ce nu lasă urme (imagini ale vaselor de sânge din deget sau caracterisiticile specifice ale electrocardiogramei).

https://www.eurasip.di.uoa.gr/eurasip/Proceedings/Eusipco/Eusipco2007/Papers/B1L-C02.pdf
https://www.wipo.int/pctdb/en/wo.jsp?wo=2006082550
https://www.wipo.int/pctdb/en/wo.jsp?wo=2008038220
https://www.freepatentsonline.com/WO2006082550.html

KSLCatalin: Cunoaşteţi direct problema CIP-urilor şi, în ce măsură sunteţi implicat în acest proiect?

Cristian Presura: Până anul trecut am fost implicat activ în dezvoltarea unor noi tehnici de identificare, mult mai precise şi mult mai sigure decât tehnicile actuale. Momentan sunt implicat parţial în modalităţile de stocare securizată a acestor date.


KSLCatalin: Credeţi că, dacă cineva ar dori să ne spioneze şi să ne controleze, atunci ar implementa un sistem de care ar afla… întreaga lume?

Cristian Presura: Chiar dacă nu vrea, la un moment dat tot se va afla, fiindcă este folosit de toţi! Deci, probabil că dacă vrea, îl va implementa oricum, căci ştie foarte bine ca se va afla…

KSLCatalin: Ar fi cineva interesat să controleze omul în cele mai mici detalii? De ce ?
Cristian Presura: Societatea modernă este foarte eficientă şi are un randament ridicat al muncii. Să nu uităm că avem 2 zile libere pe săptămână şi muncim doar 8 ore pe zi iar, cu banii obtinuţi, putem cumpăra lucruri pe care străbunii noştri puteau doar, cel mult, să le viseze. Imaginaţi-vă: oare am putea construi un televizor cu mâna goală? Sau o aspirină? Nici o viaţă nu ne-ar ajunge şi, totuşi, în practică, nu trebuie să muncim decât câteva zeci de minute pentru a avea bani îndeajuns cât să cumpărăm o aspirină… Societatea modernă este eficientă tehnic. Eficienţa ei, însă, este susţinută prin control.Trebuie să ştim cine-şi plăteşte taxele şi cine nu, cine trebuie să plece cu trenul, să ia marfa etc. Practic, societatea a devenit şi una informaţională unde, cu cât controlul este mai mare, cu atât eficienţa este mai ridicată. Deci, eu cred că există tendinţa intrinsecă de a creşte acest control, dar nu cred că există grupuri de interese în spatele acestei tendinţe. Este un rezultat al dezvoltării tehnologice… Pe de altă parte să nu cădem în extrema în care să credem că această tendinţă de control este de neevitat. Rămâne la latitudinea noastră să limităm aceste tendinţe de control prin legi de exemplu.

KSLCatalin: Credeţi că este doar o eficientizare administrativă şi că mai putem susţine că am fi în continuare fiinţe libere?

Cristian Presura: Da, este o eficientizare administrativă. Însă, după cum ne-au învăţat bine cei ce au suferit în închisorile comuniste, libertatea este în primul rând înăuntrul nostru. Atitudinea noastră faţă de viaţă este expresia acestei libertăţi. Da, rămânem fiinţe libere, cu atât mai mult cu cât acest nou control nu este făcut pentru a ne îngrădi libertăţile sociale ca, libertatea de mişcare, de exemplu. Cel puţin, atâta timp cât nimeni nu profită de el, desigur…

