publicat în: Arhivă

In aceasta duminica: Sfintii Mucenici Epictet si Astion (6)

Pentru partea a V-a a documentarului, dati click AICI.

DOCUMENTE Lacasuri Ortodoxe (6): Textul hagiografic al Patimirii Sfintilor Mucenici Epictet si Astion – Extrase relevante… pentru suflet
Minunea vindecarii copilei paralizate de catre Sfantul Epictet

Asadar, Intr-una din zile, pe cand se gasea (Sfantul) singur In chilia sa si-si rostea ca de obicei rugaciunile catre Hristos, a fost adusa la el o copila, fiica unui mare dregator, cu toate partile trupului ca si moarte, In afara de limba. Tatal ei, dupa ce a asezat-o In fata usii Sfantului, intrand, a Ingenuncheat pe data la picioare, strigand si rugandu-se astfel:

©Informeaza pentru Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin


– Ai mila de mine, omule al lui Dumnezeu PreaInalt, fiindca Dumnezeul tau milostiv si miluitor este numit de catre slujitorii Sai. (…) Nu ma Indoiesc ca Acela Care a oprit o scurgere de sange, veche de doisprezece ani, va putea, daca va voi sa vindece prin tine si pe fiica mea, pentru ca si noi ne-am daruit credintei Lui si suntem fiii Sfintei Biserici, botezati In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh.

Auzind acestea, preotul Domnului a poruncit ca fata sa fie adusa Inauntru. Dupa ce tatal i-a asezat-o la picioare, omul lui Dumnezeu a Inaltat catre Domnul Dumnezeu rugaciuni, zicand:

– Dumnezeule vesnic, poruncitor al Heruvimilor, Care Te-ai coborat din cer, ca sa-l readuci In locul de odinioara pe cel alungat din Rai, Care Intrupandu-Te ai luat asupra Ta pacatele noastre ca sa meritam a Te purta In vasele noastre de lut, Te rog, Doamne, Te rog, cu bunatatea cauta spre credinta slujitorului Tau si, precum ai readus de la portile mortii spre viata pe fiica mai-marelui sinagogii, asa binevoieste sa aduci In starea de mai Inainte prin harul Tau pe unica odrasla a acestuia. (…)

Si, sfarsind rugaciunea, a uns cu untdelemn sfintit tot trupul fetei, care, vindecata si Insanatosita astfel, Impreuna cu parintii ei, binecuvanta pe Domnul.

Cuvintele de Indrumare ale Sfantului Epictet catre tanarul Astion

– …Bine ai zis, fiule, ca (parintii tai) te privesc ca pe un margaritar; caci de fapt nu te au, ci numai te privesc, Intrucat pentru Hristos sufletul tau binecuvantat este mai pretios decat orice margaritar si decat orice metal si pe el, precum vad, Insusi Mantuitorul nostru l-a ales In slujba si serviciul Sau. Vino, asadar, fiule, si lasa-le pe cele socotite de pret In aceasta lume, ca sa vezi cu toti Sfintii, In viitor, cele ce nu se vad aici.

Caci toate acestea, care se vad acum, sunt trecatoare si pieritoare, dar cele pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru slujitorii Sai raman In vesnicie, cum El Insusi ramane vesnic. Acest aur, care se vede, fiule, nu este aur adevarat, ci desertaciune si Inchipuire, prin care se pierd In aceasta lume sufletele celor drepti. (…)

„Te rog sa iei de la Mine aurul cel probat In foc, ca sa ajungi bogat si sa te Imbraci In vesminte albe, ca sa nu se vada rusinea goliciunii tale” (Apoc. III, 18). Asadar, aurul acesta probat In foc este Domnul nostru Hristos. Si, fiule, cine va voi sa-L aiba In salasul inimii sale, acela Indata va binemerita bogatiile cele ceresti si se va Imbraca In haine albe, adica In Credinta, Nadejde si Dragoste, prin care vei putea birui nu numai aceasta lume vazuta, ci si pe diavolul… (…)

De aceea, afla, fiule, ca se cuvine ca totdeauna sa-L recunosti si sa-L preacinstesti pe acest Tata adevarat (Dumnezeu), Care ne-a dat atatea bunatati. Trebuie sa i se acorde si tatalui vazut cinste, pentru ca adesea a Indeplinit fata de noi un serviciu de slujitor, Ingrijindu-ne de mici, hranindu-ne, Ingrijindu-se permanent de tot ceea ce ne era necesar In copilarie… (…)

