DREPT LA REPLIC?
Catre, Redactia cotidianului „Jurnalul National” – Bucuresti
Stimate Domnule Director MARIUS TUC?
in atentia Redactorilor Sefi: Victor Ciutacu, Dan Constantin, Marina Constantinoiu si Valentin Zaschievici
Fata de cele prezentate in cuprinsul articolului intitulat: „Legea lui Teodosie mai presus de instanta. Raspopiri dupa ureche, cafteli, spurcaciuni si inchinaciuni la ochiu dracu" aparut in editia de miercuri, 10 noiembrie 2010 sub semnatura corespondentului Doru Iordache, Va rugam sa aveti amabilitatea de a publica in proxima editie a ziarului dumneavoastra, pentru respectarea unei minime decente, in relatia cu toti cititorii si a unei salubritati jurnalistice, urmatorul drept la replica al institutiei noastre:
Pentru inceput, precizam faptul ca n-am fost contactati in niciun fel de catre realizatorul acestui material, pentru a-i oferi informatiile corecte de care, teoretic, ar fi avut nevoie, in vederea unei documentari obiective.
Precizam apoi ca numarul total al caterisirilor, adica al excluderii din randul clerului a unor slujitori pentru diverse abateri de la disciplina si randuielile canonico-administrative specifice, nu depaseste, in cei peste 9 ani de arhipastorire ai inaltpreasfintitului Teodosie, ca Arhiepiscop al Tomisului, numarul de 10.
Mentionarea exagerata a „peste 60 de preoti caterisiti” din articolul amintit, denota diletantismul semnatarului, lipsa sa de informare sau, si mai grav, inducerea premeditata in eroare a opiniei publice pentru denaturarea perceptiei asupra ierarhului de la Tomis si prezentarea sa cu o aura de tiran, de despot a carui singura preocupare ar fi aceea de a-si pedepsi pe nedrept preotii si colaboratorii.
Este apoi o totala lipsa de obiectivitate, de echilibru si de simt jurnalistic in actiunea de a da crezare nelimitata unor fosti preoti certati cu disciplina, care cosmetizeaza cu multa viclenie adevaratele motive pentru care, actualmente, nu mai fac parte din cler.
in opinia noastra, exista doar doua posibilitati de a explica aceasta compasiune exagerata a autorului si a apetitului sau de a servi „gogosile” fostilor preoti ca, de altfel, si lipsa dorintei sale de a se informa corect, la sursa (este mult mai sanatos pentru noi toti sa bem apa din izvor si nu dintr-o balta, nu-i asa?!?). Prima: ori sufera de o naivitate crasa si atunci trebuie sa-l intelegem, ori vigilenta si profesionalismul i-au fost „adormite” printr-o eventuala cumparare sau in urma unei comenzi ferme de a scrie articolul in aceasta forma neverosimila pentru cititorii cu judecata sanatoasa.
Judecata celor caterisiti s-a facut de catre instantele bisericesti abilitate in acest sens, adica de catre Consistoriul eparhial si de catre Consistoriul monahal, dupa caz, iar hotararile acestora au fost doar aprobate de catre ierarh. Judecatile civile la care unii dintre ei au apelat nu prezinta nicio relevanta, intrucat cultele legal recunoscute din Romania, au autonomie de organizare si functionare, in conformitate cu statutele proprii aprobate prin lege; in general, slujitorii caterisiti au incalcat regulamentele si disciplina clericala, ce, evident, nu intra sub incidenta legilor civile sau penale si, prin urmare, nu pot face obiectul judecatilor de ordin civil sau penal.
Adevaratii responsabili pentru iesirea din cler a celor cativa preoti mentionati nu sunt membrii acestor instante de judecata bisericeasca sau reprezentanti din aparatul administrativ al Arhiepiscopiei Tomisului, ci insisi autorii faptelor care aduc atingere sfintelor canoane, disciplinei administrative si economice prevazute de catre Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane si de catre celelalte Regulamente bisericesti.
Daca in anumite situatii au aparut unele solutii contradictorii, acest lucru nu se datoreaza instantelor de judecata de la nivelul Arhiepiscopiei Tomisului, ci santajului mediatic la care au recurs cei pedepsiti in incercarea lor disperata de a-si face posibila reabilitarea, dar nu prin asumarea greselilor si o parere de rau reala, adica o atitudine de pocainta, ci prin intimidare, amenintari si presiuni de tot felul, la cel mai inalt nivel, pe care, deocamdata, nu merita sa le evocam.
Pentru a nu-i sminti pe cei cu judecata si credinta dreapta nu merita sa mai amintim aici cu de-amanuntul fraudele sau lipsa de moralitate a unora dintre acesti fosti preoti care-si prezinta acum, intr-o lumina proprie, doar acele capete de acuzare care, desprinse din contextul general, par efectiv ridicole: bancile amplasate neregulamentar in biserica, nejustificarea contravalorii unor covoare, o demisie din preotie (notiune complet straina si de neacceptat in Biserica Ortodoxa), „mici” sume de bani pierdute printre acte, care, de fapt, sunt miliarde de lei vechi, dorinta de a-si alunga singuratatea dupa alte trei casatorii contractate anterior, instigarea „nevinovata” a unor credinciosi ca protest pentru schimbarea parohului etc.
Pe de alta parte, nu este obligatoriu pentru Consistoriul eparhial sau cel monahal sa gaseasca totdeauna vinovat pe cineva care a fost acuzat. Unele exemple oferite in articol sunt edificatoare, dar in acest sens. Daca probele nu exista sau daca se dovedeste ca au fost fabricate sau trucate in mod deliberat pentru un scop sau altul, inclusiv pentru santajul material sau compromiterea cuiva, nu este logic si nici normal ca tocmai victima sa fie pedepsita. Judecata consistoriilor se face pentru stabilirea adevarului si pronuntarea unor sentinte corecte si drepte, nu pentru a da satisfactie cuiva anume. Totdeauna, in urma unui proces, una dintre parti se va simti frustrata sau nedreptatita, ii ramane doar sa gaseasca un umar de plans, care sa o si creada…
in ceea ce priveste plata sau neplata unor datorii (care, paradoxal, exista peste tot in societatea romaneasca actuala, dar devin vizibile numai acolo unde se vrea) oricum s-ar proceda, in ochii unora dintre „strajerii” democratiei, nu este bine. Daca se platesc, se pune intrebarea, usor imbecila: de ce si de unde se platesc, iar, daca nu se platesc, cum este posibil sa nu se plateasca?!? Orice s-ar face si oricum s-ar proceda, eparhia de la malul marii devine, obsesiv, prilej de galceava; vedem, foarte clar, ca Arhiepiscopul Teodosie, al Tomisului, trebuie pus mereu la zid; in acest fel, doar, doar, lichelele isi vor putea face revenirea in cler, corupand si improscand cu noroi totul, inclusiv Biserica pe care, volens-nolens, unii romani, poate si Dumneavoastra, o pretuiesc.
Cine are minte, sa inteleaga!
Biroul de Presa si Comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului
SECRETAR EPARHIAL,
Pr. Dr. Alin Constantin Boc
Reprezentant al institutiei in relatia cu mass-media
articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 43/2010
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