KSLCatalin: Faţă de paşaportul în formă veche, acesta va asigura o permanentă urmărire (în orice moment) ştiind că cele vechi erau „scanate” doar la trecerea peste graniţă. De ce aceste facilităţi de ultimă oră, puse în slujba omenilor dezintersaţi, generatoare de stress? (ca si experimentul cu „marele tunel”)
Cristian Presura: Da, aceasta era ideea iniţială (a unei permanente urmăriri). Din păcate nu cred că va fi implementat, din motive sociale şi tehnice. În primul rând, un sistem similar de monitorizare a mai fost încercat inainte pentru a eficientiza procesul de munca. Oamenii însă au avut reacţii negative simţindu-se monitorizaţi permanent, aşa încât, în scurt timp, sistemul a fost eliminat. În al doilea rând, chiar după apariţia actulelor pasapoarte biometrice, un grup de cercetători au arătat că datele de pe noul paşaport pot fi citite uşor de la distanţă, în mod fraudulos! Cu alte cuvinte, orice electronist amator ar fi putut citi datele din paşaportul, din buzunarul meu, să ştie cine sunt şi ce amprentă am! Tehnologia nu este sigură! După un moment de comoţie, inginerii noii tehnologii au venit cu o soluţie de improvizaţie: noul paşaport va avea o copertă de aluminiu, care va „ascunde” datele, de eventualii hoţi (aluminiul este un metal, care se stie că ecranează câmpul electromagnetic al aparatului de citire). Din păcate, sistemul „rezistă” până când titularul deschide paşaportul, dintr-un motiv sau altul. Atunci datele sunt din nou vulnerabile!
Dupa cum am spus, deci, tehnologia nu este încă sigură. Există la ora actuală diverse companii care vin cu tehnologii pentru securizarea acestor date. Unele dintre acestea urmăresc să securizeze datele existente pe cip (prin criptografierea acestora), altele să securizeze transferul lor la o eventuală bază de date (dacă guvernul va vrea să le stocheze, ceea ce e foarte probabil), iar altele să securizeze păstrarea acestora în baza de date. Toate aceste tehnologii nu sunt încă mature. Părerea mea personală este că aici politica a luat-o înaintea tehnologiei….

KSLCatalin: Ce elemente de siguranţă există împotriva multiplicării fizice a CIPurilor?

Cristian Presura: Coperta de aluminiu este cea mai cunoscută. O alta este stocarea pe paşaport, nu a amprentelor propriu-zise, ci a unor date criptate. Cu alte cuvinte, chiar dacă cineva citeşte datele, nu ştie care va fi amprenta.

KSLCatalin:Cum se asigură protecţia bazei de date?
Cristian Presura: Aici, încă nu am auzit de soluţii eficiente – altele decât cele folosite în cadrul băncilor.

KSLCatalin: Cum suntem asiguraţi contra erorilor şi „amestecului” de date, din informaţiile beneficiarilor de paşapoarte?

Cristian Presura: Există câteva proceduri, de scădere a ratei de eroare, ca aceea a înregistrării nu numai a amprentelor ci şi a unor informaţii codate ale aceleiaşi amprente, care să ajute la reconstituirea amprentei în momentul în care o parte din date ar fi pierdute (intr-un fel, o tehnologie asemanatoare celei ce apare în cazul mult-mai cunoscutelor deja CD-uri şi DVD-uri)

KSLCatalin:Când vor fi CIPurile funcţionale şi distribuite către guverne ?
Cristian Presura: Nu ştiu, durează însă sigur câţiva ani.

KSLCatalin: Care este locul unde se vor implanta ?
Cristian Presura: Oops, credeam că vorbim de CIPurile din paşapoarte, care stochează, digital, amprenta, fotografia şi celelalte date personale. La ora actuală, guvernul român nu intenţionează să implanteze niciun fel de CIP în niciun fel de persoane. De remarcat însă că, în Occident, implantarea CIPurilor se discută activ. În Olanda este răspândită pe scară largă implantarea câinilor, cu CIPuri de identificare, în aşa fel încât, cineva care găseşte un câine pierdut, să ştie al cui este. Un alt exemplu este tot Olanda, unde un grup de tineri a acceptat experimental implantarea unor CIPuri, pentru a-şi uşura accesul la o discotecă din Amsterdam. Totuşi, implantarea CIPurilor nu este in vizorul Guvernului Român la ora actuală.


KSLCatalin: Puteţi să ne explicaţi ce principiu de funcţionare are la bază un astfel de CIP şi să-l comparaţi, eventual, cu modele similare?
Cristian Presura: CIPul din paşaport are două componente esenţiale. Prima este o memorie de 32 kilobytes EPROM, care este o memorie non-volatilă – care nu dispare atunci când CIPul nu este alimentat cu energie electrică. În plus, ea este o memorie ROM, ceea ce înseamnă că nu poate fi scrisă decât o singură dată, atunci când datele sunt puse de oficialităţi în paşaport.

