publicat în: Arhivă

De primejdia rătăcirii nu vă temeţi niciodată…

Un mare Sfânt Părinte al Bisericii noastre, printre altele spunea şi aceste memorabile cuvinte:

“Dacă m-aş întâlni deodată cu un înger şi cu un preot mai întâi m-aş închina preotului şi apoi îngerului”. Aş putea spune că preoţia este cel mai de preţ dar cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om şi care oferă această onoare omului de a fi mijlocitor între Creator (Dumnezeu) şi întreaga umanitate răscumpărată prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu.


Părintele Stăniloaie ne spune: „…prin calitatea de preot se dăruieşte lui Dumnezeu răspunsul la aceeaşi chemare a Lui, Care voieşte ca, prin dăruirea Sa, să-l umple de darurile Sale”. Aşadar mărturisim că prin Taina Preoţiei cel ales dintre oameni este înzestrat cu daruri ale lui Dumnezeu devenind slujitor al lui Dumnezeu şi mijlocitor pentru popor.

…………………….

Trebuie să recunoaştem şi faptul că preoţia pe care unii clerici ai Bisericii noastre o îndeplinesc în vederea mântuirii credincioşilor, dar şi lipsa evlaviei faţă de Taina Preoţiei, desigur duc la slăbirea evlaviei creştine faţă de Biserică şi învăţătura ei, făcând să apară dezbinările şi eresurile (învăţătură străină) care nu sunt în concordanţă cu învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre, concretizată în cele şapte sinoade ecumenice şi Sfânta Tradiţie.
(Articol integral aici:

.)