publicat în: Arhivă

28 iulie, pomenirea Sfantului Pavel de Xiropotamu

Fiul de Imparat nu si-a aflat linistea la palat. Nu este o poveste, ci este vorba de Procopie, fiul Imparatului bizantin Mihail Cyropalates (sec. X), unul dintre marii Invatati ai vremii sale. Cinstit, admirat, onorat – dar nefericit In mijlocul lumii, el a hotarat sa se calugareasca la Muntele Athos, unde sa nu fie cunoscut pentru rangul sau.

© Lacasuri Ortodoxe®


„Sa va dezbracati de vietuirea voastra de mai Inainte, de omul cel vechi, care se strica prin poftele amagitoare, si sa va Innoiti In duhul mintii voastre, si sa va Imbracati In omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit Intru dreptate si In sfintenia adevarului." (Efeseni 4, 22-24)

Aceasta chemare, Procopie a simtit-o cu mare tarie, ajungand la Xiropotamu, In Athos, unde a fost calugarit cu numele de Pavel.

La Inceput, nimeni nu a stiut de el si a putut sa-si ridice o chilie simpla pe ruinele fostei manastiri a Imparatesei Pulheria, ridicata In sec. V, In cinstea Sfintilor 40 Mucenici. Dar In scurta vreme calugarul cel retras a devenit faimos In Sfantul Munte, prin nimic altceva, decat prin seriozitate si liniste.

O ruda a sa, Romanos, ajuns Imparat bizantin, l-a chemat la Constantinopol. A organizat In cinstea lui o mare petrecere, cu toti oamenii de seama ai curtii. Aici Pavel a aparut In haine calugaresti, cu o cruce In mana, si nimic nu l-a putut convinge ca a pierdut ceva, renuntand la lux si slava. Atingandu-l pe Imparat cu mana, l-a vindecat de o boala grava, nedorind nicio recompensa, In afara de cele necesare pentru restaurarea manastirii Xiropotamu.

Imparatul s-a invoit, bucuros, si i-a daruit pentru Altarul manastirii o particica din lemnul Sfintei Cruci a Mantuitorului. Dupa restaurare, viata monahala a Inflorit la Xiropotamu, iar Pavel s-a retras Intr-un loc pustiu din Athos, fara sa urmareasca staretia, asemenea Sfantului Athanasie al Athosului, cu care a fost contemporan. Intrucat era cautat de ucenici peste tot, fiind recunoscut drept un bun povatuitor, Inzestrat cu darul discernamantului, nu a putut ramane singur, ci a hotarat sa ridice o noua manastire, In cinstea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. A primit iarasi ajutor material si o particica din Lemnul Sfintei Cruci de la Imparatul Romanos, iar manastirea este cunoscuta azi drept „a Sfantului Pavel", avand si hramul Intampinarii Domnului. De data aceasta, a acceptat sa fie egumen, avand sfat bun pentru fiecare dintre calugarii – ucenici.

Despre trecerea lui la cele vesnice, Dumnezeu l-a Invrednicit de o pregatire aparte. In primul rand, a fost Instiintat de data mortii. Cuviosul Pavel, cu toata cucernicia, s-a rugat necontenit cu rugaciunea Sfantului Ioanichie: „Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu – Sfantul Duh, Treime Sfanta, slava Tie", Impartasindu-se cu Sfintele Taine. A lasat instructiuni monahale pentru cele doua manastiri: Xiropotamu si Sfantul Gheorghe, si dispozitii cu privire la Inmormantare. Asa, cu pace, a trecut la Domnul.

Datorita faptului ca nu exista cercetari istorice exacte cu privire la viata Sfantului si la data fondarii manastirii sale, In unele surse apar informatii diferite: astfel, un sinaxar rus ne informeaza ca motivul parasirii curtii imperiale de catre Procopie ar fi fost faptul ca a fost mutilat prin orbire de catre Imparatul iconoclast Leon Armeanul. De asemenea, acelasi sinaxar indica anul mortii Sfantului ca fiind 820, desi In majoritatea studiilor despre manastirea Sfantului Pavel din Athos se indica faptul ca a vietuit In sec. X-XI.

Iarasi, o alta nepotrivire mai apare, In ceea ce priveste locul unde a murit: unele surse indica Muntele Athos, altele o corabie In drum spre Constantinopol, localitate unde s-au aflat sfintele sale moaste, pana In perioada cruciadelor, cand au fost transferate In Venetia.

Cel mai probabil este insa ca Sfantul Pavel nu a fost mutilat si nici nu a murit In drum spre Constantinopol, ci In manastirea sa, unde a fost egumen. Iar diferentele dintre versiunile diferitelor sinaxare si studii se pot datora faptului ca, intr-adevar, mai multi fii de Imparati bizantini au fost urmariti si mutilati, pentru a nu fi potentiali urmasi la tron – factor generator de posibile confuzii.