Sfantul Acachie Kavsocalivitul Athonitul, 12 aprilie

Sfantul Acachie Kavsocalivitul Athonitul, 12 aprilie

Hristos mi-a zis de mai multe ori: „Urmeaza-Mi Mie!”

Vietuitor din sec. XVII-XVIII la Muntele Athos, Sfantul Acachie Kavsocalivitul a fost ispitit mai mult decat alti nevoitori din vremea sa, Intrucat nu s-a oprit de-a lungul vietii, pe drumul desavarsirii.

Daca In unele timpuri, si chiar In timpul sau, au existat voci care sa Indemne la „moderatie”, In sensul de a reduce asprimile pustniciei, care ar fi numai pentru „cei din vechime”, Sfantul Acachie a considerat ca toate cele cu putinta In vechime sunt si pentru cei In viata – pentru toti oamenii, pana la sfarsitul veacurilor, fara Imputinarea harului, ci, eventual, de la caz la caz, numai cu micsorarea ravnei omului de a se asemana cu Dumnezeu, potrivit libertatii fiecaruia.

Despre unele aspecte ale vietii Sfantului Acachie s-au pastrat manuscrise, precum PM 29 din Biblioteca manastirii Simonos Petras de la Muntele Athos, si treptat au aparut publicatii si traduceri In mai multe limbi, el devenind tot mai cunoscut si azi.

Este un exemplu de „razboinic” cu gandurile, care a Invins In aceasta lupta cu ajutorul rugaciunii inimii (Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul), al postului aspru, al privegherii, al lucrului de mana (confectiona linguri), al lacrimilor de pocainta, al ascultarii si al primirii sfatului, al smeritei cugetari, al cercetarii vietilor sfintilor si al urmarii poruncilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos – ca tinta suprema.

Iata una din povestirile celui care a notat viata Sfantului In amanunt:

„Citind eu Inaltele si minunatele cuvinte ale Sfantului Simeon Noul Teolog, am gasit cuvantul unde zice ca daca crestinul nu va vedea pe Hristos aici Intru aceasta viata, sa nu nadajduiasca a-L vedea nici In cealalta. La acest cuvant eu Indoindu-ma, am Intrebat pe Ava al meu Acachie. Iar batranul mi-a zis:

– Adevarat este, fiul meu, si nu te Indoi de cuvantul Sfantului. Cu adevarat, daca crestinul nu va castiga cu ochii gandului privirea ca sa vada curat pe Hristos In aceasta viata, nu este chip ca sa-L vada nici acolo.

Si eu iar voind sa Invat ceva din acelea pe care nu le stiam, am zis:

– Dar sfintia ta L-ai vazut?

Si mi-a raspuns:

– L-am vazut, fiul meu, nu o data, ci de multe ori.

– Si ce ti-a zis?

Aceasta mi-a zis:

– Urmeaza-Mi Mie. Adica: Fa poruncile Mele. Dar nu I-am urmat.

Si cu aceste cuvinte curgeau lacrimile din ochii lui ca dintr-un izvor. Si eu iarasi cu obisnuita mea Indrazneala i-am zis:

– Si cum, parinte, vede omul aicea pe Hristos? Asa, cu ochii acestia trupesti, sau cu gandul?

Si mi-a raspuns:

– Cu gandul, dar sa stii ca acela care se va Invrednici de acest dar, cand va avea asemenea descoperiri, vede cele cu gandul ca pe cele trupesti, pentru ca simtirea ochilor celor trupesti ramane atunci cu totul nefolosita.

Apoi mi-a zis:

– Si tu, dar, cand citesti asa Inalte cuvinte si se Indoieste gandul In inima ta, atunci Indata nevoieste-te ca sa castigi ceva, ca sa faci din acelea pe care le citesti. Ca daca dupa Intaia si a doua data nu vei baga de seama, apoi vine inima ta Intru nesimtire si ti se vor parea aceste cuvinte Inalte si duhovnicesti ca niste basme pentru copii. Si fericit este unul ca acela care asa se va nevoi, Intrucat se va Invrednici de mari daruri.”

Sfantul Acachie a adormit In Domnul la 12 aprilie 1730, In Duminica Mironositelor, fiind cinstit drept cel mai mare pustnic al timpului sau.

In viata sa se consemneaza unele dintre ispitele care l-au Inconjurat pe Sfant, dar si unele daruri ale sale, de care s-au bucurat mai multi, calugari si mireni, care l-au cautat si l-au rugat de sfat si ajutor.

„Avea cuviosul duh pasnic, si daca patimea cineva de ganduri, Indata ce vedea fata lui cea daruita i se linisteau gandurile rele, precum toti stim cati am fost Impreuna si l-am cunoscut si o marturisim”.

„Si sta la rugaciune ca un stalp neclintit, si sezand se arata tot In uimire, avand sus catre Dumnezeu toata mintea, fara sa simta cele pamantesti ale trupului, ci avand In inima sa totdeauna dumnezeiestile suisuri si cugetari ale celor ce se vor Intampla. Si asa se facea vazator de Dumnezeu cu duhul si catre oameni preavesel.”

Cunoscand aceste putine lucruri despre un Sfant nevoitor pana spre varsta de o suta de ani, Incercat In cuptorul ispitelor si iubitor al smereniei, „sa ne smerim pe noi pentru Dumnezeu Care S-a smerit si S-a facut rob pentru noi. Sa ne facem, fratilor, lesne iertatori, milostivi si cugetatori de cele ceresti”, ne Indeamna autorul vietii Sfantului Acachie, la final.

„Pe scurt, sa fim urmatori dupa putinta noastra cuviosului parintelui nostru Acachie (…) si atunci vom Intelege ca nici firea n-a slabit, nici vremea nu s-a schimbat.” „Sa ne cunoastem neputinta, putina credinta si gresitele noastre socotinte (prejudecatile). Si poate ca cu acest putin ne va milui mult Induratul Dumnezeu si ne va trimite darul Sau, si va lumina cugetele noastre spre a ne Intoarce la Dansul, sa ne tamaduiasca partea sufletului ce este vatamata, sa putem cunoaste cele spre folosul nostru si sa ne Imputernicim spre cele bune, ca sa ajungem la masura varstei desavarsirii duhovnicesti a lui Iisus Hristos.”

Amin.

publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe