Cuviosul Ioan Scararul, 30 martie

Cuviosul Ioan Scararul, 30 martie

O Scara pe care poti urca doar smerindu-te

Viata Sfantului Ioan Scararul (zis si Scolasticul sau eruditul) nu este atat de cunoscuta, pe cat de citita si rascitita este lucrarea sa, „Scara Raiului”. Poate si pentru ca nu exista foarte multe date despre viata Sfantului, dar si datorita profunzimii cartii sale, alcatuita din 30 capitole, fiecare corespunzand unei trepte a „scarii” spre desavarsire.

Potrivit biografiei lasate de Daniil Raiteanul, contemporan cu Sfantul Ioan si a unui alt calugar necunoscut din Sinai, dar si a unui document atribuit monahului Anastasie, din sec. VII, Sfantul Ioan s-a calugarit de la varsta de 16 ani, In scopul „de a se aduce pe sine jertfa preasfintita lui Dumnezeu”, la Muntele Sinai. Apoi s-a retras In sihastrie, la Tolas, langa manastirea Sinai, Intr-o pestera. Vreme de 40 ani s-a nevoit, primind foarte rar oaspeti veniti dupa sfat. Principala lupta dusa a fost cu demonul mandriei, Infrant prin priveghere, post, rugaciune neIncetata, lacrimi si dor dupa Dumnezeu.

Ca pilda a nivelului sau Inaintat In virtute este frecvent citata minunea salvarii unui ucenic de la moarte sigura. Acesta dormea la umbra unei stanci gata sa cada. Sfantul, desi aflat In chilia sa, la mare distanta, a aparut ucenicului In vis si l-a trezit chiar Inainte ca stanca sa se prabuseasca.

Parcurgand el Insusi cele 30 de trepte enumerate In „Scara”, Sfantul Ioan s-a Ingrijit ca egumen de manastirea de la Sinai si a lasat spre folos duhovnicesc scrierea sa, care reuseste un rezumat original si Imbunatatit al scrierilor filocalice de pana la el, fiind concomitent o sursa de inspiratie pentru renasterea isihasta ortodoxa din sec. XIII-XIV si nu numai.

Exista Insa controverse cu privire la perioada In care a vietuit Sfantul: sec. VI sau VII? V. Benesevic a cercetat mai multe surse, concluzionand ca Sfantul ar fi vietuit In sec. VI, fiind egumen Intre anii 592-596. Alte analize, care au tinut cont si de precizari existente In interiorul „Scarii”, fixeaza moartea Sfantului spre 649, iar egumenatul sau Intre 639-649. Varianta din urma este larg acceptata astazi de patrologi, dar exista si aici puncte luate In discutie, asa Incat cronologia exacta a vietii Sfantului Ioan Scararul este Inca In cercetare. Cert este ca a vietuit In perioada sec. VI-VII, cand a scris si „Scara”.

Lucrarea este In acelasi timp originala, ca sinteza si avand ca principala sursa de inspiratie experienta ascetico-mistica a autorului, cat si traditionala, folosind sfaturi citate de la Sfintii Parinti si interiorizate de autorul cartii, plus motivul „scarii spre desavarsire” – motiv biblic (scara lui Iacob) si frecvent folosit de Sfintii Parinti de pana la Sfantul Ioan. Dar dintre toate scrierile care prezinta virtutile Inlantuite ca treptele unei scari, aceasta este cea mai populara, datorita sfaturilor pertinente incluse. In plus, In lucrarea sa, Sfantul Ioan nu Incearca sa fie pe placul cititorilor, ci doar prezinta – uneori destul de dur – consecintele unor pacate si modalitati de a le depasi, Inaintand din virtute In virtute, spre Dumnezeu.

Copiata In numeroase manuscrise si tradusa In multe limbi, fapt ce Ingreuneaza realizarea unei editii critice a Scarii, lucrarea a ajuns si In spatiul romanesc. Sunt cunoscute multe manuscrise slavone vechi de la mijlocul sec. XV, de la noi. Scara a circulat la noi In slavona, greaca si In traduceri romanesti, nu numai In spatiul monahal, ci si In casele si sufletele mirenilor. Pe multe manuscrise care s-au pastrat, exista Insemnari cu privire la cititorii lor si la ritmul citirii si recitirii cartii, care arata locul deosebit pe care l-a ocupat lucrarea Intre cartile folositoare de suflet ale romanilor.

