publicat în: Arhivă

Bartolomeu I: cuvant adresat celor prezenti la Simpozionul “Mississippi River”

bartolomeu i binecuvantand fluviul mississippi  22 octombrie 2009, de la bordul Steamboat Natchez Lacasuri Ortodoxe: din Memphis, Tennessee (Zenit)

"Acest fluviu cuprinde un microcosmos al Planetei noastre"

Redam mai jos cuvantul adresat de Patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I, miercuri, 21 octombrie 2009, la cel de-al optulea Simpozion International “Religie, stiinta si mediu”, intitulat "Restaurarea echilibrului: Fluviul Mississippi".


Simpozionul, organizat sub patronajul lui Bartolomeu I, s-a desfasurat pana in ziua de duminica, 25 octombrie 2009, in Memphis, Tennessee.

bartolomeu i binecuvantand fluviul mississippi  22 octombrie 2009, de la bordul Steamboat Natchez "Este o mare placere pentru noi sa va avem alaturi pe toti, la deschiderea oficiala a Simpozionului VIII, intitulat "Marele fluviu The Great Mississippi River".

Acest simpozion este atat istoric cat si unic. Fuviul Mississippi cuprinde un microcosmos al planetei noastre. in apele sale, putem recunoaste multe dintre problemele lumii ecologice. Suntem coplesiti de existenta sa. Am venit sa-i ascultam povestea, sa invatam istoria lui.

Sa simtim noi insine ca suntem prezenti aici, pe acest mare rau.

Dupa cum Mississippi leaga preeria de mare, noi insine formam o legatura intre trecut si viitor. ?tiinta a dezvoltat o teorie pentru explicarea inceputului Universului, undeva la aproximativ 14 miliarde de ani in urma, incepand cu primele forme de viata, simpla, in urma cu aproximativ 4 miliarde de ani si nasterea fiintei umane in urma cu 160.000 de ani.

Cu toate ca timpul in care am fost pe planeta este insignifiant in contextul vietii planetei in sine, am ajuns la un moment de definire in istoria noastra.

Am extins dominatia noastra asupra naturii, pana in punctul in care limitele absolute necesare supravietuirii noastre sunt aproape atinse. Am pierdut jumatate din padurile mari ale lumii, in urma cererii mari de materie lemnoasa si a convertirii in teren agricol, fara sa gandim ca acesti bureti gigant, umezi, sunt responsabili de livrarea unei mari cantitati de apa proaspata.

Irigatiile in agricultura presupun 70% din cererea mondiala de apa, si – aproape inimaginabil – unele dintre cele mai mari rauri din lume sunt atat de slabite de influenta omului incat nu mai ajung sa se verse in mare; pana si cele ramase au deversate in apele lor ingrasaminte chimice, erbicide, insecticide si deseuri colectate de-a lungul cursului lor. Desertificarea uscatului este in crestere, in acelasi timp stocurile de peste din oceane fiind epuizat printr-o exploatare exagerata; iar pestii care totusi mai raman sunt otraviti de materialele toxice existente in habitatul lor. in loc de a trai in castig, noi consumam tot capitalul de mediu si distrugem resursele sale, care nu vor mai exista nici ele de maine.

Ne confruntam cu dilema problemelor create de fiinta umana.

Luptand de secole pentru a scapa de sub tirania foamei, a bolilor, si dorindu-ne progresele tehnologice din ultima jumatate de secol, ne-am creat singuri iluzia ca am detine controlul asupra destinului nostru, ca niciodata pana acum.

Am spart codul ADN, putem crea viata in eprubete, putem modifica genetic culturi, putem trimite oameni pe Luna – dar ne-am pierdut echilibrul, pe plan extern cat si in interior.

Bogatia generata de tarile dezvoltate nu a pus capat suferintei. Realizarile tehnologice nu au fost capabile sa tina in frau mania naturii la care suntem martori, numai daca am lua in calcul ultimii patru ani.

Explozia de cunostinte nu a fost insotita de o crestere in intelepciune. Numai intelepciunea ar putea sa ne descopere cum Creatia este interdependenta, un intreg nedivizat, si nicidecum un ansamblu de elemente izolate, cu piese de legatura care pot fi eliminate, inlocuite sau modificate dupa cum credem noi de cuviinta. Chiar si cea mai mica interventie umana, chiar si cele mai mici modificari in ordinea naturala aduse de actiunea umana pot avea – si au de fapt – efecte devastatoare pe termen lung, pe planeta aceasta.

in plus, in cautarea acestui echilibru intre noi si mediu, avem nevoie sa descoperim echilibrul in noi insine, sa reevaluam valorile noastre si ceea ce este cu adevarat valoros. Sa ne amintim cine suntem noi, ca toti avem rolul nostru in acest joc si astfel responsabilitatea noastra sfanta fata de viitor. Sa ne amintim ca responsabilitatea aceasta a noastra creste odata cu privilegiile noastre, iar noi sa devenim cu atat mai responsabili cu cat suntem situati ierarhic mai sus, in functii de conducere. De succesele noastre sau de esecurile personale sau colective, depind vietile a miliarde de oameni. Deciziile noastre, personale si colective, determina viitorul planetei.

Dupa cum vedem si in cazul acestui fluviu, sa exploram provocarile cu care se confrunta comunitatile locale, sa cautam solutii din perspectiva credintei, constienti ca toti suntem in aceeasi barca fragila a vietii – ca traim momente definite din istorie, si ca trebuie sa traim impreuna in Adevar si Iubire, in Speranta si, mai presus de toate, intr-un mediu de Responsabilitate.”