Sfantul Ignatie Briancianinov, episcop de Stavropol, 30 aprilie
Sfantul Ignatie Briancianinov, episcop de Stavropol, 30 aprilie
Cum se vesteste Sfanta Smerenie
„Eu nu aveam, Dumnezeul meu, pe nimeni In fata caruia sa-mi deschid inima”, scria Sfantul Ignatie despre sine, iar la varsta de 15 ani, „o liniste de nespus domnea In sufletul si inima mea, pe care nu le puteam patrunde cu mintea: cred ca e starea de normalitate a fiecarui om”.
De mic dedicat rugaciunii si contemplatiei, calugar ajuns ieromonah, staret de Lopov (Vologda), apoi arhimandrit al lavrei Sfantului Serghie (langa St. Petersburg), sfintit episcop de Stavropol In anul 1857, Sfantul Ignatie a practicat rugaciunea inimii si este cunoscut pentru multe scrieri inspirate, contribuind la educarea duhovniceasca a multora, Indeosebi tineri.
De multe ori a fost grav bolnav, prilej pentru a se retrage si a scrie. Era cautat de popor, pentru tot sfatul si ajutorul, si Ii primea pe toti.
A trecut la ceruri In 30 aprilie 1867, fiind canonizat de Patriarhia Rusa In 1988, iar cartile sale s-au tradus In multe limbi, printre care si In limba romana.
Despre smerenie, cu Sfantul Ignatie Briancianinov
Adevarata smerita-cugetare este Intelegerea duhovniceasca. Ea este un dar al lui Dumnezeu, ea este lucrarea harului Dumnezeiesc In mintea si In inima omului.
Adevarata smerita-cugetare sta In ascultarea si urmarea lui Hristos. (Filipeni 2, 5-8)
Domnul Iisus descopera Dumnezeiasca taina a smereniei adevaratului Sau ucenic, care sade pururea la picioarele Sale si ia aminte la cuvintele cele de viata facatoare. ?i descoperita fiind, ea ramane ascunsa: ea este de netalcuit pentru cuvantul si limba omeneasca.
Smerenia este viata cereasca pe pamant. Harica si minunata vedere a maretiei Dumnezeiesti si a nenumaratelor faceri de bine ale lui Dumnezeu catre om, cunoasterea prin har a Rascumparatorului, urmarea Lui cu lepadare de sine, vederea adancului pierzaniei In care a cazut neamul omenesc – iata semnele nevazute ale smereniei, iata primele trasaturi ale acestei camari duhovnicesti zidite de catre Dumnezeul – Om.
Smerenia nu se vede pe sine smerita. Dimpotriva, ea vede In sine multa trufie. Ea se Ingrijeste ca sa afle toate ramurile acesteia; aflandu-le, descopera ca Inca au mai ramas foarte multe de aflat.
In capiste e Inaltat un idol: „parerea” smereniei. „Parerea smereniei” e cel mai cumplit fel de trufie. Anevoie se goneste trufia si cand omul si-o recunoaste, dar cum s-o izgonesti atunci cand i se pare ca este smerenie?!
Inceputul smereniei este saracia cu duhul; mijlocul ei este sporirea In ea mai presus de toata mintea si atingerea pacii lui Hristos, iar sfarsitul si desavarsirea ei este dragostea lui Hristos.
Judecatorii cei orbi socot adesea smerit pe cel fatarnic si josnic, care cauta sa fie pe placul oamenilor; acesta este un hau al slavei desarte. Dimpotriva, acestor judecatori nestiutori le pare trufas cel care nu cauta laude si rasplatiri de la oameni, si de aceea nu se taraste Inaintea oamenilor, ci este sluga adevarata a lui Dumnezeu; acesta a simtit slava lui Dumnezeu, care se descopera numai celor smeriti, a simtit putoarea slavei omenesti si si-a Intors de la ea si ochii si mirosul sufletului sau.
Sufletul Inalt, sufletul cu nadejde cereasca, care dispretuieste bunatatile cele stricacioase ale lumii acesteia, nu este In stare de marunta dorinta de a placea oamenilor si de slugarnicie. Gresesti numind trufas acest suflet, pentru faptul ca nu Indestuleaza cerintele patimilor tale.
Smerenia nadajduieste In Dumnezeu – nu In sine si nu In oameni; de aceea purtarea ei e simpla, fara ocolisuri, statornica, mareata. Fiii cei orbi ai lumii acesteia numesc acest lucru trufie.
Smerenia este Invatatura evanghelica, virtutea evanghelica, puterea tainica a lui Hristos. Dumnezeu S-a aratat oamenilor Imbracat In smerenie si acela dintre oameni care se va Imbraca Intru smerenie, se va face asemenea lui Dumnezeu (zice Sfantul Isaac Sirul, citat de Sfantul Ignatie).
„Daca voieste cineva sa vina dupa Mine”, vesteste Sfanta Smerenie, „sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie”. (Matei 16, 24)
(selectii din „Despre Inselare”, Sfantul Ignatie Briancianinov, traducere 1999)
Redactor: Teo-Christian