O a doua componetă este antena CIPului, care este în esenţă, pasivă, adică nu are nevoie de baterie. În momentul în care CIPul ajunge la mai puţin de 10 cm de dispozitivul de citire, antena CIPului captează energia electromagnetică trimisă de acesta (prin efectul de inducţie electromagnetică) şi este astfel în stare să transfere datele, din memoria EPROM către dispozitivul de citire.

KSLCatalin: – În componenţa telefoanelor mobile (mai ales de ultimă generaţie) sau în alte dispozitive ori aparate folosite în mod frecvent, in prezent, există astfel de CIPuri care pot fi atribuite numărului 666? (mi s-a recomandat articolul https://en.wikipedia.org/wiki/QR_Code )

Cristian Presura: În mod normal, informaţia dintr-un astfel de CIP nu are legătură cu numărul 666. Bineînţeles că această combinaţie de cifre poate apărea aleator pe unul dintre milioanele de CIPuri emise, dupa cum poate apărea aleator în orice computer, acolo unde memoria este stocată în diferite colţuri ale sale.

KSLCatalin: – CIPurile vor fi incluse doar în paşapoarte şi buletine sau, în final, vor fi implantate în organismul uman şi, la ce nivel?

Cristian Presura: Momentan ele vor exista doar în paşapoarte. Pe viitor însă, există posibilitatea ca acestea să fie implantate în corpul uman deşi, dacă vor fi implantate, acestea vor lua o formă cu totul diferită. Discuţia este deschisă şi există atât pe masa de lucru a cercetatorilor, cât şi în dezbaterile legiferatorilor. Avantajele ţin, de obicei, de uşuarea administrării (ca de exemplu: plata la magazin, care se poate face automat, numai trecând pe lângă casa de marcat!).

Dezavantajele includ riscuri medicale (corpul trebuie să nu aibă reacţii adverse) şi costuri mai ridicate pentru amplasarea infrastucturii. Trebuie amintită aici, însă, reacţia adversă a cetăţenilor, care simt aceste implantări ca pe o violare a spaţiului lor intim. Atata timp cat Comisia Europeana nu va avea argumente care să arate cu adevărat că implantarea cu CIPuri aduce avantaje majore societăţii, este foarte puţin probabil ca această tehnologie să fie adoptată în următorii zeci de ani.

KSLCatalin:– Ce riscuri ar fi? De fapt, care sunt eventualele puncte pozitive ale acestui sistem, sau negative? Cunoasteti ce date vor fi stocate, sau acestea diferă de la un stat la altul? Se va ajunge la momentul in care fara acest CIP, de exemplu, sa nu te poţi interna într-un spital?
Cristian Presura: Cele mai importante date stocate în CIPul din paşaport sunt, în principiu, poza persoanei şi amprenta fiecărui deget, la care se mai adaugă datele obişuite, ca de exemplu: data naşterii, localitatea de domiciliu etc. Amprentele însă, nu vor fi luate pentru copiii mai mici de 12 ani, căci degetele lor sunt în formare până la această vârstă, iar forma amprentei se schimbă, astfel, în timp. Diferenţe esenţiale nu ştiu să existe, de la stat la stat, cel puţin pentru statele europene. De notat că, în cele mai multe state europene occidentale, paşaportul biometric a fost deja introdus, din anul 2006 fără prea mari comoţii în societate. La inceput Comisiunea Europeana a considerat ca introducerea amprentei este optionala pentru fiecare stat in parte. Totusi, recent, ea recomanda introducerea amprentei in pasaportul biometric. Bineînţeles că se poate ajunge ca cineva fara CIP să nu se interneze în spital, atâta timp cât nu are practic, la el, paşaportul! Numai că, exact acelaşi lucru se poate spune şi despre celelalte acte, în măsura în care acestea sunt necesare ca metodă de identificare (de exemplu buletinul de identitate). Din acesta perpectivă, paşaportul biometric nu se deosebeşte cu nimic de actele obişnuite în prezent.

