publicat în: Arhivă

Hram la Mănăstirea Cerneţi

Mâine, 29 octombrie, când Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe „Sfânta Cuvioasă Anastasia Romana”, mănăstirea Cerneţi îşi sărbătoreşte hramul. Anul acesta se împlinesc şi 500 de ani de la atestarea documentară a localităţii Cerneţi din judeţul Mehedinţi.

Pentru că este o mănăstire de maici, cu prilejul târnosiri din 24 august a.c., Prea Sfinţitul Părinte Nicodim a rânduit pentru mănăstirea din Cerneţi un al doilea hram şi anume „Sfânta Cuvioasă Anastasia Romana”, pomenită în fiecare an la 29 octombrie.

Mănăstirea a fost zidită în anul 1662 de Grigore Ghica voievod, cu transformări ulterioare între anii 1784 – 1794 şi este cunoscută în istorie şi ca aşezământ episcopal, atestată ca aşezare monahală de călugări, iar ca ultim monah vieţuitor este pomenit Protosinghelul Ghenadie, plecat la Domnul în anul 1837. Biserica fortificată, având un turn clopotniţă masiv şi înalt, ziduri groase şi ferestre de tragere înguste, permiţând apărarea din interior, face parte din ansamblul fostei mănăstiri, din care se mai păstrează urme din ruinele chiliilor şi zidului de incintă. Slujbele în biserica mănăstirii au fost oficiate o bună parte de timp de preotul paroh din satul Cerneţi, iar din anul 1970 mănăstirea a fost trecută în patrimoniul muzeului „Porţile de Fier”, moment în care toate obiectele de cult au fost asimilate în depozitul muzeului, loc în care se pot vedea şi astăzi. Alături de Gura Motrului, Topolniţa, Valea cu Apă, mănăstirea Cerneţi a fost printre metoacele închinate mănăstirilor Tismana şi Bistriţa.

În temeiul prevederilor statutare, Consiliul Eparhial al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, în decembrie 2004, a dezbătut şi aprobat reactivarea Mănăstirii ,,Sfânta Treime” din satul Cerneţi, iar Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei, în iulie 2005, a aprobat reînfiinţarea acestui lăcaş monahal care funcţionează în cadrul protoieriei Drobeta Turnu-Severin Sud. În ultimii doi ani s-au zidit aici două corpuri de chilii, precum şi trapeză şi bucătărie. Actualmente, mănăstirea este de maici, având două vieţuitoare.