Sfanta Athanasia calugarita, 12 aprilie
Stareta care corecta greselile numai cu blandete
Codex Vaticanus 1660 mentioneaza viata Sfintei Athanasia, calugarita din sec. IX. Viata sfintei a fost scrisa In jurul anului 916, iar trecerea ei la cele vesnice s-a petrecut la 14 august 860. Moastele izvoratoare de mir ale Sfintei calugarite sunt o alta marturie ramasa, Intr-o cripta din insula Eghina, si au fost descoperite In 861.
Pana sa fie calugarita si stareta cu dar tamaduitor, Athanasia a fost o crestina care de copila Isi Inchinase viata lui Dumnezeu. In primul rand, In urma educatiei primite de la parintii sai, Nichita si Maria, s-a Indemnat spre lectura Psalmilor de la 7 ani. Mai apoi, pe cand lucra la razboiul de tesut, ea a vazut coborand spre ea o stea stralucitoare, care i s-a asezat pe piept, a luminat-o si apoi a disparut. Atunci s-a nascut dorinta puternica, In sufletul sfintei, de a se calugari.
Aceasta dorinta i s-a Implinit numai dupa Incercari, care i-au verificat ascultarea si smerenia. Chiar de la 16 ani, parintii au hotarat sa o casatoreasca. Tanara s-a supus, dar dupa putine zile sotul ei a fost chemat In armata si ucis de barbarii care invadasera Eghina.
Fiind vaduva, Athanasia se pregatea mai mult ca oricand de calugarie. Nici de aceasta data dorinta nu i s-a Indeplinit. Imparatul Mihail zis „cel balbait” (820-829) a dat un decret prin care tinerele vaduve erau obligate sa se recasatoreasca, cu soldati tineri. Pentru a doua oara, Athanasia s-a supus. Noul sot se pare ca era musulman, dar s-a convertit la Ortodoxie alaturi de sotia sa. Ei duceau o viata simpla, ajutand pe cei bolnavi si raniti In razboi, Intalnindu-se cu familii de prieteni, Impreuna cu care citeau din Sfanta Scriptura.
Dupa o vreme, cei doi soti au hotarat sa se calugareasca. Impreuna cu cateva femei evlavioase, Athanasia s-a retras si a construit o manastire, unde a fost rugata sa devina stareta, dupa patru ani.
Intotdeauna le corecta pe surori cu blandete, fara niciun pic de manie. In acest sens, a avut mereu In vedere porunca Mantuitorului: „Care dintre voi vrea sa fie primul, sa fie slujitorul tuturor” (Matei 20, 27). Sfanta se Imbraca In haine saracacioase, priveghind In fiecare noapte. Manca putin si postea aspru.
Pe insula Eghina vietuia un calugar batran, pe nume Matei, care ajunsese egumen. In fiecare noapte citea Psaltirea, Impreuna cu alte rugaciuni. De fiecare data cand slujea sau citea, plangea. I se aratase Sfantul Ioan Teologul, iar el ajunsese taumaturg (vindecase un paralitic, un demonizat s.a.). Calugarul Matei a binecuvantat-o pe Athanasia sa ridice o manastire pe un deal pustiu al insulei Eghina, langa o biserica straveche a Sfantului Arhidiacon si primul Mucenic Stefan.
Calugarita Athanasia a primit si ea darul vindecarii. Dupa ce a vindecat un om de o boala la ochi, multa lume a Inceput sa vina la ea, primind tamaduire de diferite boli. Datorita abundentei darurilor aduse la manastire, calugarita a construit trei biserici, una Inchinata Maicii Domnului, una Sfantului Ioan Botezatorul si una In numele Sfantului Nicolae facatorul de minuni.
Cu toate acestea, Athanasia nu dorea popularitate si aflux de lume, de aceea s-a refugiat Impreuna cu doua surori apropiate, Maria si Eupraxia, la Constantinopol. Aici sfanta a vietuit sapte ani, ca simpla calugarita, fara staretie.
Calugaritele de la Eghina si-au cautat stareta. Cand au aflat-o, au implorat-o sa se Intoarca. Vazand In aceasta cerere voia lui Dumnezeu, ea s-a Intors. Dupa aceasta a avut o viziune cu doi barbati stralucitori, care i-au dat o hartie pe care scria: „Aici este eliberarea ta, ia-o si bucura-te”. Era un semn care Ii vestea moartea.
Calugarita s-a rugat neIncetat, iar In ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului si-a luat ramas bun de la surori dupa ce s-a citit toata Psaltirea. Era 14 august 860.
La 40 zile de la moarte, dupa sfanta liturghie, doua calugarite au vazut-o pe sfanta Inaintea usilor Imparatesti, iar doi barbati stralucitori Ii puneau pe cap o coroana cu multe cruci, un vesmant cu pietre pretioase, dupa care au primit-o In sfantul altar.
Sfanta lasase cu limba de moarte ca timp de 40 de zile sa se Imparta mancare la saraci, spre pomenirea ei. Totusi, dupa 9 zile calugaritele nu au mai Impartit. Sfanta s-a aratat unora dintre ele, si le-a mustrat, vorbindu-le despre importanta pomenilor pentru morti. „Sa se stie ca pomana data mai ales In primele 40 de zile dupa moarte ajuta sufletele pacatoase, sa primeasca mila lui Dumnezeu. Dar daca sufletele sunt drepte, atunci mila lui Dumnezeu se revarsa asupra celor care au Impartit pomana.”
La un an de la moartea sfintei, a fost adusa la mormant o femeie demonizata. Din mormant iesea miros de mir, iar demonizata, atingandu-se, s-a vindecat Indata. Atunci s-au descoperit moastele Sfintei, izvoratoare de mir. Chipul Athanasiei stralucea si exprima o liniste, ca si cum ea dormea. Trupul a fost mutat In biserica. La mutarea In racla, calugaritele au vrut sa schimbe vesmantul saracacios al Sfintei cu haine de matase, dar aceasta a Inclestat mainile pe haina sa, dand de Inteles ca nu voieste o alta. Insa una din calugarite s-a rugat atunci sfintei: „Asa cum, atunci cand erai In viata, ne ascultai rugamintile, la fel te rugam si acum, sa primesti haina cea noua ca darul nostru umil, singurul pe care ti-l putem aduce”.
Atunci Sfanta a desclestat mainile de pe haina sa, permitand schimbarea ei. La sfintele sale moaste se Intampla necontenit tamaduiri.
© Lacasuri Ortodoxe
