Biserica ortodoxă ucraineană – loială Moscovei?
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I şi cel Rus, Alexei al II-lea impreună, în timpul Sfintei Liturghii care a marcat aniversarea a 1020 de la Botezul Rusilor din Kiev, Ucraina, 27 iulie 2008.
Colapsul Uniunii Sovietice, din 1991, a fost însoţit de o proclamare a autonomiei de către un segment al Bisericii Ortodoxe Ucraineene, al cărui lider este cunoscut ca Patriarh al Kievului. O altă parte a Bisericii Ortodoxe – aşa-numitul Patriarhat al Moscovei – îl recunoaşte pe Patriarhul Rusiei. Ambele biserici revendică milioane de adepti şi reflectă, de asemenea, o demarcaţie politică între acei ucraineeni care se declară în favoarea legăturilor mai strânse cu Rusia şi cei care caută ca ţara lor sa se orienteze spre Europa – a declarat într-un reportaj realizat la Kiev, corespondentul VOA (Voice of America – Vocea Americii), Peter Fedinski.
Catedrala Sfântul Mihail din Kiev – distrusă de sovietici în 1930 – a fost reconstruită – la valoarea sa originală, din perioada de glorie pe care a inregistrat-o cu secole în urmă – acum, după câştigarea independenţei Ucrainei, în anul 1991.
Andrei a spus că după părerea sa Patriarhia de la Moscova este o organizaţie, ale căror funcţii cu siguranţă nu sunt religioase ci, mai degrabă, e percepută ca o ramură a Statului Rus. Toate acţiunile anti-ucraineene din Ucraina sunt suportate şi susţinute de Biserica Ortodoxă din Ucraina, aflată sub Patriarhia Moscovei.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Moscovei în Kiev, Arhimandritul Chiril Hovorun, a spus că liderii Bisericii sunt conştienţi de astfel de preocupări. Hovorun adaugă că biserica sa urmăreşte să unească această naţiune periculos de tare divizată în două tabere: pro-ucraineeni şi pro-ruşi.
Arhimandritul Chiril a specificat că biserica încearcă să pună în aplicare o politică – dacă politica poate fi un termen adecvat pentru o biserică – care să nu deranjeze niciuna din părţi. Acesta a precizat în acellaşi timp că sarcina sa nu este doar una pasivă, ca grija faţă de fiecare om în parte, ci urmăreşte să-i unească pe oameni – din Est şi din Vest – astfel încât credincioşii să se simtă ei înşişi ca parte a unui întreg, al marelui proiect şi marii civilizaţii, care este Ucraina.
Hovorun a mai precizat că milioane de oameni care aparţin de Patriarhia Moscovei, din Ucraina, sunt buni ucraineeni, care însa nu ar trebui să fie priviţi ca surogat al Rusiei.
Nadejda, un agent de turism ucrainean din est, participă la slujbe în bisericile care recunosc Moscova.
Nadejda a spus că biserica a fost lăsată oamenilor de generaţii prin părinţi, aşa încât nu vede niciun motiv să schimbe ceva. Ea a menţionat că aceasta reprezintă uniunea frăţească a trei popoare, ruşi, ucraineni, belaruşi şi nu vede rostul schismei. Ea a adăugat că oricum există doar un singur Dumnezeu.
Funcţionari ai Patriarhiei de la Kiev au recunoscut unele eforturi pentru crearea unei separări faţă de Patriarhia de la Moscova, pentru a se se naşte o biserică ucraineană separată.
Episcopul Istratii, al Patriarhiei de la Kiev a spus că biserica sa trebuie să fie independentă de Rusia.
Episcopul Istratii a mai adăugat că dacă o biserică este situată într-o naţiune, iar conducerea sa este situată într-o alta – mai ales dacă relaţiile dintre cele două ţări nu sunt chiar simple – atunci devine foarte dificil să fie depăşită tentaţia structurilor de stat de a se folosi de biserică în scop politic, aşa cum dealtfel se întâmplă cu Ucraina.
Mulţi ucraineni au remarcat faptul că sediul Patriarhatului Moscovit de la Kiev se află pe strada Ivan Mazepa, un lider ucrainean al secolului 18, care a construit multe biserici în complexul Patriarhal vechi. Fotografia lui Mazepa este, de asemenea, imprimată şi pe o monedă ucraineană (10hri.).
Dar în Rusia, termenul de “Trădătorul Mazepa” rămâne comun. Biserica Ortodoxă Rusă la excomunicat pe Ivan Mazepa pentru încalcarea unui jurământ de loialitate faţă de ţarul Petru cel Mare, în 1709. Oficialii ortodocşi din Ucraina au spus că Biserica Rusă nu a răspuns pozitiv cererilor de reabilitare a lui Mazepa.