KSLCatalin: Mulţi dintre cei religioşi, în special, încearcă explicaţia că, acceptând CIPul, acceptăm practic însemnarea cu 666. Vedeţi vreo legătură între aceste două idei: ideea de CIP (implantat sau nu) şi numărul 666?

Cristian Presura: În afară de apariţia aleatoare a acestui număr, într-unul din milioanele de CIPuri ce vor exista, nu văd nicio legătură.

KSLCatalin: Tot cei care duc o luptă mai acidă susţin că, prin aceste CIPuri, ar putea fi controlată chiar şi voinţa omului, fără să îşi dea seama – în viitor (după modelul electrozilor care, se pare, induceau fericirea…). Există acest „pericol” al fericirii induse?

Cristian Presura: Aceste CIPuri, din paşapoarte, nu pot influenţa sub nici o formă mintea umană într-un mod direct. După cum am spus, ele sunt pasive, adică nici măcar nu dispun de o sursă de energie internă, încât să poată radia energie electromagnetică.

Este adevărat, există la ora actuală tehnologii de influenţare a minţii, ca de exemplu implanturile din creier, destinate bolnavilor de Parkinson. Este cunoscut că acestea ameliorează boala, după cum este, la fel de cunoscut şi că ele pot face unele persoane fericite sau nefericite, prin simpla întoarcere a unui buton. Momentan însă, nu vorbim decât despre introducea CIPurilor în paşaport, nu în corpul uman şi, cu atât mai puţin, în creier.

KSLCatalin: Citeam undeva despre faptul că există în cercetare CIPuri care vor putea fi conectate la reţeaua neuronală a creierului, oferind astfel posibilitatea, pentru cei ce controlează biocipul, să înregistreze imagini vizuale şi auditive neuronale, adică exact ce vede şi ce aude subiectul. Pare de necrezut? Şi totuşi, această tehnică este deţinută deja de Agenţia Naţională de Securitate. Încă din 1986, cercetătorii de la Universitatea din Michigan, în colaborare cu AT&T, declarau că sunt pe punctul de a controla complet înregistrările acustice neuronale şi transmiterea de semnale acustice în interiorul creierului, omul putând fi astfel telecomandat.

Cristian Presura: Din păcate, astfel de cercetări există, multe dintre ele având loc însă fără avizul prealabil al unor comisii etice – care abea în ultimii ani au început să apară prin universitati sau institute de cercetare. Tehnologic, se pare că, într-adevăr, multe lucruri s-ar putea face dacă am reuşi să instalăm câteva mii de CIPuri în creier, influenţând astfel zone întregi de neuroni. Putem citi, parţial, ce imagini vizuale ajung la creier, dacă implantăm caţiva electrozi în creierul unei muşte. Tehnica este folosită de cercetători pentru a înţelege ce vede, de fapt, o muscă… Putem la ora actuală introduce implanturi cohleare, care fac posibil auzul la un număr mare de persoane ce şi-au pierdut această capacitate sau nu au avut-o din naştere. Aici vom „telecomanda” neuronii aproape de urechea nefuncţională, neuroni ce trebuie să trimită mai departe semnalul către creier. Cu alte cuvinte, se pot realiza multe lucruri dacă introducem CIPuri în creier, bune sau rele. Momentan însă, discuţia nu se aplică, mai ales că nimeni nu are, în vizorul apropiat, implantarea de CIPuri, decât în pacienţii bolnavi, în stări critice.

KSLCatalin: Se pune acceptarea pe seama necunoaşterii sau a ignoranţei. Imi puteţi spune dacă am dreptate când afirm că exact cel ce are cunoasterea, eventual va accepta. (motivez aceasta şi prin faptul că – exact echivalentul religios al întrebării – adevăratul credincios, deasemnea, ştiind că frica este un păcat şi, avand credinţă în puterea lui Dumnezeu, nu va avea a se teme)?

