Sfantul si Dreptul Iov, 6 mai
Sfantul si Dreptul Iov, 6 mai
Un teolog, Un rege dreptcredincios si Un avva, despre iubire si smerenie
Rabdarea lui Iov este cunoscuta cel putin prin povestirea vechi-testamentara, a Cartii lui Iov. Iov cel bogat, cu familie numeroasa, devine dintr-o data gol. Golit de toate cele ale lumii, bolnav, parasit, criticat si judecat. Fara sa Innebuneasca si fara sa cada In capcana frecventa a razvratirii, Iov rosteste celebrele cuvinte: „Gol am iesit din pantecele maicii mele si gol ma voi Intoarce In pamant. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat!” (Iov 1, 21)
Despre viata si patimirea Sfantului si Dreptului Iov vom da cuvantul In continuare teologului Jean-Claude Larchet, Psalmistului David si Cuviosului Batran Porfirie din Evvia (1906-1991), care, fiecare In felul sau, ne vor atrage spre patrunderea smereniei lui Iov: cel care stia ca este drept, fara sa fie mandru si cartitor Inaintea lui Dumnezeu la necaz. Dincolo de aceasta smerenie, devine transparenta prezenta lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
– Teologul Jean-Claude Larchet: Una din Invataturile esentiale ale Cartii lui Iov este aceea ca relele care se abat asupra lui – si Indeobste asupra oricarui om – nu sunt pedepse pentru pacat. Prietenii lui Iov, dimpotriva, cauta sa-l Incredinteze ca pe sfanta dreptate, pentru pacatele sale, Il pedepseste Dumnezeu. Crezand ca pentru pacatele sale Indura Iov atatea rele, ei Il Indeamna sa se caiasca si sa-si ispaseasca vina, socotind ca asa va putea scapa de ele: „Daca Intinzi mainile catre El si departezi de la mana ta faradelegea ei si nu rabzi sa locuiasca nedreptatea In corturile tale, atunci (…) vei uita necazul tau de azi.” (Iov 11, 13-16)
In felul acesta ei se arata cugetand stramb despre Dumnezeu, despre bunatatea si dreptatea Sa. Ei socotesc In chip gresit ca suferinta si relele care se abat peste om sunt pedepse ale pacatelor lui trecute sau prezente, osanda a vinovatiei sale, oricum legate negresit de pacat.
– Psalmistul David: Fericit barbatul care n-a umblat In sfatul necredinciosilor
si cu pacatosii In cale nu a stat
si pe scaunul ucigasilor n-a sezut;
ci In legea Domnului Ii este voia,
In legea Lui va cugeta ziua si noaptea. (Psalmul 1, 1-2)
– Cuviosul Batran Porfirie din Evvia: Eu, sarmanul, ce sa va spun… sunt foarte neputincios. N-am izbutit sa-L iubesc atat de mult pe Hristos, sa-L doreasca fierbinte sufletul meu. Simt ca sunt mult In urma. Asa simt. Nu am ajuns acolo unde vreau, nu traiesc aceasta iubire. Dar nu deznadajduiesc. Ma Incredintez iubirii lui Dumnezeu. Ii zic lui Hristos: „?tiu, nu sunt vrednic. Trimite-ma unde voieste iubirea Ta. Asta vreau, asta doresc. ?i-am slujit toata viata mea.”
– Teologul Jean-Claude Larchet: Diavolul se ia, asadar, de Iov, din rautate si pizma, voind mai cu seama sa-l duca la cadere. Aceasta vadeste o data mai mult ca omul nu sufera pentru ca e pacatos, si arata drept falsa parerea ca suferinta ar fi cuvenita pedeapsa pentru pacatele savarsite sau rodul lor firesc. Dimpotriva, se poate spune ca Iov sufera pentru ca era drept, si nu pacatos; curatia sa isca pizma diavolului si-i atata rautatea.
Suferinta si toate relele pe care le Indura Iov sunt In chip vadit ispite ale diavolului, care vrea astfel sa-l Impinga silnic la pacat, nadajduind ca Iov Il va Invinui pe Dumnezeu, tagaduindu-I bunatatea, ridicandu-se Impotriva Lui si lepadandu-se, pana la urma, de El.
