Si ne vorbesc chiar Sfintii… (Mucenicii sfinti, Epictet si Astion)
Pentru documentarul dedicat Sfintilor Epictet si Astion, dati click AICI.
Rugaciunea Sfintilor Epictet si Astion Inainte de taierea capului lor cel sfintit
Iar cand au ajuns la locul unde urmau sa fie decapitati, stand cu fata spre rasarit, cu mainile Intinse si cu ochii Indreptati spre cer, astfel au rugat pe Domnul, zicand:
"- Binecuvantat esti, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, laudat si preaslavit In toate veacurile, pentru ca prin Tine s-a facut cu noi vointa Ta, nu cea omeneasca. Tu esti Cel Care Inveti pe cei ce cred In Tine sa faca vointa Ta si sa vesteasca In toate timpurile minunile Tale, pentru ca Duhul Tau Sfant conduce pe fiecare la bine dupa gandul si dupa vointa Ta. Tu esti Cel Care ai condus Intotdeauna pe Avraam dupa vointa Ta, l-ai sfintit pe Isaac si ai luptat cu Iacov, punandu-i nume nou, Israel, (…)
©Informeaza pentru Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin
Care ne-ai adus In aceasta patrie pe noi smeritii si pacatosii slujitori ai Tai, ca sa vestim si sa propovaduim Invatatura Evangheliei Tale acelora care locuiesc In ea, Care esti Carmaciul si Invatatorul nostru si bun luminator Intru toate, Care totdeauna, pana In acest ceas, ne-ai carmuit dupa vointa Ta.
Te rugam, Doamne, sa trimiti pe sfintii Tai Ingeri sa ne libereze si sa ne apere de puterea vrajmasilor si sa ne conduca biruitori si triumfatori prin harul Tau, pana la tronul maririi Tale; iar pe barbatii acestei regiuni si cetati pastreaza-i In frica Ta, ocroteste-i In milostivirea Ta, pazeste-i In bunatatea Ta, carmuieste-i dupa voia Ta. Binecuvinteaza-le copiii, mici si mari, si, pentru cinstea pe care ne-au dat-o pentru sfant numele Tau, rasplateste-i cu fericirea vesnica. Da-ne Increderea ca, ori de cate ori ne rugam maririi Tale dumnezeiesti, sa ne Indeplinesti cererile rugaciunilor noastre Intru cele bune. Si acum Te rugam, Doamne, ia-ne In mainile Tale cele vesnice si du-ne In Ierusalimul cel ceresc, care este mama tuturor sfintilor, a carui lumina si al carui logodnic esti Tu Insuti: Intemeietor si facator, pentru ca, Impreuna cu Ingerii si Arhanghelii, cu Sfintii Parinti, Patriarhi, Profeti, Apostoli, Martiri si Marturisitori, neIncetat sa laudam si sa preaslavim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, In vecii vecilor.”
Iar multimea care era de fata a raspuns: „Amin.”
| Preafrumosul gest de ascultare al Sfantului Astion fata de Invatatorul sau, Epictet Preotul |
Inainte de moartea muceniceasca, dupa cum ne relateaza Patimirea Sfintilor, acestia au dorit ca sa stabileasca ordinea plecarii In patria cereasca. Pentru ca sfintitul Astion dorea ca sa dea Intaietate parintelui sau duhovnic si Indrumatorului sau Intru toate, preaInteleptul Epictet l-a oprit, spunandu-i ca doreste ca, asa cum Avraam a oferit pe Isaac spre ardere de tot, tot astfel sa fie si In cazul lor, adica Astion sa fie primul martirizat.
„Cu toate ca nu pot sa n-am Incredere In bunatatea lui Dumnezeu ca te poate pastra Intru toate si fara prezenta mea, cum te-a pastrat si pana azi neprihanit, totusi trebuie sa stii ca pastorul cel bun Intotdeauna sufletul Isi da pentru oile sale.”, a adaugat Sfantul Epictet. Asadar, Intr-un ultim gest de ascultare, Sfantul Astion a primit sa fie primul decapitat, sub ochii parintelui sau duhovnicesc, dar si sub privirile miilor de Ingeri veniti sa-i Insoteasca sufletul la cer. Dupa care, si Sfantul preot a fost decapitat.