Mai multe detalii cu privire la viata Sfantului Ioan Scararul, la simbolistica scarii In spiritualitatea crestina, la lucrarea „Scarii Raiului” In special si la raspandirea ei In spatiul rasaritean dar si In cel apusean, se afla cuprinse, spre exemplu, Intr-o vasta introducere la „Scara”, editia a III-a, Timisoara, 1998, care apartin mitropolitului Nicolae Corneanu.

Dintre cele 30 de trepte ale Scarii, ne vom opri asupra celei cu numarul 25, „Minunata Smerenie”, „cea pierzatoare a patimilor, care se naste Intru nevazuta simtire. Cine urca aceasta treapta imitand pe Invatatorul Hristos, poate sa aiba Incredere In mantuirea sa”, dupa cum precizeaza autorul.

Suntem avertizati din start ca smerenia nu poate fi Inteleasa decat de cei care si-au Insusit-o.

„Smerenia este un fara de nume har al sufletului, cunoscuta printr-o experienta directa doar de catre cei ce au dobandit-o, negraita bogatie, denumire a lui Dumnezeu si dar al cerului. Invatati-va, spune Domnul, nu de la Inger, nu de la om, nu din carte, ci de la Mine, adica de la Duhul Meu care salasluieste Intru voi si va lumineaza si de la lucrarea cea pe care o fac simtita In voi, ca sunt bland si smerit cu inima, cu mintea, cu cugetul, si veti afla odihna sufletelor voastre, de razboaie, si usurare de ganduri (Matei 11, 29).”

Pentru Inceput, smerenia se arata prin urarea slavei de la oameni, alungarea maniei si a iutimii, „nu fara durere si efort”. Inaintand pe aceasta treapta, constientizam tot mai mult „ca nu facem altceva decat sa adaugam din zi In zi mai mult la sarcina pacatelor prin savarsirea de greseli (risipiri) de care nu ne dam seama”, fiind nevrednici de bogatia darurilor primite de la Dumnezeu. Urmeaza treptat Indurarea necinstirilor cu multa bucurie, „ca unele ce fac sa Inceteze bolile sufletului si topesc pacatele cele mari”. Apoi pastrarea smereniei chiar si daca ai biruit mania, si neIncrederea In propriile fapte bune, „Impreunata cu dorinta de a primi neIncetat Invatatura”.

Cum putem sti daca am primit In suflet smerenia? „Vei putea cunoaste si nu vei fi amagit ca se afla In tine aceasta sfanta smerenie, cand vei fi umplut de o lumina negraita, cand vei simti o imposibil de exprimat dragoste pentru rugaciune, dar mai ales atunci cand Iti vei pastra curatenia inimii nedefaimandu-ti aproapele, chiar daca Il vezi ca greseste. Toate cele spuse Insa trebuie precedate de o desavarsita ura a slavei desarte.” O proba a sufletului, din care sa se vada de este smerit sau nu, este atitudinea In fata defaimarilor. „Cei mai multi ne numim pacatosi si poate chiar suntem; dar numai cercati fiind prin defaimare, putem vedea daca inima este asa cum o arata vorbele”, ne explica Sfantul.

La smerenie nu se ajunge fara Incercari si lupte, pe diferite cai, de mai lunga sau mai scurta durata. Unii pot fi ajutati de amintirea pacatelor savarsite Inainte, ca imbold spre smerenie; altii prin cugetarea la Patimile lui Hristos; altii prin observarea neputintelor si lipsurilor personale, In fiecare zi; altii prin ispite (boli, caderi etc.); altii prin multimea darurilor primite de la Dumnezeu, „socotindu-se nevrednici de o asa favoare si simtindu-se astfel de parca ar adauga In fiecare zi ceva In plus la datoria lor.”

Fara smerenie nu se poate intra In Rai, atrage atentia Sfantul Ioan Scararul. „Smerenia este sonda cereasca, care poate sa ridice sufletul dintru adancul pacatelor la cer.” Ea naste dreapta socoteala. Hristos ne-a aratat cea mai simpla cale prin care putem dobandi smerenia, atunci cand a spalat picioarele ucenicilor Sai, la Cina cea de Taina – prilej continuu de meditatie pentru noi.

Multe reprezentari iconografice ortodoxe Infatiseaza Scara Sfantului Ioan, Intre care sunt renumite frescele de la manastirile Risca, Sucevita, Hurezi. Cei ce nu agonisesc smerenia, aluneca de pe scara. Cei ce se adancesc In ea, sunt calauziti de sfintii Ingeri, spre Hristos.

Sfantul Ioan Scararul este pomenit la 30 martie si In Duminica a IV-a din Sfantul si Marele Post al Paresimilor. El este cinstit drept „cuviosul care a scris Scara”.

©Carmen_Ana Ion – publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe