Ne culcam cu cine vrem, alegem sa facem copii cand vrem si cati vrem

O lume mai buna (Imparatia lui Dumnezeu) a inceput deja cu nasterea Pruncului Iisus. Dar noi n-o vrem pe asta.

Ca intotdeauna, nu gasesc rostul insipidelor ‘cele mai bune urari’ si prefer sa invit oamenii sa citeasca ‘chestii serioase’.

As vrea ca oamenii sa se elibereze de absurditatea unui Craciun fara Hristos si sa se gandeasca un pic la ce sunt bucuria si fericirea, dincolo de ‘urarile de sezon’ cu care suntem bombardati in aceste zile!

Nu ar putea exista bucurie adevarata, daca am continua sa inchidem ochii la cat de lipsite de sens sunt toate scopurile noastre fara Cineva Care sa ne mantuiasca.

Toti avem nevoie sa fim mantuiti, caci si daca am trai confortabil si placut o viata intreaga (ceea ce se intampla doar in filme), nimeni nu poate scapa de ultima provocare de neevitat – moartea.

Nasterea Pruncului Iisus se stie a fi motiv de bucurie… asadar, de ce sugerez eu lucruri neplacute de citit? Ei bine, unde este o nastere, este cu siguranta si o moarte.

Mesajul meu si lecturile propuse sunt neplacute doar in masura in care fiecare dintre noi a inlocuit bucuria spirituala cu o varianta consumista, hedonista, ‘uite-o, nu mai e’ a ei. Ne amuzam, ne relaxam, dar nu suntem fericiti.

Cata vreme traim int-o lume civilizata (?!) unde uciderea celor nenascuti este un drept indiscutabil, nu vom fi vreodata fericiti! Aceasta este cauza principala pentru unele dintre cele mai mari rele care ni se intampla.

Bucuria adusa de Dumnezeu aratandu-se noua ca un Copil Nou-Nascut a fost umbrita de cum a fost primit. A venit intr-o lume unde Regele Irod a ucis 14,000 de copii din invidie, pentru a-si conserva pozitia intr-o lume trecatoare.

Irod prefera ca Dumnezeu sa nu fi existat si sa nu fi venit in lume. Tot asa fac multi dintre noi 2,000 de ani mai tarziu. Dar Irod n-a ‘castigat’ nimic; el a murit, iar noi toti vom muri.

Irod gandea nebuneste ca o ucidere in masa ii va salvgarda domnia. Dar nu si-a putut lungi viata cu o secunda macar. Adesea noi facem la fel, nu-i asa?

Ne imaginam ca avorturile sau anticonceptionalele (multe vinovate de avorturi ascunse!) ne pot asigura confortul vietii.

Cum credea Irod ca are un drept de viata si de moarte asupra supusilor lui, noi ne imaginam ca putem eradica orice nenascute ‘inconveniente’.

Adevarul este ca noi singuri ne distrugem vietile:

(1.) – sarcini pierdute = consecinta relatiilor din afara casatoriei ale mamei sau ale sotului.

(2.) – copii care mor accidental, nu-si gasesc o cale in viata ori nu se pot casatori = consecinta avortarii a cel putin unuia dintre fratii lor.

(3.) – femei care nu pot ramane insarcinate = oricare din cele de mai sus, plus: incuviintarea avorturilor (“nu ma deranjeaza, este o lume libera, femeile ar trebui sa faca ce vor!”), sfatuirea altora sa faca avorturi sau folosirea anticonceptionalelor.

(4.) – vise urate, iritabilitate, anxietate, depresie = datorate tot avorturilor, fie stiute (chirurgicale) sau nestiute (cauzate de ‘Pilula’ de fiecare zi sau cea de urgenta).

Acestea sunt, pe scurt, invataturile nestiintifice, dar neindoielnic adevarate ale Bisericii. Ele sunt sustinute de date stiintifice – dupa cum arata lecturile recomandate in acest serial.

Daca am vrea cu adevarat, am putea vedea cu usurinta unde ne-au adus pacatele; totusi, refuzam sa ne plecam inimile in fata evidentelor.

Nu exista vreo explicatie stiintifica pentru impulsurile noastre ucigase, izvorate din iubirea noastra de confort, slava desarta si pentru a ne face voia cu orice pret! Fara Dumnezeu, stiinta nu poate explica nimic.

