Pastorala la Naşterea Domnului – +VLADIMIR MITROPOLIT AL CHIŞINĂULUI ŞI AL ÎNTREGII MOLDOVE

Iubiţi credincioşi,
Sfînta noastră Biserică, prin frumoase cîntări, ne vesteşte Naşterea Domnului Iisus Hristos. Mare şi sfîntă este ziua în care s-a făcut nouă lumină: Dumnezeu Însuşi a luat chip omenesc – Pruncul Hristos vine în lume. „Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întîmpinaţi-L! Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă! Cîntaţi Domnului tot pămîntul şi cu veselie lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit!” – ne îndeamnă Biserica-Mamă pe toţi cei care ne adunăm la creştineasca rugăciune de obşte în sfintele locaşuri de închinare.

Tatăl Ceresc ne-a arătat dragostea Sa pentru oameni de la început, de cînd l-a făcut pe om. Dorind „ca toţi oamenii să se mîntuiască” (I Timotei II, 4), Dumnezeu a hotărît să-L dea pe Fiul Său spre a Se face om şi spre a birui moartea, prin Învierea Sa din morţi. Mîntuitorul Însuşi spune despre Sine: „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încît pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan III, 16).
Proorocul Isaia, numit şi „Evanghelistul Vechiului Testament”, a proorocit cu veacuri înainte că la “plinirea vremii” (VII, 14), din Fecioara Preacurată se va naşte „Domnul păcii” (IX, 5).

Părintele Ceresc, la vremea potrivită, vestită de proroci, ne-a trimis un Mîntuitor. Revelaţia lui Dumnezeu către omenire se împlineşte odată cu Întruparea Unicului Său Fiu, Iisus Hristos, în Betleemul Iudeii. Din mărturiile Sfinţilor Apostoli ştim că „în nimeni altul nu este mîntuire”, deoarece „nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor, întru care să ne mîntuim noi” (Faptele Apostolilor IV, 12).

Întruparea Domnului este o taină cu adevărat mare, ea face parte din cele pe care mintea noastră nu poate să le cuprindă cu totul, însă avem sfînta încredinţare că „la Dumnezeu toate sînt cu putinţă” (Matei XIX, 26).
Bunătatea lui Dumnezeu ne-a descoperit această taină a tainelor: Dumnezeu se face Om asemenea nouă, după firea omenească, ca pe noi să ne ridice la asemănarea cu El prin harul pe care prin Întrupare îl revarsă asupra noastră şi a întregii făpturi. Hristos vine spre noi, pentru a-i descoperi omului cum să se apropie de Împărăţia cerurilor pe care o şi aduce în lume prin Naşterea Sa din Fecioara Maria. Fiul lui Dumnezeu „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîntuire, S-a pogorît din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om”, după cum mărturisim în Simbolul credinţei.

Iubiţii mei fii sufleteşti,
Sărbătoarea Naşterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, ne aminteşte mereu de planul de mîntuire al lui Dumnezeu. Pentru a birui moartea prin Înviere, Hristos a trebuit, mai întîi, să Se nască, să Se înomenească, să Se întrupeze.

Prin moartea şi Învierea Mîntuitorului, prin Înălţarea Sa la cer, urmaşii lui Adam din toate timpurile au fost salvaţi din robia păcatului şi a morţii.

Prin jertfa răscumpărătoare a Mîntuitorului, am fost izbăviţi de moarte şi noi, cei de astăzi. Sfîntul Vasile cel Mare spune: „Cuvîntul lui Dumnezeu a luat trup muritor pentru a nimici în el moartea, pentru ca omul creat după chipul Său, să fie înviat spiritual din moarte”. Iată de ce Crăciunul nu este doar o simplă bucurie trecătoare, un praznic fericit, cu o masă îmbelşugată şi cadouri. Este mai mult decît atît: un dar venit înspre noi din Ceruri, de la „Cel ce este” (Ieşirea III, 14), Dumnezeul Cel viu, întru Carele toţi trăiesc şi moartea a fost biruită, este Dumnezeul viilor, iar nu al morţilor (Matei XXII, 32).

Ca să mîntuiască lumea, Fiul lui Dumnezeu a luat chip omenesc şi a vieţuit printre oameni, dar viaţa Sa a fost în chip preacurat, cu desăvîrşire lipsită de păcat. Cum i-a fost pogorîrea în trup, smerita intrare în lume, aşa i-a fost şi viaţa între oameni: curată ca a unui copil, simplă ca a unui păstor şi cumpătată ca a unui slujitor ascultător.
Dumnezeu aşteaptă de la toţi cei care mărturisim credinţa în Dumnezeirea Lui, o viaţă străină de păcat, o viaţă plină de virtuţi.

Toată viaţa noastră, de la naştere pînă la moarte, este o călătorie către Împărăţia Cerurilor, iar Postul Crăciunului a fost pregătirea pentru a primi vestea cea bună a Întrupării lui Dumnezeu, o pregătire a marii întîlniri cu Domnul nostru Iisus Hristos Care va veni să judece lumea.

Şi pentru ca să aibă haina sufletului curătă, credincioşii se pregătesc de marele Praznic al Naşterii Domnului prin post şi rugăciune, prin Tainele Spovedaniei şi Împartăşaniei.

Prea cucernici părinţi şi iubiţi credincioşi,
În aceste clipe de deosebită bucurie lăuntrică, totuşi, ar trebui să ne reculegem şi să ne amintim de momentul care a îndurerat în acest post plinătatea ortodoxă prin despărţirea de scumpul nostru Părinte Partiarh Alexei al II-lea. Fie ca Domnul să-l primească în Împărăţia Sa, iar la această sărbătoare a Naşetrii să se bucure şi el din Ceruri.

Cu aceste gînduri şi părintească dragoste, vă îmbrăţişez pe toţi cu îmbrăţişare sfîntă în Hristos Domnul, Cel născut în Peştera Betleemului, şi adresez fiecăruia dintre dumneavoastră urarea de a petrece Sfintele Sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou 2009 în deplină sănătate şi bucurie.

Vă doresc un an plin de har, de belşug duhovnicesc şi alese împliniri, pace şi bucurie sfîntă de la Hristos Domnul.

Îl rog pe Tatăl Ceresc să vă binecuvînteze pe toţi cu harul Său, să vă dăruiască bunăvoirea cîntată de îngeri şi bucuria păstorilor şi a magilor martori ai Naşterii Domnului.

La Mulţi Ani fericiţi, binecuvîntaţi şi însufleţiţi de nădejdea mîntuirii!