Bâlbe, răspunsuri şi cuvinte fără noimă. (in josul paginii gasiti emisiunea radiofonica Radio Romania Actualitati, din data de 10 mai, pentru care multumim Radio Dobrogea)
Ai impresia că te găseşti într-o lume total ilogică, în care ţi se cere socoteală pentru faptul că eşti normal: crezi în Dumnezeu? Te dai bisericos? Ai bun simt? Ai scoala? Te dai, deci, sfânt faţă de mine sau fata de noi, cei multi?
Chiar crezi că n-as putea să si postesc ori sa vorbesc frumos, sau sa fiu sfant? Doar că, nu vreau!
Acesta este mesajul lumii de astăzi, emfaza nonvalorii si a libertinajului! Cum poţi învinge nesimţirea prin bun simţ, în faţa unei lumi care se lasă distrată exact de nesimţire?
Această luptă a fost si este dintotdeauna a mucenicilor, in creştinism. Se pare că „circul” din arene nu va disparea niciodata. Este lupta dintre omul rău şi cel bun, dintre cel înarmat cu ură şi cel înarmat cu iubire, dintre omul care râde de cel ce a ajuns sa fie de plâns şi omul care plânge pentru cel ce a a ajuns de râs. Niciodată această luptă nu va putea fi una dreaptă. Si, când te gandesti ca totul este motivat de cine stie ce tip de distracţie ieftină, pentru care unii luptă cu mustrările propriei conştiinţe, demonstrându-şi lor, cu tot dinadinsul, că: „nu sunt singurul care face asta”.
Am trecut prin acest Post Mare, al Păresimilor şi, unii chiar şi acum, încă mai încearcă să taxeze acest lucru. În numai câteva zile am fost martorii unor atacuri incredibile, în care neobrăzarea a distrat si bucurat mulţimile mai puţin postitoare. Le-a bucurat şi le-a satisfăcut poftele: deci, nici popii nu-s sfinti sau postitori! Deştepţi am fost că n-am postit si noi! Nu ne-au prostit! De-acum să ne scutească! Parca incepuse să ne mustre conştiinţa şi cât pe ce să ne dispară tot cheful de viaţă!
Revine in atentie lozinca inscrisa pe autobuzele occidentale: Distrati-va! Fiti fara grija, Dumnezeu nu exista!
Bunul simţ este pus în faţa nesimţirii şi executat. Aplauze din toate părţile!
S-au scris articole, s-au înscenat reportaje, s-au creat site-uri şi bloguri de atac, compromiţătoare, desi semnate cu neruşinare ca fiind ortodoxe, se fac încă emisiuni… se judecă în tribunale.
Cei ce întreprind astfel de acţiuni, sunt aceiaşi oameni. Cine socoteşte că mereu este un altul în spate, se înşeală. Seara la blog, dimineaţa la ziar şi toata ziua prin televiziune. Aceasta este activitatea creatoare a acestor oameni „valoroşi”, bufoni ai secolului nostru.
Involutie deprimantă, deziluzii şi dezamagiri, urmate, in mod sigur, de deznădejde şi depresii sinucigaşe, de la care chiar bunul simt mai incearca, uneori – atat cat se mai poate – sa ii salveze, cu regretul fratelui mai mare… noii Iuda, ai acestui timp ciudat in care ai ajuns sa te rusinezi atunci cand esti bun, cand vorbesti frumos, cand esti civilizat, credincios sau ai scoală.
La “distractia de dimineata” am fost serviti atat cu scurtatura catre preotie care ar trece si pe la Manastirea Cozia, (care apartine de Ramnicu Valcea – locul frustrarii) dar mai ales prin Costul Duhului Sfant,
MOSTRA:
iar la distractia de toata „ziua”, cu o emisiune recent televizata, despre o maica „alungata miseleste din manastire” (VERONICA). Va multumim!
“Maica, stati maica, maica… veniti aici, de ce nu ziceti? Deci, cum este cu maicutele? Stim noi, Sfintenie, sfintenie, dar totusi, din cand in cand?… sunt si ele oameni, nu? Mai merg si ele prin sat…” . Mesaje de acest gen incerca sa sustraga, cu aceeasi insistenţă deja binecunoscuta noua, realizatorul unei emisiuni tv, destul de vizionate, undeva prin Saptamana Mare, la Manastirea Nucet unde, usii deschise larg, cu incredere si dragoste (ca si in cazul IPS Teodosie), i s-a raspuns cu rautate, parsivenie si agitatie, lasand in urma imaginea de-a dreptul socanta si total inumana, a unor maicute de-a dreptul agresate care totusi au mai avut taria sa-i promita „reporterului”, cu gand bun: mai veniti si, veti vedea, veti ajunge cat de curand in Manastire chiar şi dumneavoastra!
Spectacol bun, rating, hohote de ras. Distractie maxima: o maica „alungata din manastire” care spune chestii „placute” (in pantaloni acum) la adresa vietii monahale, maicute care alearga dupa barbati (nu-i asa?) si Arhierei care le muta, in cardasie cu oamenii politici, dintr-o manastire in alta. Nu prea a reusit emisiunea, dar am primit asigurarea ca va continua…, nu fara o concluzie a realizatorului (asta e totul!), care sa ne ajute sa trecem postul (de atunci) cu usurinta: Manastirile nu sunt deloc ceea ce sustin ele ca sunt si nici ceea ce par a fi!
“Nu m-aş mai duce niciodată la mănăstire. Am trecut prin prea multe lucruri urâte… Mi s-au înscenat prea multe… Am acum viaţă de familie.” – incheie fosta „maica” Veronica, gata sa-si vanda acum toata Biserica.
