publicat în: Arhivă

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica – 11 aprilie – indrumat de Cuviosul Pimen, pe calea sfinteniei / (Testament) Diata sa – 1860

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica – indrumat de Cuviosul Pimen, pe calea sfinteniei
(Testament) Diata sa – 1860

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica (1787-1868), canonizat de sinodul Bisericii Ortodoxe Romane la 21 octombrie 1955, cu data de praznuire la 11 aprilie, l-a avut drept duhovnic pentru mai mult timp pe Cuviosul Pimen ieroschimonahul (1762-1831), de la manastirea Cernica.


Primind Invatatura, prin cuvand si prin exemplu, de la duhovnicul sau, Sfantul Calinic l-a Intrecut pe acesta. De-a lungul vietii sale, Sfantul Calinic a fost Insotit cu duhul de Cuviosul Pimen, asa cum Ii promisese acesta Inaintea sfarsitului sau minunat, vestit de Maica Domnului: „Eu, desi ma voi desparti cu trupul, cu duhul voi fi cu tine”.
Avand un asemenea duhovnic, Intarit In sfintenie, caruia i-a fost ascultator si urmator, Calinic a ajuns Ierarh facator de minuni, cu sfinte moaste la manastirea Cernica, rugator pentru noi Inaintea lui Dumnezeu.
Din testamentul Sfantului Calinic reiese desavarsita lui saracie In privinta celor materiale, daruite celor nevoiasi sau constructiei si reparatiilor lacasurilor de cult si ale asezamintelor eparhiale, si bogatia sa duhovniceasca, el fiind scris cu 8 ani Inainte de trecerea efectiva la cele vesnice a Sfantului.

Diata
Prea Fericitului Episcop Calinic

In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Eu smerit arhiereu Calinic, Episcopul Ramnicului Noului Severin, auzind glasul Domnului ce zice In Sfanta Evanghelie: Fiti gata ca In ceasul In care nu ganditi, Fiul Omului va veni. Seara, sau la miezul noptii, sau la cantatul cocosilor, sau dimineata. Ca nu cumva, venind fara de veste sa va afle dormind (Luca 12, 40), acest glas al lui Dumnezeu auzind si temandu-ma, fiind cu totul cuprins de neputinte si batranete si din zi In zi slabind cu trupul, asteptand In toata vremea acel ceas zis de Domnul, ceasul mortii, dupa putere Inainte gasindu-ma spre iesirea dintru aceasta vremelnica viata, am gandit sa scriu aceasta duhovniceasca a mea Instiintare si diata, ca sa fac cunoscut fiecaruia ce ar voi, dupa sfarsitul meu, sa cerce averile chiliei mele. Ca adica sa nu se osteneasca In zadar, nici sa cerceteze pe cei ce au slujit mie pentru Dumnezeu, ca sa afle bogatia mea sau comoara pe care din tinerete o am adunat.

Pentru ca de cand am Imbracat sfantul si Ingerescul monahicesc cin In Sfanta Monastire Cernica, la anul al nouasprezecelea al vietii mele – 1808, noiembrie, 12 – si m-am fagaduit la Dumnezeu ca sa am vietuirea cea de bunavoie, dintru acea vreme pana la apropiere de mormant, n-am castigat averi sau miselii, numai sfinte carti. N-am adunat aur si argint; n-am voit sa am nici haine de prisos, nici orice fel de lucruri, ci numai cele singure de nevoie trupului.

Ca necastigarea cea calugareasca cu duhul si cu lucrul dupa putinta m-am sarguit a pazi, neIngrijind de sinemi, ci puindu-mi toata nadejdea spre purtarea de grija a lui Dumnezeu, Care niciodata nu m-a lasat. Iar darurile cele ce le primeam de la facatorii mei de bine si veniturile cele de la dregatorii, pe acelea le-am cheltuit la ale mele nevoi si ale monastirei trebuinte, cat am fost arhimandrit.
Asisderea si arhiereu fiind, n-am adunat veniturile; ci le-am cheltuit la trebuintele mele si nevoile celor lipsiti frati In Hristos si unde Dumnezeu mi-au poruncit si la Innoirea Episcopiei, fiind cu totul In darapanare.
Drept aceea, nimenea sa nu se osteneasca dupa moartea mea cercand sau iscodind orice fel de adunare a chiliei mele, ca eu nici de Ingropare, nici de pomenire nu las ceva. Ci cu saracia cea calugareasca, mai mult la sfarsit, ca sa se arate ca lui Dumnezeu cred. Ca mai primit Ii va fi lui Dumnezeu de nu va ramanea dupa moartea mea niciun ban, decat de s-ar Imparti cea mai multa stansoare dupa mine. ?i daca n-ar voi nimeni ca pe mine cel atat de sarac sa ma dea obisnuitei Ingropari, apoi ma rog acelora care Isi aduc aminte de moartea lor, sa-mi tarasca pacatosul meu trup la oricare biserica saraca si acolo langa trupuri sa-l Ingroape. Iar daca voirea stapanitorilor ar porunci ca sa ma Ingroape dupa obicei, apoi ma rog iubitorilor de Hristos Ingropatori, fiind In eparhie, sa ma Ingroape In Episcopie, langa biserica cea din nou facuta.

Iar fiindu-mi savarsirea afara din eparhie, sa ma Ingroape In Sfanta Monastire Cernica, langa biserica cea noua de noi zidita, unde ne-am calugarit si mult ne-am ostenit din tinerete la batranete.
Deci, daca cel ce va voi ca fara de bani sa-mi pomeneasca pacatosul meu suflet la rugaciunile sale, pentru Dumnezeu, unul ca acela si singur sa fie pomenit Intru Imparatia cerului. Iar cel ce va avea trebuinta de plata pentru pomenire, ma rog sa nu ma pomeneasca pe mine, cel atata de sarac, cel ce nimic nu mi-am lasat de pomenire. Iar milostivul Dumnezeu sa fie milostiv tuturor si mie pacatosul, In veci. Amin.
Aceasta este diata si duhovniceasca a mea scrisoare, aceasta este Instiintarea de averea mea. Iar necrezand cineva aceasta si ar Incepe cu iscodire a cerca dupa mine aur si argint, macar si mult de s-ar osteni, nimic nu va afla. Iar milostivul Dumnezeu va judeca. Amin.
Anul 1860, s-a scris de noi smeritul Arhiereu CALINIC, Episcopul Ramnicului, Noul Severin

(extras din „Istoriile Sfintelor Monastiri Cernica si Caldarusani, de Casian Cernicanul, Bucuresti, 1870, republicat In „Patericul romanesc”, Galati, 1998, editia a III-a)

Diata (Invechit) – testament

© publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe