Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său. (Luca 7, 11-16)
Oricât de tânăr ai fi, este greu să vorbeşti despre tinereţe; oricât de bătrân ai deveni, este greu să pomeneşti bătrâneţea…
Copilul este un bătrân cu braţele întinse/ Bătrânul este un copil cu braţele încrucişate/ Copilul este un bătrân cu ochii umezi/ Bătrânul este un copil cu ochii trişti/ Copilul este un bătrân cu zile ninse/ Bătrânul este un copil cu zile sfâşiate/ Copilul este un bătrân în zori de zi/ Bătrânul este un copil în zori prea stinşi/ Copilul este un bătrân/ Bătrânul este un copil/ Păcatul nostru este/ De-a rămâne pururi altfel.
La începutul unui an universitar, urcam, însoţindu-l pe Înaltpreasfinţitul Teofan, scările Universităţii din Craiova. Mulţime de tineri procedau asemenea. Doar doi coborau. Unul dintre ei a zis, voit, să se audă: „Numai crucea i-aş lua-o!”
Am înţeles, în acel moment, că scoteau afară din cetate nu mortul, ci însăşi moartea; nu pe singur… (Continuare aici:
.) Preot Sever Negrescu
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
