LA MULTI ANI! – Duminica Ortodoxiei

 La multi ani tuturor celor care, pe langa Sfantul Botez stiu sa si marturiseasca faptul ca sunt ortodocsi! Doamne ajuta!

–  Ortodoxia este adevãrata cunoastere a lui Dumnezeu si cinstire a lui Dumnezeu

– Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu în Duh si Adevãr

– Ortodoxia este proslãvirea lui Dumnezeu prin adevãrata Lui cunoastere si închinare la El

– Ortodoxia este proslãvirea de cãtre Dumnezeu, prin dãruirea harului AtotSfântului Duh, a omului care slujeste Lui cu adevãrat. 

Duhul este slava crestinilor (In. 7:39). Unde nu este Duhul, acolo nu este Ortodoxie. Nu este Ortodoxie în învãtãturile si filosofãrile omenesti

 – Ortodoxia este învãtãtura Sfîntului Duh, datã de Dumnezeu oamenilor spre mîntuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mântuire.”

(Sfîntul Ignatie Briancianinov, Predici la Triod si Penticostar)

 Site-ul catholica, sub indemnul “un catolic bine informat este un catolic mai bun”, dadea candva o mana de ajutor explicand: “Prin urmare, Duminica Ortodoxiei nu înseamnă duminica Bisericii Ortodoxe, ceea ce ar fi şi un anacronism, deoarece această denumire şi-a luat-o Biserica Răsăriteană de-abia mai târziu, după schisma cea mare, pe când dreapta credinţă – ortodoxia – despre icoane s-a definit în al şaptelea conciliu sau sobor ecumenic, de la 787, deci cu mult înainte.” 

SERBAM: Biruinta Dreptei Credinte impotriva ereziilor.

– EREZII IN ACTUALITATE !

  Cei ce au fost la Sfanta Liturghie au putut afla prin pastorala citita, despre erezia iconoclasmului (si despre fondul misionar). O mare victorie a Ortodoxiei, dar si a Bisericii Ortodoxe? 

 1. Despre iconoclasm s-a amintit destul de mult si este inca, la o alta dimensiune (sau nu) in actualitate.

 2. “Cînd Biserica dã anatemei o învãtãturã, asta înseamnã cã învãtãtura cu pricina cuprinde hulã asupra Sfîntului Duh, si pentru mîntuire este de trebuintã ca ea sã fie lepãdatã si îndepãrtatã.

Cînd este dat anatemei un om asta înseamnã cã omul cu pricina si-a însusit cu hotãrîre învãtãtura hulitoare, lipsindu-se prin ea de mîntuire pe sine si pe semenii sãi, cãrora le împãrtãseste felul sãu de a gîndi.

 Filosofarea omeneascã amestecatã în învãtãtura credintei crestinesti se numeste erezie, iar urmarea acestei învãtãturi – rea credintã (Scara, Cuvîntul 1). Apostolul însirã între faptele trupesti si ereziile (Gal. 5:20). Întunecatu-s-a inima lor cea neîntelegãtoare, spune Apostolul despre înteleptii care s-au abãtut de adevãrata cunoastere de Dumnezeu: zicîndu-se pe sine a fi întelepti, au înnebunit… au mutat adevãrul lui Dumnezeu întru minciunã… pentru aceea i-a si dat pe ei Dumnezeu întru patimi de ocarã (Rom. 1:21-22, 25-26).

 „Fugiti de ereziile cele fãrã de Dumnezeu”, spune Sfîntul Ignatie Teoforul, „cãci sunt nãscocire a diavolului, a sarpelui, începãtorului rãutãtii” (Epistola I cãtre Tralieni).Cumplitã armã sunt în mîinile duhurilor, ereziile ! Ele au pierdut popoare întregi, rãpindu-le fãrã ca acelea sã bage de seamã crestinismul, înlocuind crestinismul cu o învãtãturã hulitoare, împodobind aceastã învãtãturã ucigasã cu numele de crestinism purificat, adevãrat, restaurat. Erezia este un pãcat sãvîrsit, în primul rînd, cu mintea. Acest pãcat este cu greu bãgat de seamã si anevoie priceput pentru cei care nu cunosc bine crestinismul, si ca atare prinde lesne în cursele sale simplitatea, nestiinta, mãrturisirea nepãsãtoare si superficialã a crestinismului. ”(Sfîntul Ignatie Briancianinov, Predici la Triod si Penticostar)

 “ Biserica Ortodoxã este ecumenicã, dar nu ecumenistã. Si rãmîne ecumenicã, cîtã vreme nu cade în ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinãtãtii Bisericii si se propune si celorlalti, fãrã sã se împartã sau sã se ajusteze dupã conceptiile omenesti.

