In aceasta duminica: Sfintii Mucenici Epictet si Astion (2)

Pentru partea I a documentarului, dati click AICI.

DOCUMENTE Lacasuri Ortodoxe (2): DESPRE SFINTII MARTIRI EPICTET SI ASTION, DIN HALMYRIS (conf. "Actului Martiric")

In vremea romanilor, teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra (Dobrogea de azi), era organizat ca o provincie, numita Scythia Minor (Scitia Mica). In apropiere de bratul Sfantul Gheorghe al Dunarii si de actualul sat Dunavatu de Jos (jud. Tulcea) se afla ruinele unei fortarete romano-bizantine care se numea altadata Halmyris. Aici au patimit, Intre anii 298-303, sau poate si mai devreme, In timpul domniei Imparatului Diocletian, preotul Epictet si tanarul Astion. Viata, minunile si mai ales mucenicia le sunt descrise pe larg In “Actul martiric sau Patimirea acestor doi marturisitori ai lui Hristos”.

©Informeaza pentru Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin

Pe vremea Imparatului Diocletian traia, undeva "In partile Rasaritului", cel mai sigur In Asia Mica, un preot cu numele Epictet, "care ducea o viata evlavioasa si traia neprihanit", crescut de mic copil In Invataturile Domnului. Prin puterea rugaciunii sale, Dumnezeu Il Invrednicise de darul facerii de minuni, caci: "Adeseori deschidea ochii orbilor, curatand pe leprosii care veneau la el, pe slabanogi Ii Insanatosea si alunga duhurile necurate din trupurile chinuite de ele". Intre altele, sunt descrise vindecarea fiicei unui dregator, care era paralitica, a unui om stapanit de duhuri necurate si a unei femei oarbe, care si-a recapatat vederea.

Actul martiric istoriseste apoi intalnirea dintre Epictet si tanarul Astion. Acesta era singurul fiu al lui Alexandru, "om foarte bogat si mai marele cetatii", si al Marcelinei, "de neam vestit si fiica a senatorului Iulian". In discutia pe care au avut-o, blandul parinte Epictet l-a Indemnat cu staruinta sa vina la Dumnezeu, adevaratul Tata al tuturor pamantenilorsi la Biserica Intemeiata de Fiul Sau, care este adevarata noastra Mama. A doua zi, In revarsatul zorilor, tanarul Astion a venit din nou la preotul Epictet, rugandu-l ca, din clipa aceea, sa-l socoteasca un "catehumen", adica un om care se pregateste pentru primirea Botezului, urmand ca, dupa putine zile, sa-l si aduca, prin aceasta Sfanta Taina, la credinta cea adevarata .

L-a mai rugat, de asemenea, ca dupa primirea botezului, sa plece degraba amandoi Intr-un tinut Indepartat, unde Ii va Indrepta Duhul Sfant, pentru ca tatal lui sa nu-i pateze, prin lacrimile sale, constiinta lui de nou ucenic al lui Hristos. Epictet a Indeplinit dorinta tanarului sau prieten si astfel, dupa ce a fost botezat, au plecat pe ascuns, cu o corabie, ajungand "In tinuturile scitilor", deci In provincia romana Scitia Mica, In cetatea Halmyris, nadajduind ca acolo nu-i va cunoaste nimeni. Se intelege ca parintii lui Astion, coplesiti de durere, au Inceput sa-l caute peste tot, dar nu au izbutit sa afle nimic despre soarta lui.

Dupa ce s-au stabilit In Halmyris, "puterea cereasca a Inceput sa savarseasca, prin sfantul Epictet, mai multe semne si minuni In tinutul scitilor". De pilda, a vindecat pe fiul unei femei care era surdo-mut, minune care a impresionat atat de mult pe halmyrieni, Incat au venit la Hristos cam o mie dintre ei. Dar Insusi tanarul Astion a primit din partea lui Dumnezeu darul facerii de minuni. Intre altele, a vindecat – prin rugaciune – un om chinuit de un duh necurat, precum si pe un om cazut de la o mare Inaltime.

Actul martiric povesteste, In continuare, cele ce s-au petrecut la aproximativ 17 ani dupa asezarea lor In Halmyris. Venind In cetate comandantul militar al provinciei Scythia Minor, Latronianus, unul dintre locuitorii pagani ai cetatii l-a Instiintat pe comandant despre lucrarea sfanta pe care o desfasurau cei doi ucenici ai lui Hristos, aratandu-i ca "sunt niste raufacatori primejdiosi si vrajitori, care prin Invataturile lor otravite Indeparteaza pe multi de la jertfele datorate zeilor". Comandantul a poruncit slujitorilor sai ca, dupa apusul soarelui, "sa se duca la locuinta sfintilor, sa-i lege, sa-i puna In fiare si sa-i duca, sub paza, la Inchisoare". Fiind aruncati In temnita, au petrecut toata noaptea cantand psalmi si rostind rugaciuni. Au hotarat amandoi ca, la interogatoriul ce li se va lua, sa nu raspunda decat prin cuvintele: "Suntem crestini, acesta ne este numele; nu suntem altceva decat slujitori ai adevaratului Dumnezeu"

Pentru partea a III-a a documentarului, dati click AICI.

Mult-patimitorilor pentru Hristos, Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, primiti acum aceasta rugaciune de la noi, cei ce plecam genunchii Inaintea sfintei voastre icoane si, precum ati luminat ochii orbilor si ati daruit vindecare slabanogilor, tot asa tamaduiti-ne si pe noi de toata neputinta trupeasca si sufleteasca. Paziti-ne de tot raul cel aducator de moarte trupeasca si sufleteasca si, din tot necazul, grabnic ne izbaviti, pe noi cei ce cinstim pomenirea voastra si marturisim minunile pe care, cu puterea Sfintei Treimi, le savarsiti, celor ce cu credinta, canta Lui Dumnezeu: Aliluia!