Este foarte improbabil ca articolul meu sa zguduie vreodata oamenii, sa-i transforme in militanti anti-avort. Nici nu-mi imaginez apaticii europeni sa marsaluiasca pe strazi pentru apararea celor nenascuti.

Suntem la fel de orbi ca Irod cand refuzam sa vedem ca nu sunt destui copii in Europa, sa ne asigure pensiile de acum in 20-30 de ani. Dar aceasta nu e o chestiune fierbinte.

Ce ne pasa noua este sa ne salvam de dioxidul de carbon, cainii vagabonzi – de eutanasie, inversionistii – de discriminare sau industrii muribunde – de disparitie…

O, Doamne, pamantul este imbibat de sangele a sute de milioane de copii avortati, iar noi suntem ingrijorati ca dioxidul de carbon incalzeste atmosfera!!!

De ce nu s-ar ridica aceasta (dubitabila) caldura din iazurile de foc care ii asteapta pe ucigasii dintre noi?!

Suntem ipocriti care vor o viata prospera, vacante minunate, pensii mari, iar Statul trebuie sa ne implineasca cererile legitime pentru o lume mai buna.

O lume mai buna (imparatia lui Dumnezeu) a inceput deja cu nasterea Pruncului Iisus. Dar noi n-o vrem pe asta.

Vrem iluzoria ‘lume mai buna’ unde noi facem tot ce vrem, cum vrem, asa cum a facut Irod.

Ne culcam cu cine vrem, alegem sa facem copii cand vrem si cati vrem. Aceasta este o libertate mult pretuita de astazi pe care inapoiatii nostri bunici nu o aveau.

Daca Dumnezeu cuteaza sa ne dea copii cand vrea el, ii ucidem! Mai tarziu, daca nu putem avea copii cand vrem noi, decretam ca Dumnezeu nu exista!

Asa suntem, aceastea sunt inimile de gheata unde Pruncul Iisus vrea sa fie lasat inauntru. A venit sa ne scoata pe toti din nefericirea egoismului, chiar si pe cei care au avortat copii.

insa nu ne poate mantui cu forta, caci mantuirea este un dar. Fie acceptam acest dar, si gasim fericirea cu El, sau ii intoarcem spatele!

Viata pe Pamant fara El ar putea fi mai mult sau mai putin suportabila. Cel putin pentru unii. Dar viata vesnica fara El sigur este insuportabila!

Daca as fi doar un nebun, necredinciosii care citesc aceste randuri n-ar avea nimic de pierdut. Dar daca am dreptate?

Ce-ar fi daca indiferenta noastra fata de milioanele de copii avortati anual in lume ar conta pentru destinul nostru etern?

Ce ar fi faca am putea schimba ceva in bine doar prin a ne schimba atitudinea, mai intai prin a ne informa, apoi prin a le spune altora ce am invatat?

Nu spun sa aruncam cu pietre in pacatosi. Toate mamele ucigase si medicii avortionisti care se caiesc cu adevarat vor fi mantuiti – fara a uita ca este O Singura Biserica.

Multe femei care si-au ucis unii dintre copii incearca disperat sa fie mame bune pentru cei carora le-au permis sa se nasca. Multe nu sunt constiente de gravitatea a ceea ce au facut.

Toate sunt victime ale pacatului. Daca cei dintre noi cu alte (presupuse mai mici) pacate avem nevoie de asa mult efort sa le biruim, ce infinit mai greu le este lor sa vina la Lumina lui Hristos!

Judecarea acestor femei nu le va ajuta, nici nu ne va aduce noua ceva bun. Sa nu uitam aceasta niciodata!

Ar trebui doar sa spunem “hei, asta e ucidere” oricand auzim oameni in jurul nostru vorbind despre ‘alegerea’ de a lasa un copil sa vina sau nu pe lume.

Sau ar trebui sa strigam tare “asta e o minciuna uriasa”, oricand auzim pe cineva care a fost prostit sa creada in ‘beneficiile’ anticonceptionalelor.

"Grave and unpleasant readings" – Sfant Craciun 2009

Bogdan Munteanu UK – parteneriat Lacasuri Ortodoxe 2010