– Psalmistul David: ?i va fi ca pomul rasadit langa izvoarele apelor, cel ce roada si-o va da la vreme, a carui frunza nu, nu va cadea si ale carui fapte, toate, vor spori. (Psalmul 1, 3)
– Cuviosul Batran Porfirie din Evvia: Desi ma simt atat de neputincios si n-am izbandit ceea ce-mi doresc, totusi nu deznadajduiesc. Ceea ce ma mangaie este ca nu contenesc a ma stradui. Insa nu fac ceea ce voiesc. Sa faceti rugaciune pentru mine. Problema este ca nu-L pot iubi deplin pe Hristos fara harul Lui. Hristos nu-?i lasa vadita iubirea, daca sufletul meu nu are ceva care sa-L atraga. ?i s-ar putea ca tocmai acest „ceva” sa-mi lipseasca, de aceea ma rog lui Dumnezeu si zic: „Sunt foarte slab, Hristoase al meu. Numai Tu vei izbandi, prin harul Tau, sa ma Invrednicesti asa, ca pe Apostolul Pavel care se bucura si se mandrea, sa pot zice si eu Impreuna cu el: Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste In mine. (Galateni 2, 20)”
– Teologul Jean-Claude Larchet: Ispitelor lui satana, Iov li se Impotriveste prin trei mari virtuti: rabdare neclintita, credinta nestirbita si nadejde neabatuta In Dumnezeu. Pentru aceasta, el nu doar ca nu-L huleste si nu-L Invinuieste pe Dumnezeu pentru suferintele sale, dar nici macar nu-I pune nicio clipa la Indoiala dreptatea, cu toate ca nu-si afla nicio vina. Taria lui Iov In fata ispitelor si biruirea lor nu se datoreaza puterilor sale, ci ajutorului dumnezeiesc, ca raspuns la rugaciunea lui.
– Psalmistul David: Nu asa-s necredinciosii, nu asa, nu!
ci-s ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului…
de aceea nu se vor scula necredinciosii In judecata,
nici pacatosii In sfatul celor drepti. (Psalmul 1, 4-5)
– Cuviosul Batran Porfirie din Evvia: Cu acestea ma Indeletnicesc. Ma straduiesc sa aflu chipuri de a-L iubi pe Hristos. Aceasta iubire nu se satura vreodata. Cu cat Il iubesti pe Hristos, cu atat ti se pare ca nu-L iubesti si tanjesti In Intregime, tot mai mult, sa-L iubesti. Insa, fara sa-ti dai seama, urci tot mai sus, tot mai sus!
– Teologul Jean-Claude Larchet: Iov e chip al dreptului ce Indura suferinta fara nicio vina, mai Inainte de aratarea chipului desavarsit al patimirii Celui cu totul lipsit de rautate si In Care nu se afla nici urma de nedreptate, Cel neranit de pacatul stramosului si Insusi curat de orice pacat.
Iov prevesteste noul talc al suferintei, pe care-l va lumina deplin Hristos; ca s-o priceapa, omul nu mai priveste de-acum spre trecut, vazand In suferinta osanda a pacatului, ci spre cele ce-i stau Inainte, facand din ea unealta a mantuirii sale.
– Psalmistul David: Ca Domnul cunoaste calea dreptilor,
Iar calea necredinciosilor va pieri. (Psalmul 1, 6)
– Cuviosul Batran Porfirie din Evvia: (citandu-l pe Fericitul Augustin) Te iubesc, Doamne Dumnezeul meu, si doresc sa Te iubesc pururi si tot mai mult…
M-ai Inalbit
Inca si cu lumina fetei Tale,
Pe care ai pus-o ca pecete
La poarta inimii mele…
(Dialog peste timp, pentru care am folosit drept surse de inspiratie: Biblia sau Sfanta Scriptura, EIBMBOR, 2001; „Ne vorbeste parintele Porfirie”, Galati si „Dumnezeu nu vrea suferinta omului” – Jean-Claude Larchet, Ed. Sofia, 2008)
Redactor: Teo-CHristian
publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 16/2010