Dar si mama noastra este alta, fiule. Nu este aceasta care se vede, ci cealalata, care este nemuritoare: cea Intru vrednicie logodita cu Mantuitorul nostru si Impodobita prin Ingeri, vestita prin Prooroci, slavita prin Apostoli, Inaltata prin Mucenici si Marturisitori, cantata In Hristos si prin Hristos In cununie cereasca, aceea este aceasta pe care oamenii o numesc sfanta maica Biserica. Glasul ei este ca de turturea, pe buzele ei picura arome, adica Invatatura Apostolilor. Ochii ei sunt doua lumini ale cerului… (…) Vino, asadar, preaiubitul meu fiu, si te hraneste de la sanul acestei mame, care este cu adevarat mama ta.

Primeste-i sfaturile, respinge cele ce sunt din lumea aceasta, ca sa te poti bucura de cele pe care a fagaduit Dumnezeu ca le va da fiilor sai In viata viitoare. Dar asculta-L si pe Tatal nostru Cel adevarat, Care zice: „Iesi din pamantul tau si din neamul tau si vino In acel pamant pe care ti-l voi arata: adica In pamantul celor vii, si In tinutul Sfintilor, In pamantul unde curge lapte si miere”, adica In Invataturile Profetilor si ale Apostolilor.

Si, cand vei fi Indeplinit toate cele ce ti s-au poruncit, atunci ti se vor Incredinta avutiile Raiului, Iti va darui marirea Imparatiei cerurilor, Iti va arata nemasurata bucurie a Apostolilor, cantecele Martirilor, precum si multimea Ingerilor si a Arhanghelilor. Si, dupa acestea toate, te va primi In har ca fiu si frate al Sau.”

Din plangerea parintilor lui Astion, dupa plecarea acestuia

Tatal sau Inalta glasul, zicand:

– Preaiubite fiu, unica mea odrasla, preaiubitul meu Astion, ce fiara te-a Inghitit dintr-o data, de nu putem gasi nici macar o particica ramasa din tine? O, toiagul batranetelor mele, lumina ochilor mei, nu stiu unde sa te mai caut, In ce tinut sa trimit slujitorii mei dupa tine. (…)

Mama, sfasiindu-si vesmintele si batandu-se cu pumnii In piept, plangea, astfel spunand:

– Cine te-a luat de la mine, cine te-a amagit? Ce pasare salbatica te-a rapit din cuibul familiei, preaiubitul meu fiu Astion, nu stiu; dar, pe cat banui, poate ca acel Dumnezeu al crestinilor a trimis pe vreunul din ai Sai de ti-a pervertit inima si te-a Instrainat de noi. Iar acum, vai mie, nenorocita, am ramas singura sub povara unei tristeti nesfarsite; m-a cuprins o durere nemarginita si m-a gasit chinul fara leac al atator ani. A cazut coroana de pe capul meu. S-a uscat roada pantecelui meu si stau ca o cetate parasita. Mama am fost prin tine pana azi, fiul meu, si regina, iar acum, pierzandu-te, nu mai am nici slava reginei, nici bucuria mamei. (…)

Aceste cuvinte si altele ca acestea spunand, si tatal si mama lui, In niciun chip nu-si puteau birui marea durere.

(din „Acta Sanctorum”, In traducerea din latina a prof. David Popescu)

(Un studiu asupra uneia dintre primele scrieri ale literaturii romane stravechi, despre "Patimirea Sfintilor Epictet si Astion" a Dr. Nestor Vornicescu)

Pentru Rugaciunea Sfintilor Epictet si Astion Inainte de taierea capului lor cel sfintit, dati click AICI

Mult-patimitorilor pentru Hristos, Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, primiti acum aceasta rugaciune de la noi, cei ce plecam genunchii Inaintea sfintei voastre icoane si, precum ati luminat ochii orbilor si ati daruit vindecare slabanogilor, tot asa tamaduiti-ne si pe noi de toata neputinta trupeasca si sufleteasca. Paziti-ne de tot raul cel aducator de moarte trupeasca si sufleteasca si, din tot necazul, grabnic ne izbaviti, pe noi cei ce cinstim pomenirea voastra si marturisim minunile pe care, cu puterea Sfintei Treimi, le savarsiti, celor ce cu credinta, canta Lui Dumnezeu: Aliluia!