publicat în: Arhivă

Mănăstirea Frăsinei, la cel mai mare Praznic Împărătesc al Maicii Domnului / 2012

Manastirea Frasinei la cel mai mare Praznic Imparatesc al Maicii Domnului - 2012Ieri, 15 august 2012, în ziua în care Biserica Ortodoxă sărbătoreşte cel mai mare Praznic Împărătesc al Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Sfânta Mănăstire Frăsinei, din comuna Muereasca, judeţul Vâlcea, care are hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Sărbătoarea a început cu slujba Privegherii, Utreniei şi Miezonopticii, în seara zilei de 14 august, iar a doua zi a continuat cu Taina Sfântului Maslu, Acatistul „Adormirii Maicii Domnului” şi cu Sfânta Liturghie.

După Sfânta Evanghelie, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Gherasim a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a scos în evidenţă însemnătatea Praznicului Adormirii Maicii Domnului nostru Iisus Hristos.

La final, Părintele Arhimandrit Neonil Ştefan, stareţul mănăstirii, a rostit un cuvânt de învăţătură referitor la praznicul de astăzi, iar Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim i-a binecuvântat pe toţi credincioşii, mulţumindu-le pentru prezenţa într-un număr aşa de mare la sfânta biserică.

La această mare sărbătoare creştinească au luat parte sute de credincioşi din judeţul Vâlcea şi din ţară.

În biserica Mănăstirii Frăsinei se află părticele din Moaştele a 8 mari sfinţi: Sf. Ierarh Calinic, ctitorul mânăstirii, Sf. Mc. Calinic, Sf. Mc. Trifon, Sf. Mc. Pantelimon, Sf. Cuv. Pahomie, Sf. Cuv. Atanasie al Atonului, Sf. Cuv. Dionisie Areopagitul, Sfânta Cuv. Muceniţă Paraschevi.

Biserica Mănăstirii Frăsinei, zisă şi Biserica Mare, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cu întreg ansamblul de clădiri, în formă de cetate, este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, care a construit-o între anii 1860-1863, an în care o şi sfinţeşte. Pictura, făcută în ulei de pictorul ardelean Mişu Pop, în stilul lui Tăttarăscu, a fost spălată în anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Această biserică este monument istoric.

Biserica schitului vechi, cu hramul ”Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul”, a fost construită din lemn de călugării bulgari Ilarion şi Ştefan, în anul 1710 şi reconstruită din zid în anii 1762-1763 de Cârstea Iovipali şi Damian Iovipali, fraţii hagii din Râmnic, împreună cu Nicoliţă Iovipali, fiul lui Cârstea, având binecuvântarea episcopului de Râmnic, Filaret.

În jurul acestui schit au existat chilii care însă nu s-au păstrat. Din anul 1787, din timpul războiului ruso-turc, schitul este pustiit şi rămâne părăsit până în anul 1848, când este refăcut de călugărul cernican Acache, cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, urmaşul primilor ctitori. Acesta închide pridvorul bisericii cu cărămidă, transformându-l în pronaos, îl zugrăveşte şi reface încăperile chiliilor. Biserica veche păstrează pictura din anul 1763, executată de Teodor Zugravul, cât şi pe cea din tinda din anul 1848.

Paraclisul cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi”, clădirile de locuit dinspre miazăzi şi răsărit, au fost făcute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Râmnicului-Noului Severin, care completează şi aripa de miazăzi şi răsărit a cetăţii monastice, pe partea de zid, care rămăsese necompletată de Sfântul Calinic în anul 1888.

Viaţa monahală de aici se aseamănă cu cea de la Muntele Athos: în mânăstire nu au voie să intre femei (numai în biserica de sus, în cea de jos au voie şi femeile) şi nu se găteşte cu carne. În acest sens, Sfântul Calinic a aşezat în anul 1867 o piatră de legământ la circa 2 kilometri de mânăstire, unde este astăzi o biserică şi dependinţe pentru cazarea femeilor. Pe piatra de legământ sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru cele care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele ce vor călca hotărârea sfântului. Pentru a dovedi cele spuse iată ce spune textul gravat pe piatra de legământ:

„Acest sfânt lăcaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum : sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smerenie noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867”.

Legământul Sfântului Calinic se respectă cu stricteţe. Chiar în timpul păstoririi sale, cei care l-au călcat au fost pedepsiţi aspru. Este cunoscut episodul tinerei păstoriţe din satul Muereasca, care din greşeală a trecut hotarul şi s-a îmbolnăvit de epilepsie, fiind nevoită să ceară ajutorul Sfântului Calinic, pentru a fi iertată şi în acelaşi timp tămăduită.

Este singura mănăstire din ţară care nu a fost secularizată, păstrându-şi tot terenul agricol până în zilele noastre.

– contributor Lacasuri Ortodoxe: Arhidiacon Ioan Liviu Găman