publicat în: Arhivă

Sfintii Mucenici David si Tarichan din Georgia, sarbatoriti la 18 mai

Sfintii Mucenici David si Tarichan din Georgia, sarbatoriti la 18 mai

„Paraseste-ti credinta In Hristos cel Rastignit, primeste-o pe a mea, si eu voi adopta pe copiii tai”, i-a zis nobilei crestine Tagina fratele ei, Teodosie paganul, din Georgia.

Tagina avea doi copii, un baiat si o fata, David si Tarichan, iar barbatul Ii murise de tanar. Familia de sange regal a fost jefuita fara drept de apel, de averile pamantesti, confiscate la moartea lui Vardan, sotul Taginei.


Teodosie, cel vinovat de acest lucru, se gandea mai departe, ca nu cumva crescand, cei doi copii sa revendice mostenirea furata. Singura solutie care i-a aparut In minte a fost sa-i convinga pe toti trei, mama si copii, sa treaca la paganism si atunci el sa-i considere pe David si pe Tarichan – numai cu acest pret – ca pe copiii sai.

„Este de ajuns ca ai luat silnic mostenirea pamanteasca a fiilor mei, nu vei reusi acelasi lucru cu cea cereasca, de la Tatal lor din ceruri!”, a ripostat mama celor doi adolescenti si sora lui Teodosie. Pentru a nu da curs unor ganduri criminale deja, Teodosie a facut o ultima Incercare: sa-i convinga pe cei doi sa se lepede de credinta, fara stirea mamei. „Acum sunteti ca si fiii mei, si tot ce este al meu va apartine. Supuneti-va mie ca niste fii ascultatori fata de tatal lor. Lasati credinta tatalui vostru si va voi arata o cale mai buna!”, le-a zis el, Insotit de daruri potrivite varstei nepotilor.

NeInfricati, David si Tarichan L-au marturisit pe Hristos si au respins viclenia unchiului lor, nebanuind Insa ca el nu se va opri aici. Doar Tagina a simtit pericolul si a fugit cu copiii In sud, la o stana din regiunea Tao. Spionii lui Teodosie i-au gasit si aici si au avizat pe conducatorul lor, care a venit personal, Insotit de soldati, sa-i ucida pe potentialii revendicatori ai mostenirii.

David l-a vazut primul pe unchiul sau si nu si-a putut imagina alt motiv al venirii sale, decat ca Ii fusese dor de ei si ca voia sa-i readuca acasa. Deci el a alergat sa-si salute si sa-si Imbratiseze unchiul, care, drept raspuns, l-a Injunghiat cu mana lui. Tanarul mucenic si-a scapat din mana toiagul de pastor, care s-a Infipt singur In pamant si a odraslit pe loc un copac.

Urmarind practic uciderea propriului frate, Tarichan a vrut sa scape de soldati si a fugit spre satul Divri, din apropiere, sa ceara ajutor. Dar ei au prins-o din urma si au executat-o fara mila, apoi s-au Intors la Teodosie, sa-i confirme Implinirea „datoriei”. Au gasit doar un conducator orb, care Isi pierduse vederea In urma crimei, ca un alt raspuns, de data aceasta din partea Proniei Divine. Ingroziti, mercenarii au asistat nemiscati la neputinta celui ce, cu cateva minute Inainte, era atat de impunator. ?i au mai vazut ceva: primele lacrimi s-au rostogolit din ochii orbului, prima forma de pocainta pentru fapta savarsita.

La Inceput, Tagina a racnit la fratele ei, plangand ca o mama neconsolata. Insa Teodosie a oprit-o, zicand: „Asupra voastra a stralucit Lumina cea neapusa si neapropiata, Lumina Adevarului, Lumina Vesnica. Roaga-te catre Sfintii Mucenici (aratand spre trupurile celor doi adolescenti) ca Domnul sa aiba mila cu mine si sa ma faca pe mine, nevrednicul, demn de pecetea lui Hristos, Cel Atotmilostiv, Care a venit In lume. Intr-adevar, El este singurul Dumnezeu adevarat!” Auzind aceste cuvinte neasteptate, Tagina a Inteles ca Dumnezeu a primit pe copiii ei ca pe o jertfa sfanta. Ea s-a umplut de bucurie si a putut rosti catre fratele ei: „Dumnezeu sa va ierte pentru uciderea fiilor mei!”
Apoi ea a luat o mana de pamant din cel patat cu sangele fiului ei, David, si a uns ochii fratelui. Imediat, vederea i-a revenit.

Martirizarea lui David si a Tarichanei a avut loc In anul 693, In Georgia. Ca o marturie a sfinteniei celor doi copii, la caderea noptii, In fiecare seara, trupurile lor straluceau. Copacul crescut din toiagul lui David avea puteri taumaturgice, dar el a fost taiat In mici bucati de crestinii dornici de a avea o particica a lemnului, ca odinioara din lemnul Sfintei Cruci.

Teodosie s-a cait In fata Intaistatatorului Bisericii Georgiene si a fost botezat In credinta crestina. El a ridicat o biserica In cinstea nepotului sau, David. Primarul din Divri a luat moastele Sfintei Tarichan si a ridicat o biserica In numele ei, pe ele. Binecuvantata mama a martirilor a dus restul vietii In satul Tadzarani, de unde a trecut la Domnul, cu inima Impacata.

Intr-un basm romanesc despre doi copii – frate si sora – care au fugit de rudele persecutoare, se citeaza urmatoarea rugaciune din folclor:

Maicuta Inalta,
Sfanta Preacurata,
Vino, ne priveste
Si ne carmuieste
Pe plaiul hotilor,
Pe puntea zmeilor.

Da-ne, Doamne, hrana,
Trimite-ne mana,
Caci nu mai putem,
Ah, nu mai putem,
Nu putem nicicum
De foame si drum,
De foame si sete,
De carari nedrepte.

Este strigatul celor flamanzi si Insetati de dreptate, care Intalnesc piedici venite chiar prin cei dragi, apropiati, si pe care Ii aude Insusi Dumnezeu, luminandu-le calea spre Rai, fara Intarziere. Ca inimile lor sa ramana curate, iubitoare si iertatoare, pana la sfarsit.

©Lacasuri Ortodoxe

publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 18/2010