„Dupa ce s-au petrecut toate acestea, toti cei care erau de fata, privind, deopotriva, crestini si pagani, cu lacrimi In ochi au adus slava lui Dumnezeu pentru bunul Invatator Epictet si pentru desavarsita supunere a Invatacelului sau.”
| Sfarsitul celui necugetat |
Latronianus, In timpul noptii (imediat dupa martirizarea Sfintilor Epictet si Astion), a fost cuprins de un duh necurat din cele mai rele, care l-a facut ca dimineata devreme sa vina la pretoriu. Asezandu-se acolo pe scaun, a Inceput sa spuna foarte multe cuvinte pline de furie si nebunie. A luat apoi sabia si a Inceput sa loveasca si sa raneasca mai Intai pe cei din slujba lui. Apoi s-a repezit, ca un caine turbat, asupra altora, sfasiindu-le hainele, alergand Incoace si-ncolo.
Multimea, vazandu-l si dandu-si seama ca si-a pierdut mintile, l-a dezarmat si a Inceput sa-l loveasca puternic cu pumnii si cu biciul. Apoi, legandu-l de maini si de picioare, cativa l-au dus Intr-o Incapere foarte mica, unde a fost doua zile chinuit de demon, pana ce, zvarcolindu-se, si-a dat duhul.
Sa ne fereasca Dumnezeu de Indracirea venita prin negarea cu vehementa a adevarului si a minunilor Sfintilor!
| Convertirea parintilor Sfantului Astion |
Veniti la Halmyris a treia zi dupa Inmormantarea Sfintilor martiri, parintii lui Astion au fost Intampinati de Vigilantius, care fusese Instiintat de venirea lor chiar de catre Sfant, In vedenie. Ei nu stiau ce se petrecuse cu fiul lor, arzand de dorinta de a-l vedea…
…Mama lui Astion l-a Intrebat pe Vigilantius:
– Cum se numeste tinutul acela In care s-a dus dulcele si unicul meu fiu Astion?
– Tinutul barbatilor puternici si viteji, a raspuns Vigilantius.
– Mai sunt si alti oameni acolo?
– Sunt multi si nobili, iar mosia lor se numeste Paradis si locuintele lor sunt construite din lumina. Viata lor este Dumnezeu, iar existenta nemuritoare. Hainele le sunt stropite cu sange, dar pe cap au cununi lucrate din cel mai curat aur, cu tot felul de pietre scumpe. In acelasi tinut este si Imparatul cel preaputernic si temut, care se numeste Dumnezeul Dumnezeilor si Domnul Domnilor. Crainicii Lui se numesc Ingerii dreptatii. Imbracamintea lor este aceeasi la toti si atingerea lor este asemenea focului care arde. Iar senatul acestui Imparat este foarte ales: unii dintre ei se numesc Profeti, iar altii Apostoli. Cetatea acestui Imparat se numeste Hristipolis. Zidul ei este construit din aur foarte curat, are douasprezece porti si de fiecare sunt atarnate margaritare. De asemenea, la fiecare poarta se gaseste neIncetat cate unul dintre senatori.
Sfantul locas din ea este minunat, fiindca are sfanta sfintelor si altarul In Intregime din aur. In fata lui sta un barbat minunat, care are o harpa cu zece coarde si Indeamna neIncetat pe cei ce sunt acolo sa laude pe Imparatul Lui, zicand: „Laudati pe Domnul din cer, laudati-L toti Ingerii Lui, laudati-L toate puterile Lui!” Numele acestui barbat este David, fiul lui Iesei. Strazile acestei cetati sunt pavate cu aur foarte curat. Raul ei este viata vesnica, pomii dau roade In fiecare luna, frunzele lor aduc tamaduire sufletelor, lumina este de nespus, portile nu se Inchid niciodata, pentru ca acolo nu este niciodata noapte si nici Intuneric, ci Intotdeauna domneste bucurie si veselie fara sfarsit.
Dupa Inca si mai multe cuvinte maiastre, precum acestea, Vigilantius i-a condus pe cei doi parinti In chilia Sfintilor Martiri, unde le-a aratat Crucea Domnului si Sfanta Evanghelie, spunandu-le:
– Acestea sunt cele ce mi le-a lasat fiul vostru Astion. Daca veti Indeplini taina acestei puteri dumnezeiesti si veti face cele scrise In aceasta carte, In mod sigur Il veti vedea si veti fi cu el pe veci In acea Imparatie.