… si… întreaga lume are cu adevãrat nevoie de ecumenicitatea ei.… este necesar ca ea sã se mentinã ecumenicã si sã nu cadã în ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-si pãstra identitatea ei, ci si pentru a ajuta cu adevãrat lumea. 

  Un cunoscut profesor universitar de la Universitatea din Atena, aratã în articolul sãu “Liturghia comunã ecumenistã” din ziarul “Elefhterotupia” (25.X.1995) cã aceste miscãri ridicã o serioasã problemã pastoralã. Aceastã parodie de liturghie a avut loc în insula Sinos, la biserica episcopiei romano-catolice unde au cîntat ortodocsii, au slujit latinii, si au fost împãrtãsiti toti, inclusiv protestantii prezenti, cu ostia de cãtre episcopul romano-catolic al Sinos-ului. Sã vã mai citez si un pasaj care vizeazã direct subiectul nostru: “Cu evlavie treceau prin fata icoanei Maicii Domnului, multi aprinzînd chiar lumînãri: ortodocsi, catolici, protestanti, musulmani, budisti, sintoisti, cîtiva cu religie nedeclaratã, dupã cum si atei convinsi.(…) Atmosfera din bisericã era “ca un pod ce ducea de la pãmînt la cer” desi unul se închina la Hristos, alul la Mahomed, altul la Buda s.a.m.d.(…) Aceeasi senzatie am mai avut-o acum trei ani înainte, într-un centru budist din Kioto… Tot asa si acolo, budistii, localnicii se prosternau în fata unei statui, aprindeau tãmîie, identicã cu cea folositã de cresinii apuseni, ardeau lumînãri fiecare la Dumnezeul sãu….” Vreau sã subliniez faptul cã prin astfel de actiuni, dãm senzatia necrestinilor cã suntem unul si acelasi lucru cu ei, cã nu are importantã cã ei nu sunt crestini si cã mîntuirea se aflã si în alte religii. Cum vor mai cãuta credinciosii altor religii mîntuirea în Hristos sau ce înteles va mai avea pentru ei propovãduirea ortodoxã a Evangheliei? “

 Hristianike, 6 martie 1997, Arhimandrit Gheorghios Capsanis.

  “Chiar daca toate neamurile si toate popoarele se vor închina fiarei care s-a ridicat din abis sa corupa pe cei ce locuiesc pe pamânt, ostasii lui Hristos, ai Bisericii Ortodoxe, vor cânta: “Cu noi este Dumnezeu, întelegeti, neamuri, si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu”.

 Sa urâti toata greseala, erezia si învatatura potrivnica Bisericii Ortodoxe, ca niste buni ostasi ai lui Hristos, ca sa luati cununa cea nestricacioasa în ceruri. Amin”

Cu dragoste parinteasca,al vostru Rugator catre Domnul,arhim. Filothei Zervakos (ucenicul Sf.Nectarie)

(“Viata si învataturile Cuviosului Parinte Filothei Zervakos”, Editura “Orthodoxos Kypseli”, Tesalonic, 1994)

 “- Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeesc. Nu-i în puterea noastrã. Iatã cum vãd eu: sã punem post si rugãciune cãtre Dumnezeu si cînd va veni Duhul Sfînt sã ne gãseascã ca Sfintii Apostoli(…). Asta e lucrarea Duhului Sfînt. Iar dacã va veni Duhul Sfînt cînd îl cerem cu post si rugãciune, cînd va veni la toate mintile arhiereilor catolici si ortodocsi va fi aceeasi gîndire: Hai sã ne unim cã n-au fost la început douã Biserici ci una singurã. Deci asta sã cerem de la Dumnezeu, cã El poate face unitate de vederi în toate privintele… Iar dacã este vorba sã se creadã, sã se facã unitate de credintã, atunci numai Domnul stie… Noi, nu.” 

