publicat în: Arhivă

Sfintii Montanus si Maxima, 26 martie: “Cu ochii mintii vad, Stapane, (…) cum se ridica un popor nou, care cheama numele Tau cel sfant prin biserici, in limba romana”

Sfintii Montanus si Maxima, 26 martie

Sfantul Montanus, preotul, si sotia sa, Maxima, au vietuit in Singidunum (azi Belgrad – Serbia), in sec. III-IV, in timpul lui Diocletian persecutorul. Atunci cand Galeriu, ginerele lui Diocletian, a obtinut aprobarea edictului al patrulea de persecutie, care ii obliga pe toti locuitorii imperiului sa jertfeasca idolilor, pentru prima data acest edict s-a aplicat in Singidunum.


Montanus si Maxima au refuzat supunerea si s-au refugiat in Sirmium (azi Mitrovita – Serbia). Aceasta fiind insa resedinta lui Galeriu, in scurt timp s-a pus si aici problema inchinarii la idoli si a lepadarii de Hristos. Ei au fost adusi in fata guvernatorului Probus, care le-a aplicat procedura obisnuita: cercetarea (mai intai a preotului, sotia fiind considerata mai gingasa), reafirmarea edictului, chemarea la supunere fata de autoritati, amenintarea cu tortura si cu moartea, incercarea de manipulare prin rude, promisiuni etc.

Montanus a trecut cu bine toate incercarile, marturisind credinta sa in mod ferm:

„Eu am primit invatatura cum sa indur mai bine chinurile, decat cum sa ma lepad de Dumnezeu, sau sa aduc jertfa demonilor”. Jertfa pe care a voit sa o aduca Mucenicul a fost ca pe sine insusi sa se ofere lui Hristos.

Dupa tortura, guvernatorul a chemat-o pe sotie, ca ea sa-l induplece pe preot la inchinarea „cuvenita”. Aceasta a declarat ca isi doreste sa fie partasa la patimile Mantuitorului, asemenea sotului ei.

Consternat, Probus a dat ordinul final, de ucidere a celor doi soti, prin aruncarea in raul Sava, cu pietre legate de gat. Ei au mai avut timp de o ultima rugaciune:

„Doamne, Iisuse Hristoase, Care Te-ai jertfit pentru mantuirea lumii, primeste sufletele robilor Tai, Montanus si Maxima, care patimesc pentru numele Tau. Sporeste, Doamne, si apara turma cea credincioasa a bisericii Tale din Singidunum si de prin toate vaile Dunarii. Cu ochii mintii vad, Stapane, cum in aceasta latura de pamant se ridica un popor nou, care cheama numele Tau cel sfant prin biserici, in limba romana.”, dupa cum aflam de la pr. prof. Ioan I. Ramureanu („Sfinti romani si aparatori ai legii stramosesti”, 1987), care citeaza surse mai vechi, publicate In 1942 si 1982.

Alte surse sustin insa ca ei au fost mai intai taiati cu sabia si apoi aruncati in rau, iar moastele lor transportate la Roma si ascunse in catacombele Sfintei Priscilla pentru aproximativ 1500 ani.

In 1804 cateva morminte din catacombele Sfintei Priscilla au fost deschise. Cu acea ocazie s-au descoperit mai multe sfinte moaste, puse la inchinare in biserici catolice si chiar in locuinte particulare, ale unor familii catolice de notabilitati din Roma. Moastele Sfintei Maxima s-au pastrat cel mai bine, fiind preluate de familia Sinibaldi, care le-a asezat in altarul unei capele private din Roma.

Din 1927, moastele Sfintei preotese au circulat la mai multe manastiri catolice (din Roma, Chicago, pana in America de Sud). In prezent, moastele Sfintei se afla in North Royalton, Ohio, iar cinstirea ei s-a extins, datorita minunilor petrecute la racla. Foarte multi credinciosi ortodocsi si de asemenea si catolici ii venereaza in mod special pe acesti Sfinti, nu numai pentru moastele lor, ci si pentru curajul dovedit. Sfanta Maxima e considerata o preoteasa model, care a indraznit sa-L marturiseasca pe Hristos intr-o perioada de confuzie si intunecime in mintea multora.

Sfintii Montanus si Maxima au ramas ocrotitori ai vietuitorilor de pe malurile Dunarii, fiind serbati an de an la 26 martie, data trecerii lor la cele vesnice, in anul 304. Ei sunt foarte cinstiti si in Serbia, ca mijlocitori catre Dumnezeu si exemple de urmat, dar si in Romania, ca sfinti patimitori pe pamant straroman.

In Romania, amintim ca Manastirea Halmyris, Murighiol – Tulcea, acolo unde se afla Moastele Intregi ale Sfintilor Epictet si Astion, are ca hram si Sarbatoarea Sfintilor Montanus si Maxima (26 martie), fiind vizitata des de pelerinii ortodocsi.

© Lacasuri Ortodoxe