Recomandă Publicat pe 26.04.2010

Sfantul Vasile de la Poiana Marului, 25 aprilie

Scumpul meu prietene, rabda!

„Vine, deci, momeala vrajmasului prin orice fel de patima sau ganduri rele, iar lucratorul rugaciunii Il cheama pe Hristos Impotriva ei, iar diavolul si momeala lui pier. Cade cineva din neputinta, cu gandul, cu cuvantul, cu mania sau cu poftele trupesti; iar el se roaga lui Hristos, marturisindu-I-se si caindu-se.

Este cuprins de trandavie si Intristare, care-i stramtoreaza mintea si inima, si atunci aducandu-si aminte de moarte si de gheena si de Dumnezeu ca Unul ce e aici langa el si racorindu-se putin cu acestea, Il cheama pe Hristos.

Apoi, afland pace, iarasi se roaga lui Hristos sa fie milostiv cu el pentru pacatele sale cele de voie si cele fara de voie; si, simplu, la ceas de lupta si de pace sufleteasca, alearga la Hristos, si Hristos este pentru el totul In toate (I Corinteni 15, 28) Intamplarile, bune si rele. (…)

Afara de faptul ca cineva lucreaza patimile de voie, aceleasi patimi si pacate sunt unuia spre viata, iar altuia spre moarte. Primul ajunge de la ele la smerenie si la cunoasterea neputintei sale, si la pocainta; celalalt Insa, de la Indrazneala sa ajunge la Impietrire si pieire vesnica.” – scria Sfantul Vasile, staretul de la Poiana Marului (…1767), In Predoslovia (introducerea) la cartea fericitului Parinte Nil Sorski, Intre alte sfaturi privind rolul rugaciunii inimii In viata duhovniceasca.

Vreme de 20 de ani staret la manastirea Dalhauti – Focsani, Sfantul Vasile a ajuns mai apoi staret la schitul reInnoit de la Poiana Marului, dar si Indrumator duhovnicesc pentru 11 schituri si manastiri din zonele Vrancei si Buzaului, continuand un curent isihast initiat de Cuviosul Episcop Pahomie al Romanului (…1726), pe linia Sfintilor Nicodim de la Tismana, Leontie de la Radauti si Daniil Sihastrul. Ulterior, In continuarea modului lor de vietuire si al Invataturii lor, s-au exprimat cu precadere Sfintii Paisie de la Neamt, Gheorghe de la Cernica si Calinic de la Cernica, precum si alti sfinti si drepti, stiuti ori necunoscuti.

Atunci cand nu putea ajunge personal la un schit de sub Indrumarea sa, Sfantul Vasile staretul trimitea scrisori cu sfat.

Intr-o asemenea scrisoare, consemnata de Patericul romanesc, alcatuit de Arhimandritul Ioanichie Balan, Sfantul se adreseaza „fiului sau Intru Hristos”, ieroschimonahului Alexie. Cuvintele sale exprima In acelasi timp fermitate si cunoastere aprofundata a Sfintei Scripturi si a scrierilor filocalice:

„Fratele este vinovat ca m-a suparat, iar eu am pacatuit ca nu am rabdat. (…) Sa zic ca ma loveste cineva peste obraz, iar eu, nevoind sa sufar una ca aceasta, arunc toata raspunderea asupra lui, care neIndoielnic are partea lui de vina, si-l Infatisez ca pe un defaimator al poruncilor lui Hristos, iar pe mine Insumi nu ma Invinuiesc de nerabdare. (…)

Cel ce rabda necazul si supararea savarseste In sufletul sau mare nevointa si truda, ca si cel care vasleste luntrea Impotriva cursului apei. Pe cand omul care se manie si tine minte raul si mai ales daca si cauta sa se dezvinovateasca, acela Isi slabeste si Isi seaca puterile sufletesti, Incat ispitele patrund In sufletul lui fara nicio greutate si-i duc mintea spre tot felul de placeri si patimi…”, dar si blandete nespusa, prin adresarile fata de acel destinatar, pe care Il numeste: „prea iubitul meu fiu si prieten”, „prietene”, „scumpul meu fiu duhovnicesc”.

Manuscrisul scrisorii este slav, cu nr. 397 (f. 191v-194), al Bibliotecii Academiei Romane din Bucuresti, avand titlul original „Poslanie vsecestnomu i duchovnomu o Christe moemu synu ieroschimonachu kure Alexijo”.

In afara acestor scrieri, de la Sfantul Vasile de la Poiana Marului se pastreaza si: „Predoslovie la Grigorie Sinaitul”, „Predoslovie la Filotei Sinaitul”, „Despre Infranarea de la bucatele oprite monahilor”, „Urmare pentru lepadarea de carnuri”, „Inchipuire cum sa ne Indreptam prin pocainta”, „Diata” (testamentul), toate centrate pe importanta practicarii rugaciunii inimii pentru crestini. Aceasta rugaciune este folositoare si celor aflati la Inceputul urcusului duhovnicesc, care au nevoie de atentia mintii si paza inimii, si celor care nu au povatuitor In privinta rugaciunii (dar au sfintele carti), deci… oricui.

Mai presus de scrieri, Sfantul Vasile de la Poiana Marului s-a calauzit el Insusi dupa principiile evanghelice, traind In armonie cu toti, In post, rugaciune – atat In cadrul sfintelor slujbe, cu privegheri, dar si cu rugaciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”, citirea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti, cu Impartasire saptamanala. Explicand pagini din filocalie, el Insusi a scris In duhul Parintilor, cu sfaturi folositoare, urmate de ucenicii sai.

O cercetare ampla, de zece ani, pe marginea vietii si a scrierilor Sfantului Vasile de la Poiana Marului, numita „Rugaciunea lui Iisus In scrierile Staretului Vasile de la Poiana Marului” („La Preghiera di Gesu negli scritti di Basilio di Poiana Marului”) a fost Intreprinsa de parintele Dario Raccanello din Villa Brico (Nordul Italiei), din comunitatea monahala a Fratilor Contemplativi ai lui Iisus si publicata In Italia, ca teza de doctorat, In 1986. Lucrarea tradusa s-a tiparit zece ani mai tarziu si In limba romana, la Sibiu, atragand atentia si credinciosilor nostri asupra acestui Sfant mai putin popularizat.