Cristian Presura: Nu cred ca observatia e valabilă, în general. Aş putea să ştiu mai multe despre paşapoartele biometrice, ca de exemplu că nu sunt încă securizate, şi atunci să duc o campanie de renunţare la ele…

KSLCatalin: Cineva imi spunea: „Nu cred ca există cercetător, care să nu ne arate aspectele pozitive ale muncii sale!” Credeţi că are dreptate?

Cristian Presura: Aveţi dreptate, cercetatorii sunt înclinaţi, de cele mai multe ori, să prezinte aspectele pozitive ale muncii lor. Atenţie deci, când auziţi unul vorbind, fiţi cu cel putin 50% mai sceptic pentru a fi mai aproape de adevar!

KSLCatalin: În această idee, descopăr, puţin glumind, că CIPurile pot avea şi ele un efect pozitiv, prin faptul că pot adăuga ceva bun, în tendiţa unei apropieri care, după cum se vede, există (cel puţin în ceea ce ne priveşte, colaborând la mai multe articole, prezente atât pe www.stiinta.info – care se află în toolbarul nostru, vizitatorii Lăcaşuri Ortodoxe primind astfel în câteva secunde, orice actualizare din domeniul tehnicii şi ştiinţei – cât şi pe LacasuriOrtodoxe.com) între tehnică si Ortodoxie (sau religie, în general). Găsiţi pozitivă şi necesară această apropiere acum, mai mult ca altădată şi credeţi că depărtarea existentă până în prezent, destul de evidentă, se datorează ignoranţei ambelor părţi, vizavi de „domeniul advers” sau unei nepotriviri veşnice?
Cristian Presura: Sincer, cred că este vorba despre o nepotrivire veşnică. Sper să pot discuta despre această relaţie într-o carte pe care o am lucru. Părerea mea este că atâta timp cât se iau elementele esenţiale ale ştiinţei şi religiei, putem vorbi de o complementaritate. De aceea, ambele sunt prezente intre noi, după mii de ani de civilizaţie. Ambele însă, vin cu bagaje adiţionale care se intersectează apoi, cu scântei… de unde deci şi paradigma eternă a religiei în contradicţie cu ştiinţa.

KSLCatalin: În concluzie: putem „scăpa” de coduri de bare, CIPuri şi alte asemenea elemente de control şi monitorizare? O părere personală…

Cristian Presura: Nu, nu cred ca vom scăpa. Mai mult însă, vom fi dezamăgiţi atunci când copiii noştri le vor accepta foarte uşor. Cred că aceste metode de identificare fac parte din această tendinţă de eficientizare a societăţii deşi, atenţie, există şi interese politice meschine în spatele introducerii lor. Ca să fie clar, nu zic că trebuie să le acceptăm, atâta doar, că pe mine nu mă sperie foarte mult.

Dacă însă societatea românească găseşte de cuviinţă că avantajele introducerii lor (subliniate de Guvernul României – de exemplu o aderare mai rapidă la Spaţiul Schengen şi renunţarea la viză pentru America) nu depăşesc celelalte aspecte negative (securizarea datelor, posibilitatea de a fi utilizate intr-un scop ilegitim, etc.) atunci Guvernul României are datoria să asculte de cei care l-au ales…

Multumesc din suflet!

Un material realizat KSLCatalin
ing. pr. (admin. Lacasuri Ortodoxe)


Nota: la interviu s-a lucrat în data de 21 ianuarie 2009, ca urmare a colaborării dintre LacasuriOrtodoxe.com – Stiinta.info , demarată cu mai mult timp în urmă. Mentionam ca, pe grupul de discutii Lacasuri Ortodoxe, s-a facut apel la sugerarea unor intrebari din partea membrilor (astazi aprox. 8500), astfel incat toate au gasit astfel un raspuns.

Vă recomandăm, de asemenea, vizitarea site-ului Stiinta.info sperand ca aveti un motiv in plus, de acum, sa alegeti permanenta informare asupra actualizărilor acestuia, prin descărcarea toolbarului Lacasuri Ortodoxe.

Un articol despre relaţia Religie – Ştiinţă (autor KSLCatalin), găsiţi dând click aici

.