Istoria schitului este strâns legata de viata arhimandritului Eftimie (Vendt). Parintele Eftimie (Euthyme) s-a nascut în 1894 în Chernigov. El a fost cel mai în vârsta dintre cei patru baieti ai familiei. I s-a pus numele de Grigori. Tatal lui a fost padurar. A fost trimis de catre parintii lui la Studii Superioare în Cernigov, de unde a venit cu o medalie de aur. Grigori a fost distins cu premiul special pentru matematica.
Odata cu începutul Razboiului Mondial, fratii Vendt au fost mobilizati si toti au pierit pe câmpul de onoare. Ca urmare a studiilor si competentelor sale tehnice, Grigori a devenit telegrafist pe front. Astfel, nu a fost obligat nici sa traga si nici sa ucida pe cineva. I-a fost recunoscator lui Dumnezeu pentru aceasta, întrucât a spus mereu ca i-ar fi fost greu sa stea în spatele Altarului daca ar fi trebuit sa ucida pe cineva, chiar si neintentionat în conditiile razboiului.
La sfârsitul razboiului, parintele Eftimie s-a întors în Cehoslovacia. Acolo, el a lucrat pentru început într-o mina, apoi a avut posibilitatea sa intre la Institutul Politehnic din Praga si sa sa-si încheie studiile cu succes. Dar, la aceasta perioada, a început sa se gândeasca serios la regulile monahale. În 1930 s-a stabilit la Paris si a intrat la Institutul Teologic Saint Serge. În 1932, Grigori Vendt a fost tuns în monahism sub numele de Eftimie (Euthyme). El i-a fost dat de catre Mitropolitul Evloghie (Euloge), în onoarea Sfântului Eftimie de Suzdal, cunoscut al Sfântului Serghei de Radonèje. A fost rapid numit ierodiacon si, mai apoi, ieromonah.
Parintele Eftimie a fost numit la Ozoir-la-Ferriere, în apropierea Parisului. El avea o mica bisericuta de lemn, cu un pod. Locuia în acest pod, acolo nevoindu-se în ale vietii monahale. În aceasta perioada, pe strada Lourmel din Paris, lua nastere Fundatia Ortodoxa Sfânta Maica Marie (Skobtsova). În jurul acesteia si a parintelui Ciprian (Kern) s-au adunat mai multe maicute. Majoritatea aspirante ale unei vieti mai contemplative, de rugaciune, în afara zgomotului de oras. În cele din urma, în 1938 au gasit o casa cu teren în mijlocul câmpurilor, la doi kilometri de un mic sat numit Moisenay aflat la 70 km de Paris. Mitropolitul Evloghie le-a dat binecuvântare si aprobare pentru a porni alcatuirea unui schit sub staretia parintelui Eftimie. Bisericuta (capela) a fost construita în pivnita casei si a primit hramul Sfintei Icoane Facatoare de Minuni a Maicii Domnului din Kazan. Existau atunci, patru maici credincioase: Dorotea si Eudoxia, care erau surori, Blandine si o calugarita din Grecia, Glafira. Mica comunitate de aici, din cauza razboiului, traia în conditii de saracie extrema. Dupa razboi, în 1946, le-a fost oferita o casa mare cu gradina, la Bussy-en-Othe. Eudoxia, Blandine si Glafira s-au stabilit acolo, iar parintele Eftimie si maica Dorotea au ramas în Moisenay.
Oamenii mai în vârsta au început sa vina aici, multi datorita conditiilor grele de afara, fiind si bolnavi, cu sume de bani modeste. Aici, cât de cât ei sperau sa primeasca un tratament. În vara, deja se ocupasera toate camerele, iar parintele Eftimie s-a mutat în partea de sus a unui hambar aflat în gradina. El a construit apoi, mici case de lemn pentru oaspeti. A început sa slujeasca în fiecare zi, dimineata si seara. De multe ori, începând în jurul orei 6 dimineata, era singur. Abia dupa ora sapte daca mai aparea cineva care sa-l ajute la strana. Diaconul Vladimir Ouvarov a venit abia dupa câtiva ani. Parintele Eftimie a avut el însusi o ureche muzicala foarte dezvoltata si o voce puternica.
La începutul anilor 1950, parintele Eftimie a decis sa construiasca o biserica din piatra, într-un colt al gradinii, aproape de drum. În acel moment acesta nu avea de niciunele. A cerut permisiunea proprietarilor domeniilor din jurul mânastirii, sa ia pietrele ramase pe lânga case. Punea pietrele în roaba si apoi le transporta la locul ales. Putin câte putin el a ridicat zidurile, facând singur cimentul. Cu toate acestea, din cauza constitutiei fragile, cadea frecvent, rapus de caznele muncii si a progresat destul de încet. Constructia cladirii a durat douazeci de ani. Uneori Nicandrovitch Baïkov Ivan, care a fost numit preot în Biarritz, îl mai ajuta la constructie. Pe parcursul acestor ani, parintele Eftimie îsi exersase virtutea tacerii. Unii preoti veneau la el sa se marturiseasca si-l observau: Parintele Ciprian, Episcopul Cassian (Bezobrazov), Parintele Igor Vernik…
Acesta a fost înalt, subtirel, cu o barba lunga si ochi albastri. Ca si caracter, acesta a fost extrem de delicat si de blând, încercând întotdeauna sa ajute si sa nu ofenseze pe nimeni. Nu a judecat niciodata pe cineva si se plângea pentru toata lumea. La sfârsitul anului 1960, i-a cerut calugarului Grigore (Kroug), pictor de icoane, a carui reputatie era bine cunoscuta, sa-i picteze biserica.
Parintele Eftimie mai era chemat si la Manastirea Maicii Domnului din Bussy-en-Othe pentru marturisirea monahiilor si numirea altor monahii nou venite. Printre acestea a mai numit pe maicile Ia, Hillar, Jeanne, Justine si pe sora Julianne. Dintre preotii care si-au petrecut sfârsitul vietii în Bisericuta Fecioarei Maria din Kazan: Parintele Mihail Firsovskidin Grenoble, parintele Terechkovitch Rosay Avraam, parintele Alexandru Trofimov care a locuit aici mult timp dupa întoarcerea sa din China.
Parintele Eftimie citea întotdeauna foarte mult, mai ales literatura filosofica si spirituala. Serghei Bulgakov i-a fost maestru spiritual. Pâna spre sfârsitul vietii sale, dadea raspunsuri, cu bunavointa, la întrebarile aparute pe calea calatoriei spirituale a omului spre Dumnezeu, în cadrul Bisericii. Era întelegator cu toata lumea, aratându-se amabil fata de toti. Sfârsitul sau a fost îndelungat si dureros. A avut emfizem si astfel, respiratia îi era scurta. A murit la data de 18 aprilie 1973, în zorii zilei de miercuri, în cea de-a sasea saptamâna de post.Conform notarilor facute de Monahia Nina (Ovtracht).
© copyright 2004-2008 JFG networks tous droits réservés , conf. unui proiect Lacasuri Ortodoxe@KSLCatalin 2008 (studiu, cercetare si realizare material KSLCatalin)