 “Ati vãzut dumneastrã la primi voievozi crestini ai romanilor, de cînd sunt cele trei tãri romane, Moldova, Muntenia si ardealul, toti au fost ortodocsi… Stefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Bãtrîn nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; …nebunii ãstia au venit acum. Nici o sectã nu exista în tara noastrã pe atunci. Acestia vin din strãinãtate, plãtiti de masoni, sã ne strice dreapta credintã si originile noastre si originea noastrã de popor ortodox(…). Sã tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre! Sã tineti credinta pe care o avem de douã mii de ani! Nu vã luati dupã slugile satanei care vin din apus cu milioane de dolari. Ei cumpãrã pe prosti si pe nelãmuriti în credintã, sã rupã unitatea în sufletul poporului roman si vor sã facã cele mai mari erezii si nebunii în tara aceasta. Pãziti-vã de acestia! Au case de rugãciuni dar acolo e casa satanei.”

 “Ortodoxia si internationalismul religios” pãrintele Cleopa 

3.  ”…Papa a transmis un mesaj cãtre membrii întruniti ai Academiei în care afirmã cã ultimele cercetãri stiintifice dovedesc cã problema evolutiei este “mai mult decît o simplã teorie”.

Lepãdînd orice legãturã cu Biblia si cu învãtãtura cristicã, el restrînge rolul lui Dumnezeu în creatie numai la crearea sufletului. Oare ce a fãcut Dumnezeu, vreme de milioane de ani, pînã ce materia moartã a evoluat spre prima celulã vie si de aici la om? Si cînd S-a hotãrît Dumnezeu sã iasã din amortire si sã fabrice “în chip divin si pentru fiecare persoanã în parte” un suflet? Cînd a apãrut omul de Neanderthal sau Pitecantropus erectus? Cînd a apãrut primul filosof sau primul politician? Ori poate primul teolog iudeu sau catolic? Acest “somn divin” în timp ce materia se autocrea si evolua, ni se pare una dintre cele mai eretice teorii, chiar dacã neexprimate ca atare, pe care un papã a avut-o vreodatã.

…Dupa pãrerea Papei, trupul omului este consecinta evolutiei oarbe a materiei, iar sufletul a început a fi creat de Dumnezeu, cîndva, la un timp nedefinit.

   David Beyers, Directorul executiv, al Comitetului de Stiintã si Valori Umane pentru Conferinta nationalã a Episcopilor Catolici, scrie la rîndul lui:“Aici este un mare pas: Biserica a trecut de a zice cã esti liber sã accepti evolutia sau orice formã de creationism, la a zice cã acum noi vom accepta evolutia care, oricum, este de facto. Cine mai pune la îndoialã evolutionismul în Biserica romano-catolicã? Eu cred cã nimeni.”

 Iatã dar cît de subminatã este credinta catolicilor în Sfînta Scripturã, prin acceptarea infailibilitãtii papale. Discutînd cu un catolic problema mesajului antibiblic al Papei, spre surprinderea mea, mi-a spus cã el este de acord cu Papa si crede cã este foarte posibil ca Dumnezeu sã fi luat o pereche de maimute cãrora sã le fi suflat în fatã, dîndu-le sufletul viu despre care papa afirma cã ar fi singurul lucru pe care Dumnezeu l-a fãcut si îl mai face încã, pînã cînd papalitatea îsi va schimba pozitia si în aceastã problemã. 

Asadar, mergînd pe rationamentul papal, pentru cineva care trage toate implicatiile din el, ca prietenul meu catolic, primii oameni – Adam si Eva – nu ar fi decît niste maimute pe care Dumnezeu le-a ales, din milioanele de maimute existente, pentru a le da suflet uman. De altfel, presa conservatoare italianã a scris cu litere de-o schioapã: “Papa spune cã ne-am putea trage din maimutã” (Il Giornale) sau, în La Republica:“Papa a fãcut pace cu Darwin”. 

 Jim Stainbough. de la Institutul pentru Cercetarea Creatiei din Santee, California, scrie: “În termenii stiintei si ai Bibliei, eu nu stiu dacã Papa este pe deplin constient de ceea ce afirmã aici”. Apoi adaugã cã afirmatia papei face lucrul Institutului, pe care Jim îl conduce, mult mai dificil, pentru cã Papa este o persoanã respectatã si un om integru, ceea ce ar putea determina pe multi catolici sã ia spusele Papei drept adevãr evanghelic. Asa s-a întîmplat în Tenessee, unde un paragraf legal, care stabilea cã adevãrul care trebuie predat în scoli privind crearea lumii este cel din Genezã, a fost abrogat anul acesta, dupã 70 ani de functionare. 