Este doar vina noastră, atâta timp cât continuăm să ne ascundem, convenabil dar incorect, în spatele bunului simţ. Stăm cu ochii plecaţi, dar nu recunoaştem că cei ce intretin aceste programe sunt mereu aceiasi, exact aceia care umplu media cu nemulţumirile şi răzbunările, cu neascultările lor: Sinodul e zero! Arhiereii sunt vanduti!
Tot acesti oameni sunt cei care au creat panica sosirii unei noi ordini mondiale (impuse tocmai de ei, luata in seama din ce in ce mai mult de media si, careia incepem deja sa ne supunem).
Ei sunt cei ce scot reviste prin care se atrage atentia asupra „Ierarhilor SECU”, acum intr-o noua lepadare prin acceptarea cipurilor, dar care incep sa se teama de propria lor eroare: “Sa fim cu atentie ! Lupta anti-cip risca sa fie compromisa si sa cada in banalitate, datorita unor personaje ce nu au tangente cu Biserica, mai mult, se folosesc de numele manastirii Petru Voda si al parintelui Iustin. Acestia sunt membri MISA, cei mai spurcati dintre yoghini, apoi diferiti membri ai unor grupari extremiste, al caror numar la mitinguri se imputineaza tot mai mult, aratand “convingerea” lor anti-cip (scrie, mai nou, un autor de blog).
Tot ei sunt cei care isi permit sa urle pretutindeni, dirijandu-si turma proprie (noua biserica) prin indemnuri la neascultare, razmerita si schisma.
Cineva se pare ca ii strange la un loc pe toti cei ce au trecut prin seminarii si nu le-au terminat, pe toti cei ce sustin ca nu exista parohii pentru a fi hirotoniti, in timp ce prezentam regulat anunturi despre multimea celor vacante (e adevarat, nu in Capitala!) si pe toti cei ce urasc randuielile bisericesti… si se foloseste de ei.
Incercam sa ne ascundem dupa bunul simt si stam cu ochii plecati. Refuzam sa observam. Diversiuni si actiuni ale unor oameni cu putina scoala, pe care te faci ca nu le vezi, din rusine exact pentru cei care le intreprind. In aceasta lume, omului inteligent i se sugereaza frecvent că: civilizat ar fi să faca pe prostul…
În urma unor declaraţii scăpate într-un moment mai încordat, încep să ne luminezeze totusi, tendinţe de auto-desconspirare, cu referire la aceste manevre, apreciate de avocat Paula Iacob, ca fiind parte a unei acţiuni concertate împotriva Bisericii:
“Inaltpreasfintiti” ar trebui sa fie preotii care au supravietuit puscariilor comuniste si nu s-au lepadat de credinta stramoseasca, chiar cu pretul vietii si nu profitorii de azi-securistii de ieri (ce invartea acest Petrescu la Patriarhie pe vremea impuscatului-asta sa aratati credinciosilor care vin nevinovati se spovedesc si impartasesc la acesti afaceristi “Inaltpreasfintiti”)
“Nu mai incercati sa prostiti credinciosii, nu mai fiti farisei ce aratati pe afara ca niste morminte proaspat varuite iar inauntru este numai putreziciune !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”
“Nu vrem să fim acuzaţi că avem ceva cu ierarhii, dar uitaţi fraţilor că faptele vorbesc împotriva lor. Trageţi singuri concluziile şi gândiţi-vă că acest tip de slujitor huleşte cele sfinte şi face lucruri caracteristice mafiei, tâlharilor. Cazul Corneanu a fost unul deosebit de grav şi am văzut prea bine cum au muşamalizat totul.” (un blog “ortodox”)
Fiind martorul unor astfel de acţiuni, fără să vreau, îmi vine în minte imaginea unor inşi – şi îi cunoaştem foarte bine (de cele mai multe ori, unii îi recunoşteau, desi nu e general valabil – se vede mai ales acum – drept membrii ai unei binecunoscute etnii) – care, pentru sfidarea celorlalti, nu îşi descopereau altă valoare de care sa se folosească, decât aceea de a „cânta” cât se poate de tare (şi de fals) refrenul de manea de ultimă oră, pe stradă, în ziua mare, în gura mare… plesnind din palme, în vidul de valoare care evident îi caracterizează. E singura cale prin care se pot demonstra si manifesta ca „superiori”.
E dreptul lor! KSLCatalin
“Acum vreo doi ani a fost un un documentar la televiziunea nationala in care Prea Sfintitul Teodosie prezenta locul de pustnicire a unor sfinti dobrogeni. Tin minte si acum ca pasea descult peste iarba uscata si maracini din evlavie pentru acele locuri.” – isi aminteste cineva…
Aici, fragment din emisiunea, din noaptea de 10 mai, prezentata la Radio Romania Actualitati (in jurul orelor 23), pe tema IPS Teodosie. Din pacate, emisiunea dureaza destul de mult (peste 40 de minute) intrucat cei doi tineri ziaristi, realizatori ai reportajului de “renume”, desi nu stiau cum sa explice actiunea proprie, totusi au insistat pe idee:
Radio Dobrogea
Nota: (asta, doar pentru a-l scuti de un efort suplimentar, pe unul dintre tinerii aparatori ai „adevaratei biserici”, care in mesajul anterior, primit chiar si la redactia Lacasuri Ortooxe, semnase ca admin. al unui “grup ortodox”, Gigel Chiazna – “frate bun”): “site-ul lacasuriortodoxe.com este site ecumenisti si care contine multe invataturi gresite din punct de vedere ortodox, recomandam doar auditia emisiunii, nu si comentariul sau alte articole.” (va vertizam: am scris asa cum acesta a scris, iar inregistrarea audio a celor doi reda totul, exact asa cum acestia au vorbit…)
INCREDIBIL CA PARODII, de genul acestui reportaj, SUNT LUATE IN SERIOS!
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