Atunci, deschizand tatal lui Astion Evanghelia, a citit despre marirea promisa de Domnul nostru Iisus Hristos celor ce-si vor lasa casa, fratii, surorile, tatal, mama, sotia, copiii, tarinile, pentru El. Atunci parintii Sfantului au fost dornici sa afle cine este Domnul Iisus Hristos si ce taine se ascund acolo.
In bucuria Duhului, Vigilantius le-a binevestit atunci istoria mantuirii neamului omenesc, de la facerea lumii pana la Intrupare, de la Intrupare, pana la Cruce, Inviere si trimiterea Apostolilor spre propovaduire, Imbinand cuvintele sale alese cu lecturi adanci din Evanghelie, pe care apoi le explica… Mai apoi, Vigilantius le-a talmacit ce se Intamplase cu fiul lor, cum a marturisit pe Iisus Hristos Inaintea conducatorilor acestei lumi, fara frica de moarte, fara Inchinare la zei, si cum Imparatul Imparatilor l-a luat la Sine Intru acea Imparatie din aur curat. Dupa ce au discutat astfel timp de o saptamana, cei doi parinti si-au marturisit credinta In Mantuitorul Hristos, iar Vigilantius i-a condus la un preot, pe nume Bonosus, care i-a facut catehumeni.
Dupa aceasta, parintii au mers Impreuna cu Vigilantius la mormantul martirilor, unde au facut priveghere, In timpul careia Sfintii Epictet si Astion s-au aratat celor trei, In lumina si mireasma preaplacuta. Atunci, o, minune!, Astion a putut sa-si Imbratiseze mama si sa se bucure de faptul ca este si dansa ucenica a lui Hristos, si, de asemenea, pe tatal sau, Intru bucuria comuniunii Bisericii! Tot atunci, Sfintii i-au multumit lui Vigilantius pentru grija sa Inteleapta, sfatuind pe parintii lui Astion sa Imparta averea lor saracilor si sa mearga fara Indoiala pe calea poruncilor lui Hristos, spre a se Intalni In slavita Sa Imparatie!
Iar cand s-au Implinit 40 de zile de la venirea lor la Halmyris, Marcellina si Alexandru, parintii Sfantului Astion, au fost condusi de preotul Bonosus la episcopul Evanghelicus, care era venit In cetate, iar acesta, cu bucurie, i-a botezat. Dupa putine zile, fericitii parinti au luat cu sine pe preotul Bonosus si pe vrednicul Vigilantius si s-au Intors In patria lor, unde au Impartit toata avutia lor saracilor, laudand pe Dumnezeu, Care a binevoit sa-i scoata din Intuneric la lumina cunoasterii Sale.
Pentru Acatistul Sfintilor Epictet si Astion, dati click AICI
| In loc de incheiere |
„Actele martirice, Patimirile, se citeau de catre clerici la mormintele martirilor, In fata credinciosilor, In ziua cand se celebra pomenirea acelor sfinti. Pe mormintele martirilor sau In apropierea acestora s-au ridicat locasuri crestine de Inchinare, numite marthyria. Se savarsea Sfanta Liturghie In chip deosebit In ziua comemorarii mortii lor, numita ziua nasterii (dies natalis), caci au trecut din moarte la viata. Primele Martirologii au fost alcatuite, pe scurt, din textele initiale citite cu prilejul pomenirii.
Si la noi, la romani, ca In Intreaga crestinatate, se Intretinea amintirea martirilor, mai ales prin aceasta pomenire actuala, In ziua trecerii lor la cele vesnice. Clericii citeau Patimirile, tineau panegirice, comemorand si elogiind credinta si barbatia martirilor, se citeau si Actele martirice, ori prelucrarile lor de mai tarziu, ca cele ale Sfintilor Epictet si Astion la Halmyris…” (Pr. Prof. Ene Braniste, „Sfinti Marturisitori si Martiri cinstiti de stramosii nostri pe pamantul romanesc dintre Dunare si Mare”)
