Aşezarea Sfintei Cămăşi a lui Hristos în Moscova

La 10 iulie, Biserica Ortodoxă Rusă cinsteşte “Aducerea Cămăşii Mântuitorului la Moscova”, fapt petrecut în anul 1625.
Cunoscută în întreaga lume, aceasta este distinct prezentată în Sfânta Scriptură, diferenţiindu-se de restul veşmintelor împărţite între soldaţi, între care se afla şi Tunica Sa:

Ioan 19:23
“După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime” (prezentate şi la Matei 27.35; Marcu 15.24; Luca 23.34).

Ioan 19:24
“Deci au zis unii către alţii: Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: “Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii”. Aşadar ostaşii acestea au făcut”.

Conform tradiţiei Bisericii Ortodoxe Ruse, ostaşul Elioz a câştigat tragerea la sorţi, ducând Cămaşa în orasul său natal Mtskheta, din Georgia. Sora lui, Sidonia, care a auzit despre moartea lui Iisus Hristos şi participarea lui Elioz la vărsarea Sfântului Sânge al Mântuitorului, îngrozită, a luat în mâini Cămaşa, şi a murit pe loc. Nimeni nu a putut să o ia din mâinile acesteia, astfel că fata a fost înmormântată împreună cu Cinstita Cămaşă. Ulterior, Sfânta Nina (sărbătorită la 14 ianuarie), a căutat şi a găsit acest loc, precum şi Cămaşa Domnului. Chiar aici, regele georgian Mirian a construit o catedrală închinată celor 12 Apostoli, unde Cămaşa Sfântă a fost păstrată, până la prădarea, în secolul al XVII-lea, de către cuceritorul persan, şah-ul Abbas.

Conform tradiţiei păstrate de Biserica Ortodoxă a Georgiei, Tunica (cealaltă parte din Hainele) Domnului a fost adusă de către un rabin pe nume Elioz, din Ierusalim, la Mtsketa, în prezent fiind păstrată într-o criptă săpată la temelia Catedralei Patriarhale Svetitskhoveli, din Mtsketa, acest eveniment fiind comemorat, însă, separat, la 1 octombrie. Niciunul dintre invadatorii mahomedani nu a îndrăznit vreodată să se apropie de acest loc sfinţit prin mila lui Dumnezeu.

Mai mult, şi Cămaşa Lui Hristos – de fapt o parte din aceasta (partea de jos), întrucât de-a lungul veacurilor a fost fragmentată,  ştiindu-se în prezent despre o parte existentă în oraşul Trier, în Germania, şi alta în Argenteuil, aproape de Paris, Franta – a ajuns, la fel ca şi Tunica Domnului, în Gruzia (Georgia). Însă Cămaşa nu a fost păstrată la subsol, ci în trezoreria Catedralei Svetitskhoveli, până în secolul al XVII-lea, când regele persan, şah-il Abbas I, cucerind Gruzia, a luat-o ca pradă de război, alături de alte valori. În anul 1625, pentru a intra în graţiile Ţarului Mihail Feodorovici, şah-ul Abbas I a trimis-o, ca dar, Patriarhului Filaret (1619-1633) şi Ţarului.

Autenticitatea Cămăşii a fost stabilită de către Nectarie, Arhiepiscop de Vologda, şi Teofan, Patriarhul Ierusalimului care a venit din Bizanţ, precum şi de Ioanichie Grecul, dar mai ales prin minunile înfăptuite la atingerea Cămăşii, reiterând recunoaşterea Crucii Mantuitorului, la descoperirea sa de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare.

Ulterior, două părţi ale Cămăşii au ajuns la Petersburg: una în Catedrala Palatului de Iarnă, iar cealaltă în Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. O părticică din Cămaşă a fost păstrată la Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Moscova, şi mici părticele la Catedrala Sfânta Sofia, din Kiev, şi la Mânăstirea lui Ipatie, lângă Kostroma.

La Moscova, anual, în ziua de 10 iulie, Cămaşa Domnului este solemn purtată în pelerinaj, de la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, la Catedrala Adormirea Maicii Domnului, fiind aşezată, pentru închinare, într-un baldachin special amenajat.

În aceeaşi zi, în Rusia este cinstită, printr-o slujbă, de asemenea, Crucea Dătătoare de Viaţă a Mântuitorului, întrucât Aducerea Cămăşii Lui Hristos în anul 1925 s-a înfăptuit în ziua de Duminică, 25 martie, când se sărbătorea Ziua Crucii.

*********
/ Slava lui Dumnezeu – cercetare, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/