  Iatã cum afirmatia Papei distruge învãtãtura Biblicã despre creatie. Profitînd de dogma infailibilitãtii papale, care pune un om pe aceeasi treaptã cu Dumnezeu, Papa Ioan Paul al II-lea a fãcut modificãri ale Sfintei Scripturi care, în perioada Sfintilor Pãrinti si a luptelor pentru pãstrarea credintei adevãrate, stabilitã de sinoadele ecumenice, ar fi dus la anatemizarea ereticului fãrã nici un fel de crutare. Autoritatea papalã, pentru catolici, trece înaintea autoritãtii Bibliei si a Sfintei Traditii. Aceasta este cea mai mare “rãtãcire a vremurilor noastre”. Ea poate fi rãtãcirea cea din urmã despre care ne vorbeste Scriptura.

Infailibilitatea papalã se manifestã în mai multe feluri. De data aceasta, Papa este mai stiutor al adevãrului divin decît însusi Duhul Sfînt. El stie ce a fãcut Dumnezeu, la începutul creatiei – cînd, de fapt, nu avea nimic – si cînd a început sã lucreze practic, fãcînd sufletele pe care le-a pus, fie în maimute, fie în niste oameni care au apãrut fãrã nici un amestec al Tatãlui ceresc, ci pe care “evolutia” darwinistã i-a pus la dispozitia Sa. Adevãrul adevãrat nu este continut în Biblie, ci în teoria lui Darwin si, mai ales, a darwinistilor.“Rugãciune si luminã misticã”, Pr.Gh.Calciu Dumitreasa, Ed.Dacia, 1998.

  INCHEIERE, privind Sarbatoarea,dar…a BISERICII ORTODOXE :

“Privind cu ochii credintei spre ereziile veacului nostru, care iau putere de dogmã în catolicism datoritã autoritãtii papale, care apare mai mare decît a Sfintei Scripturi, dau slavã lui Dumnezeu cã, fãrã sã am vreun merit, m-a fãcut sã mã nasc ortodox. În felul acesta, m-a scutit de suferintele renegãrii acceptate a adevãrului credintei si de rãtãcirile puterii autoritative a organizatiei unui imperiu ecleziastic în care persoana umanã trece înaintea lui Dumnezeu si-a Cãrtii Sfinte. Sã ne rugãm lui Dumnezeu si Mîntuitorului Iisus Hristos sã pãstreze în ortodoxie lucrarea necurmatã a Sfîntului Duh, care ne fereste de greselile dogmatice. În ciuda atîtor pãcate pe care unii ierarhi ortodocsi le-au sãvîrsit, doctrina Mîntuitorului a rãmas nestirbitã în Biserica noastrã drept mãritoare, neatinsã de modernisme, de aggiornamente, de ajustãri politice ale Sfintei Scripturi si de primatul unui om fatã de Dumnezeu.

Credem si mãrturisim, cu Sfînta Scripturã si cu Sfînta Traditie, cu hotãrîrile celor sapte sinoade ecumenice si cu învãtãtura Sfintilor Pãrinti, cã Dumnezeu a creat lumea din nimic, pe regnuri, la timpuri diferite, si a încununat creatia Sa cu omul, pe care l-a fãcut cu o grijã specialã, punînd în el toate elementele universului si, prin suflarea gurii Sale, sufletul omenesc, a pus în el chipul si asemãnarea lui Dumnezeu, care ne-a dat posibilitatea îndumnezeirii prin harul adus de Iisus Hristos, prin patima, moartea si învierea Lui. Amin!”“Rugãciune si luminã misticã”, Pr.Gh.Calciu Dumitreasa, Ed.Dacia, 1998.

  La multi ani, din suflet si …spre mantuire! 

Nu cinstim aceasta zi si nici pe inaintasii nostri, ferindu-ne sa recunoastem ca este o zi a Bisericii Ortodoxe atata timp cat este Una, Apostoleasca. Lupta impotriva iconoclasmului, izbanda Bisericii Ortodoxe in aceasta lupta si pana la urma sarbatoarea aceasta ca si alte sarbatori sunt scrise in calendar spre a ne fi exemplu in primul rand, apoi spre amintire, cinstire si bucurie. Acest exemplu ne tine treaza constiinta de a nu neglija actualele si viitoarele erezii. 

 KSLCatalin – grup ortodoxDoamne ajuta!